ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2007/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2007/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 23 aprilie 2010,

sub nr. 3805/279/2010, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții:

SC H. SRL și Banca R. D., Sucursala județeană Neamț să se constate nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare, cu garanție ipotecară, din 30 octombrie 2006,

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actul atacat s-a

încheiat prin mandatarul A.M., împotriva voinței sale, deoarece ea a revocat mandatul

dat acestuia a doua zi, ia același notar public.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 din Legea

nr. 17/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 3806/279/2010.

Prin sentința nr. 211/COM din 3

februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 3805/279/2010, a fost

admisă excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea pentru constatarea nulității absolute, acțiune formulata

de S.E., în contradictoriu cu pârâții SC H. SRL Piatra Neamț și Banca R.D.,Sucursala

județeană Neamț.

Prin cererea înregistrată sub nr. 4884/103/2010

la Tribunalul Neamț reclamanta S.E. a chemat în judecată pe SC H. SRL și Banca R.D.

solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din

2006 motivat de faptul că numitul A.M. s-a folosit de un act de împuternicire obținut

prin înșelăciune și a acționat în dauna reclamantei.

La termenul de judecată din data de 20

ianuarie 2011 Tribunalul Neamț a admis excepția de litispendență având în vedere

cererea înregistrată pe rolul aceleași instanțe sub nr. 3805/279/2010 și au fost

întrunite cele două cereri formulate de reclamanta S.E.

În

cauză a fost atașat Dosarul 508/103/2008 al Tribunalului Neamț

care a avut ca obiect cererea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu

cu aceeași pârâți pentru constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare

autentificat din 2008, motivat de faptul că actul a fost încheiat de o persoană,

A.M., care a acționat cu rea credință, în baza unui mandat revocat. Prin sentința

nr. 310/2003, irevocabilă, a fost respinsă acțiunea.

Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, cerințe îndeplinite în prezenta cauză, scopul

reclamantei, afirmat în toate cele 3 cereri promovate la instanțele judecătorești,

fiind de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din 2008, susținând în mod

constant nevalabilitatea procurii date numitului A.M.

Cum repunerea în discuție, într-o nouă

procedură judiciară a aceleași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți, ar

însemna ignorarea efectelor juridice ale acestei hotărâri și menținerea pe termen

nelimitat a unui conflict între părți și/sau între acestea și succesori, ceea ce

ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile șî încrederea în sistemul

judiciar, în temeiul art. 188 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., instanța a admis

excepția și a respins acțiunea.

Împotriva sentinței civile nr. 211/COM

din 3 februarie 2011 pronunțată de Tnbunalui Neamț în Dosarul nr. 3805/279/2010,

reclamanta S.E. a declarat apel, care, prin decizia nr. 81 din 21 octombrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control

judiciar a constatat că reclamanta l-a împuternicit legal pe pârâtul A.M. să îi

înstrăineze imobilul, prin procura autentificată de notar Ia 21 septembrie 2006,

iar în ziua imediat următoare, aceasta s-a prezentat Ia același notar, unde a declarat

că revocă mandatul încredințat pârâtului.

Deși reclamanta a susținut că ar fi comunicat

pârâtului A.M. revocarea mandatului, instanța de apel a constatat că aceasta nu

a propus nicio probă în acest sens, și mai mult decât atât, în lipsa oricărei probe

și având în vedere succesiunea evenimentelor, concluzia este aceea că reclamanta

a păstrat în secret pentru pârâtul A.M. revocarea mandatului.

Instanța a reținut câ între momentul acordării

mandatului și până la vânzarea imobilului, timp de 40 de zile, reclamanta nu a întreprins

nimic pentru a împiedica înstrăinarea imobilului.

S-a constatat că documentația cadastrală

asupra imobilului ce urma a fi înstrăinat s-a făcut fără ca reclamanta să fi încunoștințat

pe nimeni despre lipsa capacității de a înstrăina a procuratorului, și nici cei

care au întocmit documentația, nici creditorul ipotecar nu au fost avertizați cu

privire la incapacitatea procuratorului de înstrăinare.

În

baza procurii date la 21 septembrie 2008, procuratorul, în

numele și pentru reclamantă, a înstrăinat imobilul către pârâta SC H. SRL, iar reclamanta

a confirmat atât în fața notarului, cât și prin înscris sub semnătură privata că

a primit suma de 85.000 euro reprezentând prețul imobilului vândut, arătând că nu

mai are nicio pretenție asupra pârâtului A.M.

