ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6489/2010

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 9 februarie 2008 reclamanta SC B. SRL prin reprezentantul legal

R.C. a chemat în judecată pe pârâta SC C.I.C. SRL pentru obligarea acesteia să

sisteze orice operațiune de prezentare și comercializare pe teritoriul României

a produselor realizate de SC I.I.B.E.H.B.F.S.T. SA, sub licența SC B. SRL.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1073 din C. civ.

Tribunalul

București, secția a IV -a civilă, prin sentința civilă nr. 1914 din 19

decembrie 2008 a luat act de declarația pârâtei de renunțare la invocarea

excepției lipsei calității de reprezentant a reclamantei. S-a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. SRL și s-a respins

acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În motivarea

acestei soluții tribunalul a reținut în esență următoarele:

Obiectul

acțiunii formulate de reclamantă, potrivit expunerii faptice, îl constituie

săvârșirea de către pârâtă a unor pretinse fapte de concurență neloială, în

alți termeni un exercițiu excesiv al libertății de concurență.

S-a reținut

că dreptul la acțiune aparține atât persoanelor fizice cât și persoanelor

juridice care exercită un drept sau o industrie cu condiția ca între aceștia și

autorul faptelor să existe un raport de concurență adică acestea să exercite un

comerț sau o industrie identică sau similară.

Deși

expunerea de fapt pretinsă drept temei al acțiunii a condus la concluzia că

reclamanta invocă o concurență neloială din partea pârâtei, acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1073 din C. civ. care reglementează o

regulă de principiu cât privește efectul general al contractului, și anume

dreptul creditorului de a urmări și de a obține de la debitor îndeplinirea

exactă a prestației la care acesta s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz

de neexecutare.

În speță s-a

constatat însă că între părți nu s-a încheiat un raport contractual, acest

lucru fiind confirmat de altfel și de reclamantă.

Ca urmare în

lipsa unor raporturi contractuale, reclamanta nu poate cere, în acest temei,

instituirea unei interdicții în exercitarea anumitor activități de către

pârâtă.

S-a constatat

că, prin lege specială (art. 6 din Legea nr. 11/1991 pentru combaterea concurenței

neloiale) s-au instituit sancțiuni pentru cei care săvârșesc acte de concurență

neloială, prin instituirea în sarcina acestora a obligației de a înceta sau de

a înlătura actul precum și de a plăti despăgubiri pentru daunele create.

Cu toate

acestea reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile C. civ. în

temeiul căruia nu se poate reține nici o răspundere în sarcina pârâtei în lipsă

de raporturi contractuale cu reclamanta și fără ca aceasta din urmă să

dovedească că ea însăși, având calitatea de comerciant, exercită un comerț

legal cu produse purtând logo-ul firmei Iston și fără să producă un titlu

propriu asupra logo-ului aparținând acestei firme.

de apel

Curtea de

Apel București prin decizia civilă nr. 3 A din 7 ianuarie 2010 a anulat apelul

declarat de reclamantă constatând că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile

prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxa de timbru și

timbrul judiciar deși a fost citată cu indicarea cuantumului taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar datorate.

Reclamanta a

declarat recurs împotriva deciziei nr. 3A din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București.

În motivarea

recursului s-a invocat împrejurarea că excepția netimbrării apelului a fost

reținută fără a se observa că există în dosar o cerere de amânare determinată

de imposibilitatea de prezentare la proces a avocatului recurentei.

S-a mai

criticat faptul că excepția nu a fost pusă în discuția părților și în felul

acesta a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei.

Recursul nu a

fost motivat în drept dar criticile pot fi încadrate în motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

instanței de recurs

Recursul este

nefondat și a fost respins pentru considerentele ce urmează:

Declarația de

apel a fost înregistrată la 1 iunie 2009 conform rezoluției aplicate pe aceasta

(dosarul Curții de Apel).

Apelul nu a

fost timbrat, împrejurare față de care instanța a făcut cunoscut apelantei,

prin intermediul citației transmisă pentru termenul fixat în cauză, că are de

plătit 4 RON taxă judiciară de timbru și a 0,15 RON timbru judiciar.

Deși potrivit

art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se datorează anticipat, apelanta

nu s-a conformat și ca urmare, în mod legal instanța de apel a constatat că

deși avertizată apelanta nu a timbrat și ca urmare s-a făcut aplicarea

sancțiunii expres prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea privind taxele

judiciare de timbru.

Critica

potrivit căreia nu ar fi fost pusă în discuția părților excepția netimbrării nu

poate fi primită întrucât din actele dosarului se desprinde concluzia contrară,

potrivit celor reținute mai sus.

În mod corect

instanța nu a dat curs cererii de acordare a unui nou termen pentru

imposibilitatea de prezentare a avocatului întrucât problema timbrajului are

prioritate în raport de alte cereri.

Nu se poate

susține că părții i s-au încălcat drepturile la apărare și, respectiv, la un

proces echitabil de vreme ce a fost anunțată de acest incident procedural prin

intermediul citației, suma fiind modică și putând fi achitată fără efort

financiar în intervalul celor două termene legal acordate în cauză.

Se constată

că nu s-a încălcat nici dreptul la apărare al părții întrucât sancțiunea legală

nu a fost luată fără să fi fost încunoștințată și partea vizată care, având un

avocat ales, putea și trebuia să cunoască consecința sancționatorie în caz de

netimbrare a cererii.

Ca urmare, se

constată că în cauză au fost respectate dispozițiile legale incidente și în mod

corect s-a aplicat art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

În mod egal

instanța a luat măsurile necesare pentru că părțile să beneficieze de un proces

echitabil prin măsurile luate pentru încunoștințarea apelantei de termenul de

judecată fixat în cauză și de suma datorată drept taxă de timbru și timbru

judiciar.

Constatând

așadar că sunt nefondate criticile formulate în temeiul art. 312 alin. (1) din C.

proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 3.A din 7

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2010.