ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6489/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Prin acțiunea înregistrată la 9 februarie 2008 reclamanta SC B. SRL prin reprezentantul legal R.C. a chemat în judecată pe pârâta SC C.I.C. SRL pentru obligarea acesteia să sisteze orice operațiune de prezentare și comercializare pe teritoriul României a produselor realizate de SC I.I.B.E.H.B.F.S.T. SA, sub licența SC B. SRL. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1073 din C. civ. Tribunalul București, secția a IV -a civilă, prin sentința civilă nr. 1914 din 19 decembrie 2008 a luat act de declarația pârâtei de renunțare la invocarea excepției lipsei calității de reprezentant a reclamantei.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. SRL și s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. În motivarea acestei soluții tribunalul a reținut în esență următoarele: Obiectul acțiunii formulate de reclamantă, potrivit expunerii faptice, îl constituie săvârșirea de către pârâtă a unor pretinse fapte de concurență neloială, în alți termeni un exercițiu excesiv al libertății de concurență. S-a reținut că dreptul la acțiune aparține atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice care exercită un drept sau o industrie cu condiția ca între aceștia și autorul faptelor să existe un raport de concurență adică acestea să exercite un comerț sau o industrie identică sau similară.

Deși expunerea de fapt pretinsă drept temei al acțiunii a condus la concluzia că reclamanta invocă o concurență neloială din partea pârâtei, acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1073 din C. civ. care reglementează o regulă de principiu cât privește efectul general al contractului, și anume dreptul creditorului de a urmări și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care acesta s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. În speță s-a constatat însă că între părți nu s-a încheiat un raport contractual, acest lucru fiind confirmat de altfel și de reclamantă. Ca urmare în lipsa unor raporturi contractuale, reclamanta nu poate cere, în acest temei, instituirea unei interdicții în exercitarea anumitor activități de către pârâtă.

S-a constatat că, prin lege specială (art. 6 din Legea nr. 11/1991 pentru combaterea concurenței neloiale) s-au instituit sancțiuni pentru cei care săvârșesc acte de concurență neloială, prin instituirea în sarcina acestora a obligației de a înceta sau de a înlătura actul precum și de a plăti despăgubiri pentru daunele create. Cu toate acestea reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile C. civ. în temeiul căruia nu se poate reține nici o răspundere în sarcina pârâtei în lipsă de raporturi contractuale cu reclamanta și fără ca aceasta din urmă să dovedească că ea însăși, având calitatea de comerciant, exercită un comerț legal cu produse purtând logo-ul firmei Iston și fără să producă un titlu propriu asupra logo-ului aparținând acestei firme.

2. Instanța de apel Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 3 A din 7 ianuarie 2010 a anulat apelul declarat de reclamantă constatând că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxa de timbru și timbrul judiciar deși a fost citată cu indicarea cuantumului taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate. 3. Recursul Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 3A din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel București. În motivarea recursului s-a invocat împrejurarea că excepția netimbrării apelului a fost reținută fără a se observa că există în dosar o cerere de amânare determinată de imposibilitatea de prezentare la proces a avocatului recurentei.

S-a mai criticat faptul că excepția nu a fost pusă în discuția părților și în felul acesta a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei. Recursul nu a fost motivat în drept dar criticile pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. 4. Analiza instanței de recurs Recursul este nefondat și a fost respins pentru considerentele ce urmează: Declarația de apel a fost înregistrată la 1 iunie 2009 conform rezoluției aplicate pe aceasta (dosarul Curții de Apel). Apelul nu a fost timbrat, împrejurare față de care instanța a făcut cunoscut apelantei, prin intermediul citației transmisă pentru termenul fixat în cauză, că are de plătit 4 RON taxă judiciară de timbru și a 0,15 RON timbru judiciar.

Deși potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se datorează anticipat, apelanta nu s-a conformat și ca urmare, în mod legal instanța de apel a constatat că deși avertizată apelanta nu a timbrat și ca urmare s-a făcut aplicarea sancțiunii expres prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea privind taxele judiciare de timbru. Critica potrivit căreia nu ar fi fost pusă în discuția părților excepția netimbrării nu poate fi primită întrucât din actele dosarului se desprinde concluzia contrară, potrivit celor reținute mai sus. În mod corect instanța nu a dat curs cererii de acordare a unui nou termen pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului întrucât problema timbrajului are prioritate în raport de alte cereri.

Nu se poate susține că părții i s-au încălcat drepturile la apărare și, respectiv, la un proces echitabil de vreme ce a fost anunțată de acest incident procedural prin intermediul citației, suma fiind modică și putând fi achitată fără efort financiar în intervalul celor două termene legal acordate în cauză. Se constată că nu s-a încălcat nici dreptul la apărare al părții întrucât sancțiunea legală nu a fost luată fără să fi fost încunoștințată și partea vizată care, având un avocat ales, putea și trebuia să cunoască consecința sancționatorie în caz de netimbrare a cererii. Ca urmare, se constată că în cauză au fost respectate dispozițiile legale incidente și în mod corect s-a aplicat art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

În mod egal instanța a luat măsurile necesare pentru că părțile să beneficieze de un proces echitabil prin măsurile luate pentru încunoștințarea apelantei de termenul de judecată fixat în cauză și de suma datorată drept taxă de timbru și timbru judiciar. Constatând așadar că sunt nefondate criticile formulate în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 3.A din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.