ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.06.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2471/2010

HOTĂRÂRE
29.06.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2471/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1363 din 9 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4922/103/2007

al Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, s-a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Piatra Neamț

împotriva pârâtei C.N.

Pentru a pronunța această soluție

prima instanță investită ca urmare a administrării excepției necompetenței

materiale, prin încheierea din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Neamț, secția

civilă, a reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la

plata sumei de 2.134,9 lei reprezentând contravaloarea bunurilor neachitate și

3.000 lei cu titlu de daune.

Reclamanta a invocat în drept

prevederile art. 2 din Legea nr. 11/1991 arătând în motivare că pârâta a avut

calitatea de angajat în perioada 1 septembrie 2003 - 16 octombrie 2005 și a

îndeplinit și funcția de responsabil de marketing al reclamantei, iar la data

de 17 octombrie 2005 a înființat o societate comercială cu același obiect de

activitate principală ca și reclamanta, încălcând prevederile legale

menționate.

Tribunalul a concluzionat pe baza

expertizei efectuate în cauză că modelele produse de societatea al cărei

asociat unic este pârâta nu satisfac criteriul de identitate, în sensul Legii nr.

129/1992, iar modalitatea de găsire a clienților de către cele două societăți

constă în prezentarea produselor direct firmelor care le comercializează. De

asemenea, scăderea livrărilor reclamantei către alte societăți care au stabilit

raporturi comerciale cu societatea pârâtei nu poate fi imputată acesteia,

astfel că nu se poate reține săvârșirea unor fapte de concurență neloială din

partea acesteia.

Apelul declarat de reclamantă a fost

admis prin Decizia nr. 71/2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării sentinței,

admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de

daune și 7.789 lei cheltuieli judecată către reclamantă.

Pentru a proceda astfel instanța de

apel a arătat că solicitarea de acordare a daunelor patrimoniale în temeiul

dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 11/1991 este întemeiată pentru că reclamanta

a prezentat în acțiune o serie de acte și fapte în sprijinul dovedirii

raportului juridic de concurență neloială iar probele administrate au confirmat

aceste susținerii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta C.N. criticând-o pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă faptul

că instanța de apel analizând superficial cauza și interpretând eronat probele

administrate de prima instanță, a concluzionat, fără temei și în lipsa unei

motivări corespunzătoare că practicile sale comerciale reprezintă concurență

neloială materializată prin diferite activități enumerate la art. 4 și art. 5

din Legea nr. 11/1991, fără însă a le preciza.

Pe de altă parte, susține recurenta,

existența concurenței neloiale este exclusă dată fiind diferențele de calitate

între produsele celor două societăți comerciale.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea,

constată că este întemeiat.

Astfel, potrivit art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

formulat convingerea instanței - cerință pe care decizia recurată nu o

îndeplinește, în lipsa prezentării, în concret, a argumentelor care au

determinat soluția adoptată, iar motivarea, în termeni generali că susținerile

reclamantei au fost confirmate de probele administrate în cauză atrage

incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cu referire la critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se impune precizarea că aceste

prevederi au fost doar indicate de recurentă, fără o dezvoltare corespunzătoare

a motivelor, astfel că verificarea legalității deciziei sub acest aspect nu

este posibilă.

În privința motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivat din aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 2, 4, 5 și art. 9 din Legea nr. 11/1991, se va reține că în

conformitate cu art. 2 din lege, constituie concurență neloială orice act sau

fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială,

materializată prin desfășurarea activităților de captare a clientelei prin

mijloace lipsite de onestitate.

Din această perspectivă, împrejurarea

că produsele fabricate de societatea intimatei se încadrează în aceeași ramură

a industriei de confecții cu cele produse de recurentă - nu este prin ea însăși

o condiție suficientă pentru calificarea acestei activități ca fiind concurentă

neloială, cu atât mai mult cu cât tribunalul a arătat - iar curtea de apel nu a

înlăturat motivat acest argument - faptul că modelele produse de societate al

cărui asociat unic este pârâta nu sunt satisfac criteriul de identitate astfel

cum acesta este definite prin Legea nr. 129/1992.

De asemenea, în lipsa existenței

raportului de cauzalitate între scăderea livrărilor intimatei și activitatea

comercială a recurentei, răspunderea patrimonială a acesteia nu poate fi

antrenată, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 11/1991.

În consecință, recursul va fi admis în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar decizia

recurată va fi modificată în sensul respingerii apelului reclamantei.

Admite recursul declarat de pârâta C.N.

împotriva Deciziei nr. 71/2009 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care o

modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC I. SRL Piatra

Neamț împotriva sentinței nr. 1368/ Com din 9 decembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2654/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta A.F. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la respectarea contractului
ÎCCJ 2010-09-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2960/2010
Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta B.A. chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA, solicitân
ÎCCJ 2010-10-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3267/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta SC I.T. SA Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâtul D.V.M. a solicitat obligarea acestui
ÎCCJ 2008-10-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3039/2008
, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosință. În argumentarea acestei soluții instanța de apel a reținut că SC V. SRL, avea sarcina de a proba cele afirmate și susținute prin întâmpinare, conform art. 1169 C. civ., așa înc
ÎCCJ 2011-02-10
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 631/2011
la îndeplinire, aceste hotărâri trebuind să fie definitive, să fie pronunțate între aceleași părți, având aceeași calitate, în una și aceeași pricină, dar în dosare diferite, cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nefiind îndeplinire în si
Sursă