ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2960/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta B.A. chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA, solicitând instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata

sumei de 96.00 Euro, cu cheltuieli de judecată.

La data de 11 noiembrie 2008, B.A. a

formulat cerere de intervenție principală și accesorie în favoarea pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 751/ COM

din 29 septembrie 2009, Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea de intervenție accesorie și a respins acțiunea

principală ca inadmisibilă. Totodată, a respins cererea de intervenție

precizată.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel, reclamanta, solicitând desființarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 19 din 18 februarie

2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis apelul reclamantei și a anulat sentința atacată trimițând cauza

spre competentă soluționare Judecătoriei Piatra Neamț.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă restituirea unei

sume de bani ce reprezintă valoarea actualizată a apartamentului construit din

fondurile statului, ca urmare a desființării contractului de vânzare –

cumpărare nr. 1439/1991, încheiat în baza Decretului lege nr. 61/1990. Ca

atare, față de dispozițiile art. 4 C. com. și de art. 23 din Decretul nr. 61/1990,

un atare litigiu are natură civilă, calificare ce a fost data și acțiunii în

constatarea simulației și a nulității absolute a contractului de vânzare –

cumpărare.

Față de natura civilă a cauzei și

față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., având în vedere

valoarea pretențiilor formulate, curtea de apel a reținut competența de primă

instanță a judecătoriei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, intimata B.A., criticând decizia atacată pentru motive de nelegalitate

ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de

nelegalitate formulate, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de apel a

reținut natura civilă a cauzei având în vedere că prin Decretul nr. 61/1990,

s-a stabilit vânzarea apartamentelor construite din fondul de stat, prin

societățile comerciale care le au în administrare, contra unui comision.

Recurenta a mai arătat că prezenta

acțiune nu are caracter accesoriu față de acțiunea în constatarea simulației,

pentru care s-a stabilit natura civilă a cauzei.

Intimata B.A. a depus întâmpinare

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte reține

că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Vânzarea locuințelor construite din

fondurile statului, astfel cum aceasta a fost reglementată prin Decretul nr. 61/1990,

către persoanele fizice, a fost reglementată la nivelul legislativ ca o măsură

de protecție socială și de recunoaștere a dreptului de proprietate privată

garantat de actuala Constituție a României, justificată de condițiile sociale

de la data adoptării acestui act normativ.

Ca atare, doctrina și practica

judiciară au considerat în mod unanim că aceste operațiuni de vânzare exced

sferei comerciale, având în esență un caracter pur civil, întrucât prin actele

de înstrăinare, societățile implicate în administrarea acestor fonduri, nu

urmăresc obținerea de profit, atâta timp cât vânzarea se face la prețuri sub

nivelul pieței, din rațiuni de ordin social.

Cât privește critica relativă la

inexistența vreunei legături între litigiul având ca obiect constatarea

simulației, litigiu calificat în mod irevocabil ca fiind de natură civilă și

prezenta cauză, Înalta Curte reține, din modul în care a fost formulată

acțiunea introductivă de instanță, că aceasta a fost concepută ca acțiune în

restabilirea situației anterioare constatării nulității contractului, astfel

încât critica formulată nu se susține.

Pentru considerentele mai sus

invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta curte va respinge recursul

declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta – intervenientă B.A. împotriva deciziei nr. 19 din 18 februarie 2010

a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.