ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3039/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1393 din 10

noiembrie 2006 a Tribunalului Ialomița au fost respinse excepțiile tardivității

cererii și cea a prescrierii dreptului la acțiune invocate de SC V. SRL, fiind

însă admisă excepția invocată din oficiu, a lipsei capacității procesuale

pasive a SC C. SRL, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei formulată

împotriva acestei pârâte, care deja fusese dizolvată și radiată.

Prin aceeași sentință

a fost admisă acțiunea reclamantei SC G.T.A.B.G. SRL București și în

contradictoriu cu pârâta SC V. SRL, s-a dispus rezoluțiunea contractelor de

furnizare din 22 septembrie 2003 și din 12 noiembrie 2004, iar în

contradictoriu cu SC S.C. SRL și SC V. SRL s-a dispus rezoluțiunea contractelor

de cesiune de datorie din 26 ianuarie 2005 încheiate între ele.

În esență s-a reținut

că SC V. SRL, nu și-a respectat obligațiile asumate prin cele două contracte de

furnizare, livrând produse care nu au corespuns calitativ scopului pentru care

mărfurile au fost achiziționate, iar cu privire la contractele de cesiune de

datorie rezoluționate s-a făcut aplicarea principiului accesorium sequitur

principale, ele fiind subsecvente contractelor de furnizare.

Apelul declarat de

cele două pârâte a fost respins prin Decizia comercială nr. 605 din 10

decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, respectiv,

al pârâtei SC V. SRL, ca nefondat, iar al pârâtei SC S.C. SRL, ca fiind

formulat de o persoană fără capacitate de folosință.

În argumentarea

acestei soluții instanța de apel a reținut că SC V. SRL, avea sarcina de a

proba cele afirmate și susținute prin întâmpinare, conform art. 1169 C. civ.,

așa încât susține neîntemeiat că instanța de fond nu a cercetat suficient

apărările sale.

De asemenea,

reclamanta a dovedit că încă din octombrie 2004 i-a notificat în mai multe

rânduri pârâtei deficiențele produselor livrate dar aceasta nici nu a înlocuit

produsele, nici nu a remediat deficiențele semnalate.

Cât privește

contractele de cesiune de datorie s-a apreciat că ele urmează soarta

principalului așa încât corect au fost rezoluționate.

În legătură cu

expertiza s-a reținut că aceasta a fost legal întocmită și se bazează pe

documente, ea coroborându-se cu celelalte probe din dosar.

Cât privește apelul

celeilalte pârâte, SC S.C. SRL, s-a reținut că aceasta a fost radiată din

Registrul Comerțului întrucât prin sentința comercială nr. 1191 din 22

septembrie 2006 a Tribunalului Ialomița, definitivă și irevocabilă după

pronunțarea sentinței apelate, s-a dispus închiderea falimentului și radierea

ei, așa încât nu mai avea capacitate procesuală pentru a declara apel.

Nemulțumită de

soluția dată în apelul său pârâta SC V. SRL, a declarat recurs solicitând

modificarea ei întrucât instanța de apel nu a cercetat îndeajuns apărările

sale.

Astfel, deși a

susținut că respectivele produse au fost livrate fără să existe un contract de

custodie, fapt ce ar fi putut permite înlocuirea lor, instanțele nu au cercetat

suficient aceste apărări și nu au fixat drept obiectiv expertului să verifice

acest aspect.

Instanța de apel nu a

verificat nici răspunsul la interogatoriu dat de reclamantă și nici nu a ținut

cont de interesul acesteia în încheierea contractelor, atât de furnizare cât și

de cesiune de datorie, respectiv fraudarea cesionarilor.

În final, recurenta

apreciază că expertiza ar fi trebuit înlăturată ca fiind părtinitoare.

Recursul recurentei a

fost întemeiat, în finalul motivării, pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Prin întâmpinarea

depusă la 23 mai 2008 (filele 13-15) intimata-reclamantă a invocat nulitatea

recursului întrucât criticile dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în

nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pe fond, intimata a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de astăzi

intimata a susținut excepția nulității iar recurenta a depus în apărare atât

răspunsul său la întâmpinare cât și concluzii orale pe ambele aspecte.

Recursul urmează a se

constata nul pentru următoarele considerente:

Analizând excepția

nulității recursului în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea o apreciază ca întemeiată întrucât chiar dacă recurenta și-a întemeiat

criticile pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

în dezvoltarea criticilor nu se regăsesc aceste motive de recurs, ci cele

reglementate în art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ., abrogate la data

declarării recursului.

Astfel, recurenta

critică necercetarea îndeajuns a apărărilor sale și aprecierea probelor,

respectiv a interogatoriului și expertizei, aspecte ce țin de temeinicia

hotărârii și nu de nelegalitatea ei, aspecte ce nu mai pot fi reiterate în

calea extraordinară de atac a recursului, urmare abrogării pct. 10 și 11 ale art.

304 C. proc. civ.

Chiar dacă în

răspunsul la întâmpinare depus azi la dosar de recurentă aceasta încearcă să

dezvolte critici încadrabile într-adevăr în motivele de recurs prevăzute de pct.

8 și 9 din art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că ele au fost formulate cu

depășirea termenului legal de 15 zile, așa încât, fiind tardive, aceste critici

nu mai pot fi analizate.

În consecință, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Curtea va

constata nul recursul, în cauză nefiind motivele de ordine publică care ar fi

putut fi invocate din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de

pârâta SC V. SRL, 1 Decembrie împotriva Deciziei nr. 605 din 10 decembrie 2007

a Curții de Apel București, secția aVI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.