Astfel, având în vedere că reclamanta nu

a adus la cunoștință revocarea mandatului, contractul de vânzare-cumpărare s-a dovedit

ca fiind valabil încheiat, declarația dată de reclamantă la 22 septembrie 2008 neproducând

niciun efect, întrucât actul notarial astfel încheiat este confidențial.

Un alt argument reținut în favoarea legalității

contractului de vânzare-cumpărare l-a reprezentat reconfirmarea de către reclamantă

a mandatului pe care susține că l-a revocat.

S-a constatat că reclamanta nu a propus

nicio dovadă pentru a dovedi dolul de care a făcut vorbire, în condițiile în care

actele sunt încheiate în fața notarului public.

De altfel, în cadrul Dosarului nr. 4684/110/

2010 al Tribunalului Neamț s-a promovat acțiune în constatarea nulității obiectului

contractului de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară din 30 octombrie 2006, cauza

de nulitate invocată fiind reprezentată de lipsa consimțământului vânzătorului,

fiind viciat prin eroare (nu i s-a citit textul real al împuternicirii), prin incapacitate

de exercițiu (neavând posibilitatea de a citi conținutul actului pe care l-a semnat)

actul nefiind încheiat în prezența sa (nu a avut cunoștință de existența tranzacției).

Toate argumentele folosite de către reclamantă

s-au fundamentează pe ideea că actul de împuternicire, deținut de numitul A.M.,

a fost obținut prin înșelăciune.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2011 Tribunalul

Neamț a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 164 alin. (2)-(3) C. proc. civ., admiterea

excepției de litispendență cu Dosarul nr. 3805/379/2010 al Judecătoriei Piatra Neamț,

dispunând reunirea cauzelor, în acest din urmă dosar, solicitându-se a se constata

nulitatea obiectului contractului de vânzare-cumpărare din 2008, invocându-se neplata

prețului, neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 17/2000, dar și lipsa împuternicirii

numitului A.M. la momentul perfectării vânzării.

Prin sentința civilă nr. 310 din 3

august 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea,

așa încât, instanța de control judiciar a apreciat că soluția dată în prima acțiune

are autoritate de lucru judecat în cea de-a doua acțiune, chiar dacă în primul litigiu

unele aspecte evidențiate în cea de-a doua acțiune au fost analizate numai pe cale

incidentală.

În aceste condiții, fiind vorba despre

identitate de acțiuni în sensul art. 1201 C. civ., Curtea de Apel Bacău, a respins

apelul declarat de reclamanta S.E. ca nefondat.

În termen legal, împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta

critică hotărârea atacată pentru nelegalitate, susținând, în esență, greșita respingere

a apelului, în raport de autoritatea de lucru judecat, întrucât, în opinia sa, nu

există identitate de părți, obiect și cauză cu soluția pronunțată în Dosarul

nr. 506/103/2008.

În acest context, susține recurenta, în

Dosarul nr. 506/103/2008 s-a discutat nulitatea contractului din perspectiva încheierii

acestuia prin doi, iar în prezenta cauză a fost invocată nulitatea contractului

întemeiată pe dispozițiile art. 1381 C. civ. pentru nerespectarea dispozițiilor

stipulate în mod expres în contractul de vânzare-cumpărare privind neplata prețului.

Dovada plății prețului, se putea face doar

cu un extras de cont eliberat de Banca, iar această dovadă, susține recurenta-reclamantă

nu a fost făcută niciodată.

Astfel, instanța a făcut aprecieri în legătură

cu procura dată pentru A.M., fără a analiza motivul invocat de reclamantă, în condițiile

în care înscrisurile reținute de instanță ca fiind dovada prețului nu reprezintă

realitatea, reclamanta neprîmînd niciodată prețul.

Intimata-pârâtă Banca R.D, Sucursala Piatra

Neamț, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului,

ca nefondat, deoarece, în mod legal, atât tribunalul cât și curtea de apel au aplicat

legal dispozițiile

normative

în materie și au constatat îndeplinirea condițiilor privind autoritatea lucrului

judecat.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs, susținerile din întâmpinarea formulată

de Banca R.D., Sucursala Piatra Neamț și apărările pârâtei SC H. SRL expuse în concluziile

scrise constată că obiectul recursului îl constituie îndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat în raport de soluția pronunțată

în Dosarul nr. 608/103/2008.

Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are aceiași obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.

