ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2960/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta B.A. chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 96.00 Euro, cu cheltuieli de judecată. La data de 11 noiembrie 2008, B.A. a formulat cerere de intervenție principală și accesorie în favoarea pârâtei. Prin sentința civilă nr. 751/ COM din 29 septembrie 2009, Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea de intervenție accesorie și a respins acțiunea principală ca inadmisibilă.

Totodată, a respins cererea de intervenție precizată. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, reclamanta, solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin decizia nr. 19 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei și a anulat sentința atacată trimițând cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Piatra Neamț. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă restituirea unei sume de bani ce reprezintă valoarea actualizată a apartamentului construit din fondurile statului, ca urmare a desființării contractului de vânzare – cumpărare nr. 1439/1991, încheiat în baza Decretului lege nr. 61/1990.

Ca atare, față de dispozițiile art. 4 C. com. și de art. 23 din Decretul nr. 61/1990, un atare litigiu are natură civilă, calificare ce a fost data și acțiunii în constatarea simulației și a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare. Față de natura civilă a cauzei și față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., având în vedere valoarea pretențiilor formulate, curtea de apel a reținut competența de primă instanță a judecătoriei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, intimata B.A., criticând decizia atacată pentru motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut natura civilă a cauzei având în vedere că prin Decretul nr. 61/1990, s-a stabilit vânzarea apartamentelor construite din fondul de stat, prin societățile comerciale care le au în administrare, contra unui comision.

Recurenta a mai arătat că prezenta acțiune nu are caracter accesoriu față de acțiunea în constatarea simulației, pentru care s-a stabilit natura civilă a cauzei. Intimata B.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte reține că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente: Vânzarea locuințelor construite din fondurile statului, astfel cum aceasta a fost reglementată prin Decretul nr. 61/1990, către persoanele fizice, a fost reglementată la nivelul legislativ ca o măsură de protecție socială și de recunoaștere a dreptului de proprietate privată garantat de actuala Constituție a României, justificată de condițiile sociale de la data adoptării acestui act normativ.

Ca atare, doctrina și practica judiciară au considerat în mod unanim că aceste operațiuni de vânzare exced sferei comerciale, având în esență un caracter pur civil, întrucât prin actele de înstrăinare, societățile implicate în administrarea acestor fonduri, nu urmăresc obținerea de profit, atâta timp cât vânzarea se face la prețuri sub nivelul pieței, din rațiuni de ordin social. Cât privește critica relativă la inexistența vreunei legături între litigiul având ca obiect constatarea simulației, litigiu calificat în mod irevocabil ca fiind de natură civilă și prezenta cauză, Înalta Curte reține, din modul în care a fost formulată acțiunea introductivă de instanță, că aceasta a fost concepută ca acțiune în restabilirea situației anterioare constatării nulității contractului, astfel încât critica formulată nu se susține.

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta – intervenientă B.A. împotriva deciziei nr. 19 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.