ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3039/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1393 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Ialomița au fost respinse excepțiile tardivității cererii și cea a prescrierii dreptului la acțiune invocate de SC V. SRL, fiind însă admisă excepția invocată din oficiu, a lipsei capacității procesuale pasive a SC C. SRL, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei formulată împotriva acestei pârâte, care deja fusese dizolvată și radiată. Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea reclamantei SC G.T.A.B.G. SRL București și în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL, s-a dispus rezoluțiunea contractelor de furnizare din 22 septembrie 2003 și din 12 noiembrie 2004, iar în contradictoriu cu SC S.C.

SRL și SC V. SRL s-a dispus rezoluțiunea contractelor de cesiune de datorie din 26 ianuarie 2005 încheiate între ele. În esență s-a reținut că SC V. SRL, nu și-a respectat obligațiile asumate prin cele două contracte de furnizare, livrând produse care nu au corespuns calitativ scopului pentru care mărfurile au fost achiziționate, iar cu privire la contractele de cesiune de datorie rezoluționate s-a făcut aplicarea principiului accesorium sequitur principale, ele fiind subsecvente contractelor de furnizare. Apelul declarat de cele două pârâte a fost respins prin Decizia comercială nr. 605 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, respectiv, al pârâtei SC V. SRL, ca nefondat, iar al pârâtei SC S.C.

SRL, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosință. În argumentarea acestei soluții instanța de apel a reținut că SC V. SRL, avea sarcina de a proba cele afirmate și susținute prin întâmpinare, conform art. 1169 C. civ., așa încât susține neîntemeiat că instanța de fond nu a cercetat suficient apărările sale. De asemenea, reclamanta a dovedit că încă din octombrie 2004 i-a notificat în mai multe rânduri pârâtei deficiențele produselor livrate dar aceasta nici nu a înlocuit produsele, nici nu a remediat deficiențele semnalate. Cât privește contractele de cesiune de datorie s-a apreciat că ele urmează soarta principalului așa încât corect au fost rezoluționate. În legătură cu expertiza s-a reținut că aceasta a fost legal întocmită și se bazează pe documente, ea coroborându-se cu celelalte probe din dosar.

Cât privește apelul celeilalte pârâte, SC S.C. SRL, s-a reținut că aceasta a fost radiată din Registrul Comerțului întrucât prin sentința comercială nr. 1191 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Ialomița, definitivă și irevocabilă după pronunțarea sentinței apelate, s-a dispus închiderea falimentului și radierea ei, așa încât nu mai avea capacitate procesuală pentru a declara apel. Nemulțumită de soluția dată în apelul său pârâta SC V. SRL, a declarat recurs solicitând modificarea ei întrucât instanța de apel nu a cercetat îndeajuns apărările sale. Astfel, deși a susținut că respectivele produse au fost livrate fără să existe un contract de custodie, fapt ce ar fi putut permite înlocuirea lor, instanțele nu au cercetat suficient aceste apărări și nu au fixat drept obiectiv expertului să verifice acest aspect.

Instanța de apel nu a verificat nici răspunsul la interogatoriu dat de reclamantă și nici nu a ținut cont de interesul acesteia în încheierea contractelor, atât de furnizare cât și de cesiune de datorie, respectiv fraudarea cesionarilor. În final, recurenta apreciază că expertiza ar fi trebuit înlăturată ca fiind părtinitoare. Recursul recurentei a fost întemeiat, în finalul motivării, pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea depusă la 23 mai 2008 (filele 13-15) intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursului întrucât criticile dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de astăzi intimata a susținut excepția nulității iar recurenta a depus în apărare atât răspunsul său la întâmpinare cât și concluzii orale pe ambele aspecte. Recursul urmează a se constata nul pentru următoarele considerente: Analizând excepția nulității recursului în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Curtea o apreciază ca întemeiată întrucât chiar dacă recurenta și-a întemeiat criticile pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor nu se regăsesc aceste motive de recurs, ci cele reglementate în art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ., abrogate la data declarării recursului.

Astfel, recurenta critică necercetarea îndeajuns a apărărilor sale și aprecierea probelor, respectiv a interogatoriului și expertizei, aspecte ce țin de temeinicia hotărârii și nu de nelegalitatea ei, aspecte ce nu mai pot fi reiterate în calea extraordinară de atac a recursului, urmare abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. Chiar dacă în răspunsul la întâmpinare depus azi la dosar de recurentă aceasta încearcă să dezvolte critici încadrabile într-adevăr în motivele de recurs prevăzute de pct. 8 și 9 din art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că ele au fost formulate cu depășirea termenului legal de 15 zile, așa încât, fiind tardive, aceste critici nu mai pot fi analizate. În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. Curtea va constata nul recursul, în cauză nefiind motivele de ordine publică care ar fi putut fi invocate din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC V. SRL, 1 Decembrie împotriva Deciziei nr. 605 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția aVI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.