În

Dosarul nr. 506/103/2008 al Tribunalului Neamț, secția comerciala

și contencios administrativ, s-a pronunțat sentința civilă nr. 310/COM din 3 iunie

2008 prin care s-a respins acțiunea reclamantei S.E., formulată în contradictoriu

cu pârâții SC H. SRL Banca R.D., Sucursala Piatra Neamț și A.M. reținându-se, în

esență, că încheierea contractului de vânzare-cumparare din 30 octombrie 2006 autentificat

Ia Biroul Notarial Public B.D. și B.O., s-a făcut cu respectarea condițiilor legale.

Prin acest contract, pârâtul A.M. în caîitate

de mandatar, în baza procurii autentificate la Biroul Notarial Public H.I. a vândut

imobilul proprietatea reclamantei, situat în Piatra Neamț, pârâtei SC H. SRL, cu

prețul de 65.000 euro, pe care i-a remis reclamantei.

Obiectul acțiunii Dosarului nr. 508/103/2008

i-a constituit cererea reclamantei de constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat din 30 octombrie 2006, cu garanție ipotecară întrucât

reclamanta a revocat procura mandatarului A.M.

Apelul formulat de reclamanta S.E. împotriva

sentinței civile nr. 310/COM din 3 august 2008, a fost respins, ca nefondat, prin

decizia civilă nr. 89 pronunțată la data de 11 noiembrie 2008 de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, după care, și recursul

formulat de reclamantă împotriva acestei decizii a bst respins prin decizia nr.

2399 din 14 octombrie 2009, pronunțată de secția comercială de la Înalta Curte de

Casație și Justiție și în consecință, sentința civilă nr. 310/COM din 3 iunie 2008

a rămas definitivă.

La data de 23 aprilie 2010 s-a înregistrat,

pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la nr. 385/279/2010 cererea reclamantei având

ca obiect tot constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare,

cu

garanție ipotecară, din 30 octombrie 2006,

motivat de faptul că reclamanta nu a primit prețul de 85.000 euro de la mandatarul

A.M. și că acesta nu a fost împuternicit în momentul perfectării actelor pe numele

reclamantei, să realizeze înstrăinarea.

Ca urmare a declinării competenței de soluționare

a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială, s-a pronunțat sentința

civilă nr. 211/COM din 3 februarie 2011 prin care s-a admis excepția autorității

de lucru judecat și s-a respins, ca inadmisibilă cererea reclamantei; această soluție

a fost menținută prin decizia civilă nr. 81 din 21 octombrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca urmare a respingerii apelului formulat de reclamantă.

Atât tribunalul cât și Curtea de Apel au

reținut în mod legal, incidența în cauză a dispozițiilor art. 1201 C. civ., precitate,

în sensul că a doua cerere în judecată are același obiect (constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare) este între aceleași persoane, în aceeași calitate

și este întemeiată pe aceeași cauză.

Faptul că în acest dosar reclamanta solicită

constatarea nulității aceluiași contract de vânzare-cumpărare, invocând, în mod

speculativ, nepredarea de către mandatar a prețului încasat și în subsidiar reiterează

susținerile privind lipsa procurii mandatarului este irelevant atât timp cât, s-a

stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 310/COM din 3

iunie 2008, precitată, că procura a fost valabilă la momentul vânzării și că reclamanta

a primit prețul vânzării.

Astfel fiind, atât timp cât există autoritate

de lucru judecat privind valabilitatea procurii și remiterea prețului, este evident

că și în acest al doilea dosar cererea reclamantei este întemeiată pe aceeași cauză

și în consecință, în motivarea recursului, reclamanta susține în mod nelegal că

nu se aplică dispozițiile art. 1201 C. civ.

Osebit de considerentele înfățișate, trebuie

precizat că reclamanta a împuternicit pe procurator să înstrăineze imobilul și să-i

remită prețul încasat în sumă de 85.000 euro; reclamanta nu contestă cuantumul prețului

ci doar afirmă, pro causa, că nu i-a fost remis, deși s-a stabilit cu putere de

lucru judecat că prețul i-a fost remis, conform atât unui înscris sub semnătură

privată cât și unei declarații notariale date de reclamantă,

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. reclamanta recurentă va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată (onorariu avocațial), către pârâta SC H. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUWELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

S.E. împotriva deciziei nr. 81/2011 din 21 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-reclamantă S.E. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către

intimata-pârâtă SC H. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.