ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1103/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1103/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 11708/2003, reclamanta

SC B.O. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL, a solicitat instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună dizolvarea societății pârâte.

În motivarea acțiunii se

arată că pârâta a încălcat în mod flagrant și repetat dispozițiile art. 180 alin.

(2) și ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta își motivează în

drept cererea pe dispozițiile art. 232 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 11495

din 29 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

acțiunea și a dispus dizolvarea societății pârâte.

Apelul formulat de pârâtă

împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 87 din

16 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2089/2003 de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială.

Recursul declarat de pârâtă

împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, care, prin decizia nr. 2931 din 7 aprilie 2004, a admis

recursul, a modificat decizia recurată, a admis apelul pârâtei SC E.P. SRL

împotriva sentinței nr. 11495 din 29 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, pe care a schimbat-o în tot și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În fundamentarea acestei

decizii instanța supremă a reținut că pricina a fost soluționată cu încălcarea

dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. și că reclamanta nu și-a îndeplinit

obligația prevăzută de art. 112 C. proc. civ.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, astfel investit prin decizia de casare, prin sentința nr. 3966

din 29 septembrie 2005, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă

și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

În pronunțarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut, cu privire la excepție, că interesul se

justifică prin raporturile juridice dintre părți întemeiate pe contractul de

asociere nr. 2906 din 25 august 1996, reclamanta fiind interesată în executarea

acestui contract și, cu privire la fondul cauzei, că, întrucât societatea se

află în inactivitate temporară anunțată la organele fiscale și înscrisă în registrul

comerțului, dizolvarea, ca sancțiune nu poate fi dispusă și că în speță nu sunt

incidente dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta SC B.O. SA București criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 293 din 17 mai 2006, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei, instanța de control judiciar reținând legalitatea și

temeinicia sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii a

declarat reclamanta SC B.O. SA București, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își subsumează

criticile motivelor de modificare reglementate de dispozițiile art. 304.7 și 9 C.

proc. civ., vizând următoarele aspecte:

- decizia recurată a fost

pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, raportat la situația de fapt

dedusă judecății, aceea că timp de 7 ani consecutiv intimata nu și-a depus

bilanțurile contabile la Registrul Comerțului, situație în care s-ar impune

aplicarea dispozițiilor legale evocate;

- decizia recurată cuprinde

motive contradictorii astfel, instanța de apel constată că intimata pârâtă nu

s-a conformat formelor legale de depunere a bilanțurilor contabile pe anii

2000, 2001, 2002, 2003 dar omite să precizeze că bilanțurile aferente acestor 4

ani au fost depuse toate odată, în decembrie 2004, după introducerea cererii de

chemare în judecată și pronunțarea, de către Tribunalul București, a sentinței

de dizolvare, nr. 11495 din 29 septembrie 2003, ignorând astfel principiul

retroactivității legii în materie comercială;

În raport de criticile

formulate și de temeiurile de drept invocate, recurenta reclamantă solicită

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului

și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de dizolvare a SC E.P. SRL.

Recursul este fondat prin

prisma motivului de ordine publică invocat, din oficiu, de Înalta Curte.

Potrivit art. 237 alin. (5)

din Legea nr. 31/1990, republicată, orice persoană interesată poate face recurs

împotriva hotărârii de dizolvare în termenul de 30 de zile de la efectuarea

publicității în condițiile alin. (3) și (4) ale aceluiași articol.

Instanța de fond, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a fost învestită cu o acțiune în

dizolvarea unei societăți comerciale în temeiul art. 232 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 31/1990 astfel că, în ceea ce privește calea de atac împotriva unei

hotărâri judecătorești purtând asupra unei atare cereri, aceasta este cea

reglementată de art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, respectiv cea a

recursului.

În aceste condiții,

exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii instanței de fond apare

ca nelegală, contravenind dispozițiilor imperative ale Legii nr. 31/1990,

republicată, precitate.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite

cauza Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pentru soluționarea

căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC B.O. SA București împotriva deciziei nr. 293 din 17 mai 2006 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și

trimite cauza Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pentru

soluționarea căii de atac a recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2007.