ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1111/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința nr. 6555 din 23 mai 2008 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului

S.M. în contradictoriu cu pârâții SC U.L.I. SRL București, T.U.K. și SC U.C.D.

SRL București prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să se dispună constatarea nulității contractelor încheiate la data de

16 mai 2005 și la 2 februarie 2005, ca fiind lipsite de obiect, identitate a

părților și lipsa cauzei convențiilor, ca urmare a primului petit, să se

dispună repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării

pârâtelor în solidar la restituirea integrală a măririi de patrimoniu realizată

în dauna patrimoniului reclamantului.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 525 din 14 noiembrie 2008 a

anulat ca netimbrat apelul declarat de același reclamant împotriva hotărârii

instanței de fond.

Împotriva menționatei

decizii reclamantul S.M. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.

299, art. 303 alin. (1) și art. 304 alin. (5) C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond, aceleiași instanțe.

Recursul a fost declarat la

data de 8 decembrie 2008, iar motivele de recurs s-au depus la data de 14

ianuarie 2009.

Recurentul reclamant în

motivarea recursului a solicitat repunerea în termen pentru depunerea motivelor

de recurs, precizând că a luat cunoștință de decizia recurată la 13 decembrie

2008, când a intrat în posesia unei copii a deciziei menționate de la arhiva

Curții de Apel București.

În criticile formulate

recurentul reclamant susține în esență că nu a achitat taxa de timbru în apel,

avându-se în vedere faptul că atât instanța de fond, cât și instanța de apel,

i-au comunicat hotărârile la vechea adresă din sector 3, București, și nu la

noua adresă, respectiv din sector 1, București, deși a adus la cunoștința

instanțelor schimbarea domiciliului procesual.

Recurentul reclamant a depus

la dosar și concluzii scrise, prin care susține că în pofida demersurilor

făcute, nu a putut identifica înscrisul prin care i-a comunicat Tribunalului

București la data de 25 iulie 2008 schimbarea domiciliului.

În aceste condiții, Înalta

Curte, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. va respinge cererea de

repunere în termen.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă că decizia comercială nr. 525 din 14 noiembrie 2008

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, i-a fost comunicată

reclamantului la data de 18 decembrie 2008, că recursul a fost declarat la data

de 8 decembrie 2008, iar motivele de recurs s-au depus la data de 14 ianuarie

2009.

Potrivit art. 303 alin. (1) C.

proc. civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs”, care este de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate

(art. 301 C. proc. civ.).

Ca urmare, neexistând în

cauză nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu,

instanța va constata conform art. 306 C. proc. civ., că motivele de recurs au

fost depuse cu mult peste termenul legal.

Față de această situație,

Înalta Curte, urmează să respingă ca tardiv recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere

în termen.

Respinge ca tardiv recursul

declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei comerciale nr. 525 din 14

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 18 martie 2010.