ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6476/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr.

522/ C din 12 aprilie 2010 a admis în parte contestația reclamantului C.C. și o

modificare în parte dispoziția nr. 3719 din 16 octombrie 2009 emisă de Primarul

Municipiului Piatra Neamț.

S-a constatat că reclamanta are

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul notificat

situat în str. D.G., Piatra Neamț, imobil compus din teren 1193,52 m

2

și construcție de 112,25 m

2

și nu doar pentru ½ din acest

imobil.

A fost obligat pârâtul să emită

dispoziție cu propunerea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru imobil.

Au fost respinse celelalte cereri ca

neîntemeiate.

Curtea de Apel Bacău prin decizia

civilă nr. 100 din 18 octombrie 2010 a luat act de renunțarea Primarului

Municipiului Piatra Neamț la apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 522/

C din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Neamț și a respins ca nefondat apelul

reclamantului C.C. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei nr. 100/2010 a

declarat recurs reclamantul în temeiul legal prevăzut.

Recursul a fost motivat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În fapt în cererea de recurs

recurentul a făcut următoarele declarații:

În timpul judecării apelului a aflat

că verișoara sa C.I. a formulat o notificare doar pentru 696 m

2

, fiind decăzută pentru celelalte suprafețe de teren și pentru care a primit

despăgubiri bănești în anul 2007, lucru cunoscut de primarul G.Ș. când a emis

dispozițiile nr. 63 din 16 ianuarie 2007 și nr. 3719 din 16 octombrie 2009.

În raport de această împrejurare

apărările pârâtului în întâmpinările formulate la cele două dispoziții sunt

nereale și primarul a mai omis un contract de vânzare - cumpărare prin care

bunicii săi au dobândit 1890 m

2

curte și casă.

S-a mai criticat invocarea în mod

nelegal a excepției autorității de lucru judecat fără să se țină cont de

probele produse pentru suprafața de teren de 1890 m

2

curte cu casă și 701 m

2

grădină.

Recurentul a mai afirmat că pentru 696 m

2

îi revine cota de ½ în cazul în care notificarea E.C. este motivată și

depusă în termen.

Analiza instanței de recurs

Recursul a fost analizat în raport de

cerințele impuse de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cu

referire la decizia atacată, constatându-se următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dezvoltarea motivelor de nelegalitate -

potrivit cerinței textului amintit - presupune încadrarea lor într-unul din

motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Cerința este impusă de împrejurarea că

recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că recurentul trebuie să

indice nemulțumirile în tiparele fixate de lege.

Recurentul din prezenta cauză a

indicat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

O primă remarcă se referă la pct. 10

care este abrogat prin art. 1 pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000

(publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000) aprobată prin Legea nr. 219/2005

(publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005) și ca urmare nu poate fi reținut

ca motiv de recurs.

O a doua remarcă se referă la art. 304

pct. 9 potrivit căruia o hotărâre poate fi modificată când aceasta este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Sub acest aspect din cuprinsul cererii

de recurs nu se poate identifica nici direct - nefiind menționate drepturile

legale pe care recurentul le apreciază ca fiind greșit aplicate sau încălcate

nici din interpretarea criticilor formulate.

Cererea de recurs în maniera în care a

fost redactată face exclusiv referire la ignorarea unor probe sau situații de

fapt ce nu intră în sfera de analiză a unei instanțe de recurs o atare

examinare nefiind îngăduită nici prin motivul de recurs invocat 304 pct. 9 și

nici prin celelalte motive de recurs prevăzute limitativ de art. 304.

Constatând așadar că motivele invocate

fiind rezumate la o simplă indicare de formă s-a anulat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei nr. 100 din 18 octombrie 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă,

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2011.