ÎCCJ, decizie (scj.ro #84988)

Chemarea în judecată în solidar a mai multor autorități publice. Prorogare legală de competență. Codul de procedură civilă, art. 3 pct. 1 Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) Cuprins pe materii: Drept procesual civil Indice alfabetic: Autoritate publică centrală Autoritate publică locală Competență materială. Prorogare Drepturi de natură salarială Funcționar public Litigiul având ca obiect obligarea în solidar a mai multor instituții la plata unor drepturi de natură salarială cade în competența de soluționare a instanței determinate prin raportare la criteriul rangului avut de autoritatea pârâtă în sistemul organelor administrației publice, respectiv în competența curții de apel, atunci când cel puțin una din pârâte are rangul unei autorități publice centrale.

Într-o astfel de cauză, este greșită disjungerea capătului de cerere privitor la autoritatea publică de rang inferior, în vederea declinării competenței de soluționare a acestuia în favoarea tribunalului. I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal Decizia nr. 3039 din 23 septembrie 2008 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta UF a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Arhivele Naționale și Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, pentru a se dispune obligarea pârâților în solidar la plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și obligarea pârâților la comunicarea valorii acestor sume de bani actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

S-a arătat de reclamantă, în motivarea acțiunii, că este funcționar public în cadrul Arhivelor Naționale - Direcția Județeană lași (instituție fără personalitate juridică proprie) din subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative de la data de 1.03.2001, raportul său de serviciu fiind cu Arhivele Naționale și guvernat de dispozițiile Legii nr. 188/1999. Prin sentința civilă nr. 3958/CA din 18 decembrie 2007 a Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Arhivele Naționale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ.

Prin încheierea din 25 februarie 2008, Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei competenței sale materiale de a soluționa cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor, respectiv Arhivele Naționale. Prin sentința nr. 55/CA din 24 martie 2008 a Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerului Economiei și Finanțelor și Arhivelor Naționale, acțiunea față de acești pârâți fiind respinsă pe acest temei, instanța respingând și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Totodată instanța a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, a disjuns judecata cererii și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ. Constându-se ivit conflict negativ de competență între Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, în partea referitoare la cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, în temeiul art.21 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea judecății și sesizarea Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Sesizată fiind numai cu soluționarea conflictului negativ astfel ivit și hotărând asupra acestuia, în condițiile art.22 alin.(5) Cod procedură civilă, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ, având în vedere considerentele în continuare arătate. Din interpretarea sistematică a regulilor de procedură civilă rezultă anumite principii în materie de competență, între care și acela potrivit căruia competența instanței este subiectivată prin actul de investire. Prin urmare, obiectiv, competența de atribuțiune și competența teritorială a instanțelor judecătorești sunt predeterminate de lege, pe baza unor criterii generale și impersonale însă, subiectiv, individualizarea instanței se realizează prin cererea de chemare în judecată, ca element al acțiunii civile.

Una din consecințele ce decurg din acest principiu este aceea că pentru verificarea competenței instanței nu interesează momentul stabilirii situației juridice dintre părți, cum a procedat Curtea de Apel Iași, ci acela al introducerii cererii de chemare în judecată, ca urmare a degenerării acelei situații într-o stare conflictuală susceptibilă de rezolvare numai prin mijlocirea instanței.

Cum în speță s-a solicitat obligarea pârâților, în solidar , la plata unor drepturi bănești, iar la data sesizării Curtea de Apel Iași s-a declarat în mod corect competentă în soluționarea cauzei, raportat la unul dintre criteriile prevăzute din art.10 din Legea nr.554/2004, respectiv cel al rangului autorităților chemate în judecată în sistemul organelor administrației publice, parte dintre acestea fiind autorități publice centrale, în virtutea principiului anterior enunțat aceasta își păstrează competența materială și în soluționarea dosarului nou format, având ca obiect cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, într-o atare situație soluția de disjungere adoptată neavând nici un fundament juridic.

Evident, pentru ipoteza în care s-ar fi acceptat opinia jurisprudențială potrivit căreia în astfel de litigii pentru determinarea competenței este hotărâtor criteriul rangului autorității sau instituției angajatoare și s-ar fi putut stabili că aceasta este Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, în condițiile în care s-a precizat că plata drepturilor se va face pe baza dispozițiilor de plată trimise lunar de Direcția Arhivelor Naționale, se impunea declinarea competenței de soluționare a cauzei, în întregul său, în favoarea tribunalului, Înalta Curte nefiind sesizată însă și cu un recurs împotriva hotărâri prin care a fost soluționată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu celelalte autorității publice centrale.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art.22 Cod procedură civilă, a stabilit competența de soluționare a dosarului nou înființat în favoarea Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ.