ÎCCJ, decizie (scj.ro #84988)

Chemarea în judecată în solidar a mai

multor autorități publice. Prorogare legală de

competență.

Codul de

procedură civilă, art. 3 pct. 1

Legea nr. 554/2004, art.

10 alin. (1)

Cuprins pe materii:

Drept procesual civil

Indice alfabetic:

Autoritate publică centrală

Autoritate publică locală

Competență materială.

Prorogare

Drepturi de natură salarială

Funcționar public

Litigiul având ca

obiect obligarea în solidar a mai multor instituții la plata unor drepturi

de natură salarială cade în competența de soluționare a

instanței determinate prin raportare la criteriul rangului avut de

autoritatea pârâtă în sistemul organelor administrației publice,

respectiv în competența curții de apel, atunci când cel puțin

una din pârâte are rangul unei autorități publice centrale.

Într-o astfel

de cauză, este greșită disjungerea capătului de cerere

privitor la  autoritatea publică de rang inferior, în vederea

declinării competenței de soluționare a acestuia în favoarea tribunalului.

I.C.C.J. , Secția

de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 3039 din

23 septembrie 2008

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta UF a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Arhivele Naționale

și Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, pentru a se

dispune obligarea pârâților în solidar la plata sumelor reprezentând prima

de concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 actualizată cu indicele de

inflație de la data nașterii dreptului și până la data

plății efective și obligarea pârâților la comunicarea

valorii acestor sume de bani actualizate cu indicele de inflație de la

data nașterii dreptului până la data plății efective.

S-a arătat de reclamantă, în motivarea acțiunii,

că este funcționar public în cadrul Arhivelor Naționale -

Direcția Județeană lași (instituție fără

personalitate juridică proprie) din subordinea Ministerului Internelor

și Reformei Administrative de la data de 1.03.2001, raportul său de

serviciu fiind cu Arhivele Naționale și guvernat de dispozițiile

Legii nr. 188/1999.

Prin sentința civilă nr. 3958/CA din 18 decembrie 2007

a Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios

administrativ a fost admisă excepția necompetenței materiale

invocată de pârâta Arhivele Naționale și declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Iași - Secția contencios administrativ.

Prin încheierea din 25 februarie 2008, Curtea a pus în

discuția părților excepția lipsei competenței sale

materiale de a soluționa cererea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului

Iași precum și excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților Ministerul Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor,

respectiv Arhivele Naționale.

Prin sentința nr. 55/CA din 24 martie 2008 a

Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Ministerului Economiei și Finanțelor și Arhivelor

Naționale, acțiunea față de acești pârâți fiind

respinsă pe acest temei, instanța respingând și cererea de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor

formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Totodată instanța a admis excepția necompetenței materiale

de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, a disjuns judecata

cererii și a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Iași, ca primă instanță în materia

contenciosului administrativ.

Constându-se ivit  conflict negativ de competență între

Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, în partea referitoare la

cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, în temeiul art.21

Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea judecății

și sesizarea Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Sesizată fiind numai cu soluționarea conflictului negativ astfel ivit

și hotărând asupra acestuia, în condițiile art.22 alin.(5) Cod

procedură civilă, Înalta Curte a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași -

Secția de contencios administrativ, având în vedere considerentele în

continuare arătate.

Din interpretarea sistematică a regulilor de procedură civilă

rezultă anumite principii în materie de competență, între care

și acela potrivit căruia competența instanței este

subiectivată prin actul de investire.

Prin urmare, obiectiv, competența de atribuțiune și

competența teritorială a instanțelor judecătorești

sunt predeterminate de lege, pe baza unor criterii generale și impersonale

însă, subiectiv, individualizarea instanței se realizează prin

cererea de chemare în judecată, ca element al acțiunii civile.

Una din consecințele ce decurg din acest principiu este aceea că

pentru verificarea competenței instanței nu interesează momentul

stabilirii situației juridice dintre părți, cum a procedat

Curtea de Apel Iași, ci acela al introducerii cererii de chemare în

judecată, ca urmare a degenerării acelei situații într-o stare

conflictuală susceptibilă de rezolvare numai prin mijlocirea instanței.

Cum în speță s-a solicitat obligarea pârâților,

în solidar

, la plata unor drepturi bănești, iar la data sesizării Curtea

de Apel Iași s-a  declarat în mod corect competentă în

soluționarea cauzei, raportat la unul dintre criteriile prevăzute din

art.10 din Legea nr.554/2004, respectiv cel al rangului autorităților

chemate în judecată  în sistemul organelor administrației

publice, parte dintre acestea fiind autorități publice centrale, în

virtutea principiului anterior enunțat aceasta își

păstrează competența materială și în soluționarea

dosarului nou format, având ca obiect cererea formulată de reclamanți

în  contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al

Județului Iași, într-o atare situație soluția de disjungere

adoptată neavând nici un fundament juridic.

Evident, pentru ipoteza în care s-ar fi acceptat opinia

jurisprudențială potrivit căreia în astfel de litigii pentru

determinarea competenței este hotărâtor criteriul

rangului

autorității sau instituției angajatoare

și s-ar fi

putut stabili că aceasta este Inspectoratul de Poliție al

Județului Iași, în condițiile în care s-a precizat că plata

drepturilor se va face pe baza dispozițiilor de plată trimise lunar

de Direcția Arhivelor Naționale, se impunea declinarea competenței

de soluționare a cauzei, în întregul său, în favoarea tribunalului,

Înalta Curte nefiind sesizată însă și cu un recurs împotriva

hotărâri prin care a fost soluționată cererea formulată de

reclamantă în contradictoriu cu celelalte autorității publice

centrale.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art.22 Cod

procedură civilă, a stabilit competența de soluționare a

dosarului nou înființat în favoarea Curții de Apel Iași -

Secția de contencios administrativ.