ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 301/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, la data de 24 iulie 1998, reclamanta SC U. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC S. SPA, SC. S.U. SRL, G.M.I. și I.A. să se constate nulitatea absolută a contractului de societate și a statutului de înființare a SC S.U. SRL Prin sentința nr. 9569 din 27 noiembrie 2001, Tribunalului București, secția comercială, a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca lipsită de interes. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC U. SA, soluționat prin decizia nr. 700 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin care s-a admis recursului și s-a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

Instanța de recurs a reținut, față de obiectul acțiunii și a consecințelor juridice pe care le are constatarea nulității absolute a contractului de societate și a statutului de înființare a SC S.U. SRL, că în mod greșit instanța de fond a dat o altă interpretare obiectului acțiunii reclamantei și s-a pronunțat doar pe excepție. Astfel, prin sentința nr. 2854 din 16 iunie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, rejudecând în fond după casare, a admis în parte acțiunea reclamantei SC U. SA constatând nulitatea parțială a actelor constitutive a SC S.U.

SRL, autentificate sub nr. 1535 din 4 februarie 1991 la Notariatul de Stat local al sectorului 6 București, cu privire la asociatul G.M.I., reținând că Legea nr. 31/1990, în varianta inițială, nu conținea prevederi relative la nulitatea actelor constitutive ale societății, că după modificare au fost introduse prevederi referitoare la nulitatea societății, dar aceste prevederi sunt aplicabile numai nulității societății, nu și celei parțiale, conform principiului exceptio est strictissimae interpretationes. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC U. SA, criticând soluția pentru motivul de esență al constatării nulității parțiale apelanta-reclamantă susținând că nu s-a motivat în nici un fel această soluție.

Având în vedere că fiind vorba de contractul și de statutul unei societăți comerciale, sunt aplicabile atât condițiile generale impuse de articolul 948 C. civ., referitoare la validitatea tuturor convențiilor, cât și condițiile speciale referitoare la aportul asociaților, affectio societatis și împărțirea beneficiilor. Cea de-a doua critică a vizat faptul că, deși cererea de chemare în judecată a fost precizată, instanța nu s-a pronunțat și pe nulitatea absolută a actelor subsecvente încheiate de intimata-pârâtă G.M.I.

Analizând criticile formulate, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 352 din 15 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reținând că este neîntemeiată critica relativă la nemotivarea soluției pronunțată de instanța de fond, întrucât din considerentele hotărârii atacate reiese clar că în privința nulității deduse judecății s-a apreciat incidența dispozițiilor comune relative la nulitatea actelor juridice, că s-a subliniat faptul că modificările aduse Legii nr. 31/1990 tind să asaneze cazurile de nulitate a societăților comerciale și că s-a apreciat că lipsa capacității de folosință a unui asociat afectează numai raportul său juridic cu societatea, neputând antrena nulitatea absolută a actelor constitutive.

S-a apreciat că în materia nulităților, regula este nulitatea parțială, intenția fiind aceea de a salva acele dispoziții contractuale în conformitate cu legea, regulă aplicabilă și în materia actelor constitutive ale societății comerciale, unde nu există nici o prevedere legală în sensul invocat de apelanta-reclamantă. S-a mai reținut că susținerea apelantei-reclamante în legătură cu prejudicierea condiției speciale a lui affectio societatis este nefondată, deoarece contractul de societate a fost încheiat intuitu personae, iar la momentul încheierii acestuia, urmând logica argumentelor aduse în apel, reclamanta avea obligația de a cunoaște date esențiale în legătură cu ceilalți asociați, câtă vreme societatea este înființată în considerarea persoanei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC U. SA, a declarat recurs invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii și constatarea nulității absolute a contractului și statutului SC S.U. SRL pentru următoarele considerente: - Lipsa unui element constitutiv al contractului și anume a capacității de folosință a asociatului G.M.I., în raport de prevederile art. 33 din Decretul nr. 31/1954, ale art. 7 C. com. și art. 1 din Legea nr. 31/1990, și art. 948 C. civ., care reglementează care sunt condițiile pentru validitatea unei convenții și faptul că lipsa oricăreia dintre acestea conduce la nulitate absolută a actului.

- Reținerea greșită a culpei societății, în sensul că a încheiat un contract intuitu personae fără a avea toate datele despre asociați, deoarece asociații erau persoane juridice de drept italian care, au dorit să contracteze între ele și cu societatea recurentă, culpa putând fi doar a acestora, a A.R.I.S. și a Registrului Comerțului București care a admis cererea de înmatriculare a societății în condițiile încălcării Legii nr. 26/1990., contractul și statutul SC S.U. SRL Recursul este nefondat. În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., urmează a se reține că recurenta critică în mod generic modul în care s-a realizat motivarea, deducându-se că practic nu este de acord cu starea de fapt reținută, de instanțe în raport de care au stabilit culpa sa la încheierea contractului, concluzie care nu se întemeiază pe probele administrate.

Analizând considerentele deciziei atacate, urmează a se reține, că instanța de apel a realizat o motivare corespunzătoare cu trimitere la starea de fapt reținută în mod devolutiv și a confirmat în mod just dezlegarea de drept dată de instanța de fond. Procedând astfel, instanța a reținut că în privința nulității deduse judecății s-a apreciat corect incidența dispozițiilor ce reglementează nulitatea actelor juridice, în sensul că lipsa capacității de folosință a unui asociat, afectează numai raportul său juridic cu societatea, neputând antrena nulitatea absolută a actelor constitutive. Considerentele de doctrina la care s-a făcut trimitere au avut menirea să întărească convingerea instanței, în menținerea sentinței sub aspectul soluției pronunțate, ca urmare a respingerii apelului.

Rezultă așadar că hotărârea este motivată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 261 C. proc. civ. Al doilea motiv de recurs se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 948 și 969 C. civ., critica subsumându-se motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Acest motiv de nelegalitate vizează două situații și anume situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, ipoteză aplicată atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată și situația în care hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În cauză, nu se poate reține aplicarea greșită a dispozițiilor de drept substanțial invocate.

Astfel fiind, vorba de contractul și statutul unei societăți comerciale, în mod justificat s-a apreciat ca fiind aplicabile atât condițiile generale impuse de art. 948 C. civ., referitoare la validitatea tuturor convențiilor cât și condițiile speciale referitoare, în special afectio societatis, instanțele reținând corect că lipsa capacității de folosință a uneia dintre părțile contractante nu poate să afecteze actul constitutiv în întregul său, ci doar raportul juridic dintre societăți și asociatul incapabil. Așa fiind, pentru cele ce preced, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC U. SA București împotriva deciziei nr. 352 din 15 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimatul SC S.U. SRL Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 februarie 2008.