ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1039/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința nr. 1990 din 15 februarie 2007 a respins excepția

tardivității și excepția lipsei de interes iar pe fond a admis în parte

acțiunea reclamantei A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâta SC U. SA

București și a constatat nulitatea parțială a hotărârii A.G.E.A. din data de 28

iulie 2006 a pârâtei, sub aspectul deciziilor adoptate la pct. 5 din hotărârea

publicată în M. Of. partea a IV-a nr. 2693 din 29 august 2006.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că cererea reclamantei nu este

tardivă, întrucât vizează exercitarea unui drept imprescriptibil față de

obiectul său, constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A., SC U. SA

București din 28 iulie 2006 și că reclamanta având calitatea de acționar, are

și un interes legitim în promovarea acțiunii.

Referitor la

includerea pct. 5 pe ordinea de zi, intitulat „diverse” în convocatorul

publicat în M. Of. s-a apreciat că nu au fost respectate prevederile art. 117

alin. (7) din Legea nr. 31/1990, aspect ce determină constatarea nulității

parțiale a Hotărârii A.G.E.A. din 28 iulie 2006 a pârâtei.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 470 din 23 octombrie 2007

a admis apelul pârâtei SC U. SA București declarat împotriva hotărârii

instanței de fond, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins ca

nefondată acțiunea reclamantei de constatare a nulității absolute a hotărârii A.G.E.A.

a SC U. SA București din 28 iulie 2006.

A menținut

dispozițiile sentinței privind respingerea excepțiilor invocate și a obligat

intimata la 2.500 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

Pentru a hotărî

astfel Curtea de Apel București a reținut că din considerentele hotărârii

apelate rezultă că instanța de fond a respins excepția tardivității formulării

acțiunii reclamantei și numai dintr-o eroare materială s-a menționat în

dispozitiv că se admite excepția tardivității.

Cât privește fondul,

instanța de apel a reținut că la adoptarea pct. 5 din Hotărârea A.G.E.A. din 28

iulie 2006 au fost respectate dispozițiile legale, neexistând nici o încălcare

a unor norme imperative care să conducă la nulitatea actului juridic, instanța

de fond făcând aplicarea dispozițiilor art. 117

1

din Legea nr.

31/1990 cu încălcarea principiului „tempus regit actum”, aceste dispoziții

legale fiind introduse prin Legea nr. 441 din 27 noiembrie 2006, ulterior adoptării

hotărârii acționarilor.

Împotriva menționatei

decizii, reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea ca temeinică și legală

a hotărârii instanței de fond.

În criticile

formulate recurenta reclamantă susține în esență că eronat a reținut instanța

de apel că s-a făcut o greșită aplicare a legii la judecata în fond a cauzei,

ignorându-se principiul tempus regit actum, în raport de dispozițiile art. 117

1

din Legea nr. 31/1990 introdus prin Legea nr. 441 din 27 noiembrie 2006, care

este ulterior adoptării hotărârii A.G.E.A. în cauză, în realitate fiind

incidente prevederile art. 117 pct. 7 și 9 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la

data adoptării actului a cărui nulitate s-a cerut a se constata.

Recurenta susține că

la adoptarea pct. 5 din Hotărârea A.G.E.A. din 28 iulie 2006 au fost încălcate

dispozițiile art. 117 alin. (7) și (9) din Legea nr. 31/1990, completarea

ordinii de zi făcându-se cu încălcarea acestora, iar problemele discutate

suplimentar vizau aspecte foarte importante legate de patrimoniul societății,

activul în care societatea își are sediul, contractarea unui împrumut,

modificarea structurii capitalului social.

Recursul reclamantei

este nefondat.

Din actele dosarului

rezultă că recurenta, reclamantă în cauză, a invocat nulitatea absolută a

hotărârii A.G.E.A. din 28 iulie 2006 întrucât ordinea de zi a fost completată

la pct. 12 - „diverse” - cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea

nr. 31/1990, respectiv cu probleme ce nu au fost explicit prezentate în

convocator deși ele prezentau importanță pentru acționari.

În hotărârea

publicată în M. Of. nr. 2693/29 august 2006, cele adoptate la pct. 12 din

convocator se regăsesc la pct. 5 din hotărâre.

În apel pârâta,

invocând dispozițiile art. 117 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, a depus acte

din care rezultă că ordinea de zi cu cele discutate la pct. 12 a fost

completată la cererea a doi acționari (fila 19 apel), așa încât nu-i poate fi

aplicată procedura completării ordinii de zi reglementate în art. 117

1

din Legea nr. 31/1990, text legal introdus în lege ulterior adoptării hotărârii

A.G.E.A.

Curtea reține că în

speță sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data luării hotărârii A.G.E.A.,

potrivit principiului „tempus regit actum” cum corect a reținut și instanța de

apel.

Potrivit

dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 convocarea trebuie să

cuprindă, printre altele, menționarea explicită a tuturor problemelor ce vor

face obiectul dezbaterilor adunării.

Din convocatorul

publicat în M. Of. din 30 iunie 2006 (fila 13 fond) rezultă că s-au explicitat

amplu cele 11 puncte ale ordinii de zi pentru A.G.E.A. din 28 iulie 2006,

convocatorul cuprinzând și un ultim pct. 12 intitulat „diverse”.

Ulterior

convocatorului, la 10 iulie 2006 (fila 19 apel) la cererea a doi acționari,

unul dintre ei fiind și cenzor, s-a dispus supunerea la vot pentru includerea

pe ordinea de zi și a respectivelor probleme cu aprobarea A.G.E.A., apelanta

probând astfel respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (9) din Legea nr.

31/1990, în vigoare la acea dată.

Din procesul-verbal

al adunării generale extraordinare (filele 48-57 fond) rezultă că cererea celor

doi acționari privind completarea ordinii de zi (cu exact problemele discutate

la pct. 12 din convocator) s-a adoptat cu votul acționarilor ce reprezintă

58,9% din capitalul social, hotărâre valabilă în raport de art. 26 din actul

constitutiv al pârâtei (filele 21-43 dosar apel) și cu dispozițiile art. 115

din Legea nr. 31/1990.

Întrucât din

respectivul proces-verbal nu rezultă că recurenta ar fi votat împotriva

completării ordinii de zi, iar la pct. 12 - „diverse” ea și-a exprimat votul

„împotrivă” la toate problemele cu care s-a completat ordinea de zi rezultă că

aceasta a avut cunoștință despre cele în legătură cu care și-a exprimat votul.

De altfel prin cele

discutate la pct. 12 la 28 iulie 2006 recurenta nu a suferit nici un prejudiciu

sau vătămarea - ea este, de altfel, acționar minoritar în societatea pârâtă,

deținând 11,3%, conform actului depus de reclamantă la filele 6-9 dosar fond -

deoarece, în apel, s-a făcut dovada că cele discutate la pct. 12 în A.G.E.A.

din 28 iulie 2006 au format obiectul ordinii de zi pentru A.G.E.A. din 8

septembrie 2006, după cum rezultă din convocatorul depus la fila 44 dosar apel

și hotărârea adoptată la acea dată (fila 47 apel).

În consecință, Curtea

apreciază că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a

legii, motiv pentru care va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată către intimata pârâtă, suma reprezentând onorariul

avocatului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 470 din 23 octombrie 2007

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta

reclamantă A.V.A.S. București la plata a 2.500 lei cheltuieli de judecată către

intimata pârâtă SC U. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 13 martie 2008.