ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 301/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 301/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția comercială, la data de 24 iulie 1998,

reclamanta SC U. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC S. SPA, SC. S.U.

SRL, G.M.I. și I.A. să se constate nulitatea absolută a contractului de

societate și a statutului de înființare a SC S.U. SRL

Prin sentința nr. 9569 din

27 noiembrie 2001, Tribunalului București, secția comercială, a admis excepția

lipsei de interes și a respins acțiunea ca lipsită de interes.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC U. SA, soluționat prin decizia nr. 700 din 21

aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin care s-a admis recursului și s-a casat sentința atacată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

Instanța de recurs a

reținut, față de obiectul acțiunii și a consecințelor juridice pe care le are

constatarea nulității absolute a contractului de societate și a statutului de

înființare a SC S.U. SRL, că în mod greșit instanța de fond a dat o altă

interpretare obiectului acțiunii reclamantei și s-a pronunțat doar pe excepție.

Astfel, prin sentința nr. 2854

din 16 iunie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, rejudecând

în fond după casare, a admis în parte acțiunea reclamantei SC U. SA constatând

nulitatea parțială a actelor constitutive a SC S.U. SRL, autentificate sub nr. 1535

din 4 februarie 1991 la Notariatul de Stat local al sectorului 6 București, cu

privire la asociatul G.M.I., reținând că Legea nr. 31/1990, în varianta inițială,

nu conținea prevederi relative la nulitatea actelor constitutive ale

societății, că după modificare au fost introduse prevederi referitoare la

nulitatea societății, dar aceste prevederi sunt aplicabile numai nulității

societății, nu și celei parțiale, conform principiului exceptio est strictissimae

interpretationes.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta SC U. SA, criticând soluția pentru motivul de esență

al constatării nulității parțiale apelanta-reclamantă susținând că nu s-a

motivat în nici un fel această soluție.

Având în vedere că fiind

vorba de contractul și de statutul unei societăți comerciale, sunt aplicabile

atât condițiile generale impuse de articolul 948 C. civ., referitoare la

validitatea tuturor convențiilor, cât și condițiile speciale referitoare la

aportul asociaților, affectio societatis și împărțirea beneficiilor.

Cea de-a doua critică a vizat

faptul că, deși cererea de chemare în judecată a fost precizată, instanța nu

s-a pronunțat și pe nulitatea absolută a actelor subsecvente încheiate de

intimata-pârâtă G.M.I.

Analizând criticile

formulate, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 352

din 15 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reținând că este

neîntemeiată critica relativă la nemotivarea soluției pronunțată de instanța de

fond, întrucât din considerentele hotărârii atacate reiese clar că în privința

nulității deduse judecății s-a apreciat incidența dispozițiilor comune relative

la nulitatea actelor juridice, că s-a subliniat faptul că modificările aduse

Legii nr. 31/1990 tind să asaneze cazurile de nulitate a societăților

comerciale și că s-a apreciat că lipsa capacității de folosință a unui asociat

afectează numai raportul său juridic cu societatea, neputând antrena nulitatea

absolută a actelor constitutive.

S-a apreciat că în materia

nulităților, regula este nulitatea parțială, intenția fiind aceea de a salva

acele dispoziții contractuale în conformitate cu legea, regulă aplicabilă și în

materia actelor constitutive ale societății comerciale, unde nu există nici o

prevedere legală în sensul invocat de apelanta-reclamantă.

S-a mai reținut că susținerea

apelantei-reclamante în legătură cu prejudicierea condiției speciale a lui

affectio societatis este nefondată, deoarece contractul de societate a fost

încheiat intuitu personae, iar la momentul încheierii acestuia, urmând logica

argumentelor aduse în apel, reclamanta avea obligația de a cunoaște date

esențiale în legătură cu ceilalți asociați, câtă vreme societatea este

înființată în considerarea persoanei.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, reclamanta SC U. SA, a declarat recurs invocând ca temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia,

modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii și constatarea

nulității absolute a contractului și statutului SC S.U. SRL pentru următoarele

considerente:

- Lipsa unui element

constitutiv al contractului și anume a capacității de folosință a asociatului G.M.I.,

în raport de prevederile art. 33 din Decretul nr. 31/1954, ale art. 7 C. com.

și art. 1 din Legea nr. 31/1990, și art. 948 C. civ., care reglementează care

sunt condițiile pentru validitatea unei convenții și faptul că lipsa oricăreia

dintre acestea conduce la nulitate absolută a actului.

- Reținerea greșită a culpei

societății, în sensul că a încheiat un contract intuitu personae fără a avea

toate datele despre asociați, deoarece asociații erau persoane juridice de

drept italian care, au dorit să contracteze între ele și cu societatea recurentă,

culpa putând fi doar a acestora, a A.R.I.S. și a Registrului Comerțului

București care a admis cererea de înmatriculare a societății în condițiile

încălcării Legii nr. 26/1990., contractul și statutul SC S.U. SRL

Recursul este nefondat.

În ceea ce privește motivul

de nelegalitate invocat în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

urmează a se reține că recurenta critică în mod generic modul în care s-a

realizat motivarea, deducându-se că practic nu este de acord cu starea de fapt

reținută, de instanțe în raport de care au stabilit culpa sa la încheierea

contractului, concluzie care nu se întemeiază pe probele administrate.

Analizând considerentele

deciziei atacate, urmează a se reține, că instanța de apel a realizat o

motivare corespunzătoare cu trimitere la starea de fapt reținută în mod

devolutiv și a confirmat în mod just dezlegarea de drept dată de instanța de

fond.

Procedând astfel, instanța a

reținut că în privința nulității deduse judecății s-a apreciat corect incidența

dispozițiilor ce reglementează nulitatea actelor juridice, în sensul că lipsa

capacității de folosință a unui asociat, afectează numai raportul său juridic

cu societatea, neputând antrena nulitatea absolută a actelor constitutive.

Considerentele de doctrina

la care s-a făcut trimitere au avut menirea să întărească convingerea instanței,

în menținerea sentinței sub aspectul soluției pronunțate, ca urmare a respingerii

apelului.

Rezultă așadar că hotărârea

este motivată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 261 C. proc. civ.

Al doilea motiv de recurs se

referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 948 și 969 C. civ., critica

subsumându-se motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Acest motiv de nelegalitate

vizează două situații și anume situația în care hotărârea este lipsită de temei

legal, ipoteză aplicată atunci când din modul în care este redactată hotărârea

nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată și situația în

care hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În cauză, nu se poate reține

aplicarea greșită a dispozițiilor de drept substanțial invocate.

Astfel fiind, vorba de

contractul și statutul unei societăți comerciale, în mod justificat s-a

apreciat ca fiind aplicabile atât condițiile generale impuse de art. 948 C.

civ., referitoare la validitatea tuturor convențiilor cât și condițiile

speciale referitoare, în special afectio societatis, instanțele reținând corect

că lipsa capacității de folosință a uneia dintre părțile contractante nu poate

să afecteze actul constitutiv în întregul său, ci doar raportul juridic dintre

societăți și asociatul incapabil.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC U. SA București împotriva deciziei nr. 352 din 15 iunie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1190 lei

cheltuieli de judecată către intimatul SC S.U. SRL

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 1 februarie 2008.