ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2471/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2471/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1363 din 9 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4922/103/2007
al Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, s-a
respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Piatra Neamț
împotriva pârâtei C.N.
Pentru a pronunța această soluție
prima instanță investită ca urmare a administrării excepției necompetenței
materiale, prin încheierea din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Neamț, secția
civilă, a reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la
plata sumei de 2.134,9 lei reprezentând contravaloarea bunurilor neachitate și
3.000 lei cu titlu de daune.
Reclamanta a invocat în drept
prevederile art. 2 din Legea nr. 11/1991 arătând în motivare că pârâta a avut
calitatea de angajat în perioada 1 septembrie 2003 - 16 octombrie 2005 și a
îndeplinit și funcția de responsabil de marketing al reclamantei, iar la data
de 17 octombrie 2005 a înființat o societate comercială cu același obiect de
activitate principală ca și reclamanta, încălcând prevederile legale
menționate.
Tribunalul a concluzionat pe baza
expertizei efectuate în cauză că modelele produse de societatea al cărei
asociat unic este pârâta nu satisfac criteriul de identitate, în sensul Legii nr.
129/1992, iar modalitatea de găsire a clienților de către cele două societăți
constă în prezentarea produselor direct firmelor care le comercializează. De
asemenea, scăderea livrărilor reclamantei către alte societăți care au stabilit
raporturi comerciale cu societatea pârâtei nu poate fi imputată acesteia,
astfel că nu se poate reține săvârșirea unor fapte de concurență neloială din
partea acesteia.
Apelul declarat de reclamantă a fost
admis prin Decizia nr. 71/2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării sentinței,
admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de
daune și 7.789 lei cheltuieli judecată către reclamantă.
Pentru a proceda astfel instanța de
apel a arătat că solicitarea de acordare a daunelor patrimoniale în temeiul
dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 11/1991 este întemeiată pentru că reclamanta
a prezentat în acțiune o serie de acte și fapte în sprijinul dovedirii
raportului juridic de concurență neloială iar probele administrate au confirmat
aceste susținerii.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâta C.N. criticând-o pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304
pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În mod concret recurenta invocă faptul
că instanța de apel analizând superficial cauza și interpretând eronat probele
administrate de prima instanță, a concluzionat, fără temei și în lipsa unei
motivări corespunzătoare că practicile sale comerciale reprezintă concurență
neloială materializată prin diferite activități enumerate la art. 4 și art. 5
din Legea nr. 11/1991, fără însă a le preciza.
Pe de altă parte, susține recurenta,
existența concurenței neloiale este exclusă dată fiind diferențele de calitate
între produsele celor două societăți comerciale.
Analizând recursul formulat prin
prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea,
constată că este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 261 pct. 5 C.
proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au
formulat convingerea instanței - cerință pe care decizia recurată nu o
îndeplinește, în lipsa prezentării, în concret, a argumentelor care au
determinat soluția adoptată, iar motivarea, în termeni generali că susținerile
reclamantei au fost confirmate de probele administrate în cauză atrage
incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cu referire la critica întemeiată pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se impune precizarea că aceste
prevederi au fost doar indicate de recurentă, fără o dezvoltare corespunzătoare
a motivelor, astfel că verificarea legalității deciziei sub acest aspect nu
este posibilă.
În privința motivului de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivat din aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 2, 4, 5 și art. 9 din Legea nr. 11/1991, se va reține că în
conformitate cu art. 2 din lege, constituie concurență neloială orice act sau
fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială,
materializată prin desfășurarea activităților de captare a clientelei prin
mijloace lipsite de onestitate.
Din această perspectivă, împrejurarea
că produsele fabricate de societatea intimatei se încadrează în aceeași ramură
a industriei de confecții cu cele produse de recurentă - nu este prin ea însăși
o condiție suficientă pentru calificarea acestei activități ca fiind concurentă
neloială, cu atât mai mult cu cât tribunalul a arătat - iar curtea de apel nu a
înlăturat motivat acest argument - faptul că modelele produse de societate al
cărui asociat unic este pârâta nu sunt satisfac criteriul de identitate astfel
cum acesta este definite prin Legea nr. 129/1992.
De asemenea, în lipsa existenței
raportului de cauzalitate între scăderea livrărilor intimatei și activitatea
comercială a recurentei, răspunderea patrimonială a acesteia nu poate fi
antrenată, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 11/1991.
În consecință, recursul va fi admis în
conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar decizia
recurată va fi modificată în sensul respingerii apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.N.
împotriva Deciziei nr. 71/2009 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de
Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care o
modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC I. SRL Piatra
Neamț împotriva sentinței nr. 1368/ Com din 9 decembrie 2008 pronunțată de
Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
29 iunie 2010.