ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4395/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.C.A.

a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Inspectoratul de Poliție al județului Ilfov și Arhivele Naționale pentru a fi obligați

la plata primei de vacanță pentru perioada 2004-2006 și a sporului de

fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu coeficientul de inflație.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 331 din 5

februarie 2008, a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantei

prima de vacanță pentru anii 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul

2005, actualizate în raport cu rata inflației.

În motivarea sentinței s-a reținut că

potrivit art. 37 alin. (2) teza 1 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și

alte drepturi ale polițiștilor aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, s-a

prevăzut că "La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o

primă de concediu egală cu

salariul de bază

din luna anterioară plecării în concediu".

Ulterior,

prin art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 s-a

prevăzut că "Aplicarea prevederilor din actele normative [...] referitoare

la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de

odihnă, [...] se suspendă până la data de 31

decembrie 2004".

De asemenea, prin art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul

2005 nr. 511/2004 s-a dispus menținerea în continuare a suspendării dreptului

de primă de concediu de odihnă până la data de 31 decembrie 2005, iar prin art.

5 alin. (5) din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005 s-a dispus

prelungirea perioadei de suspendare până la 31 decembrie 2006.

Suspendarea

exercițiului dreptului reclamanților nu echivalează cu

anularea lui astfel încât, I a încetarea perioadei de suspendare se

impunea

plata retroactivă a drepturilor salariate menționate.

În

același sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XII din

2007 în soluționarea unui recurs în interesul legii, arătând că :

„Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a

făcut referire

impune

a se reține că dreptul polițiștilor la primă pentru concediul de

odihnă, instituit prin art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38 din 30

ianuarie 2003, și-a produs efectele începând cu data

menționată, suspendarea exercițiului acestui drept neechivalând cu însăși

înlăturare lui”.

Prin

art. 38 C. muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor

încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau

limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricare

încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.

Se susține că, fiind un drept câștigat, derivat

dintr-un raport de muncă prima de concediu nu putea fi anulată prin actele

normative menționate.

De

altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea

desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea

exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare,

iar prin Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 Curtea

Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor din

legile bugetului de stat pe anul 2004-2005, care doar

au suspendat acordarea drepturilor respective.

Instanța de fond a considerat că, suspendarea exercițiului dreptului la

prima concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o

dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat

neconstituționalitatea textului de lege ce

prevede acest drept.

Ca urmare, pentru ca un

drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la

nudum

jus

, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un

atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care

exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.

Situația

ar fi similară și în ceea ce privește sporul de fidelitate reglementat de

dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003.

Astfel,

acest articol prevede că „Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din

sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în

calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual,

polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de

bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne."

Aplicabilitatea

acestor dispoziții legale a fost suspendată pentru anul 2005 prin O.U.G. nr.

118/2004 însă, ca și în cazul primei de concediu suspendarea nu poate fi considerată

un act de anulare a dreptului salarial legal stabilit, impunându-se, după

încetarea suspendării, acordarea retroactivă a sumelor de bani cuvenite.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Arhivele Naționale

pentru că este nelegală și netemeinică.

În recursul declarat de Ministerul

Internelor și Reformelor Administrative se arată că reclamanta a dobândit

calitatea de polițist-funcționar public cu statut special, la data de 31 mai

2005, anterior desfășurându-și activitatea ca funcționar public în cadrul

Arhivelor Naționale.

Legea nr. 188/1999 se aplică

funcționarilor publici din cadrul Ministerului Internelor și Reformelor

Administrative, dar funcționarilor publici cu statut special, cum sunt și polițiștii,

li se aplică prevederile O.G. nr. 38/2003 iar numai această ultimă categorie

beneficiază de sporul de fidelitate, care poate fi de până la 20% din salariul

de bază, în funcție de vechime, astfel că reclamanta nu putea beneficia de

acest spor decât de la 31 mai 2005.

In recursul declarat de Arhivele

Naționale este criticată soluția instanței de fond pentru că nu ar cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Se arată, în motivele de recurs, că

recurenta a depus la instanța de fond întâmpinare și a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive dar instanța de fond nu a analizat această excepție

și a obligat-o pe recurentă la plata unor sume aferente unor perioade în care

între instituția recurentă și reclamantă nu exista nici un raport juridic.

Un al doilea motiv de recurs invocat este

cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Se invocă faptul că suspendarea aplicării

unui act normativ sau a unei dispoziții este atribuția legiuitorului și ea a

fost o măsură temporară, motivată de faptul că în bugetul de stat nu au fost

prevăzute sume cu această destinație.

Tot legiuitorul a luat măsuri pentru

plata drepturilor suspendate adoptând O.U.G. nr. 146/2006, act normativ în baza

căruia vor fi plătite sumele ce i se cuvin reclamantei.

Pe de altă parte, este criticată soluția

instanței de fond pentru că a fost obligată recurenta Arhivele Naționale la

plata sporului de fidelitate deși aceasta se acordă polițiștilor și nu

funcționarilor publici.

După examinarea motivelor de recurs, a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile

pentru următoarele considerente :

Reclamanta a fost încadrată, ca

funcționar public, în cadrul Arhivelor Naționale până la 31 mai 2005 iar

începând cu 31mai 2005 și-a desfășurat activitatea ca polițist în cadrul

Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov.

Atât în calitate de funcționar public cât

și de polițist reclamanta beneficia de primă de vacanță.

Pentru că dispozițiile legale care

prevedeau plata acestor sume au fost suspendate prin acte normative succesive

reclamanta nu a putut beneficia de plata acestora.

Dispozițiile legale respective, care

prevedeau dreptul funcționarului public la plata primelor de vacanță au fost numai

suspendate dar nu au fost abrogate, iar suspendarea nu poate echivala cu

desființarea acestui drept.

Chiar legiuitorul a recunoscut acest

lucru și cu toate că a existat O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007 nu s-a

făcut dovada că reclamantei i-ar fi fost plătită prima de vacanță.

Insă, soluția instanței de fond este

nelegală și netemeinică pentru că a obligat, în solidar, pârâții la plata

primei de vacanță și sporului de fidelitate fără a ține seama de faptul că obligațiile

de plată a drepturilor revine acestora în mod diferit. De aceea, va fi admis

recursul, modifică sentința instanței de fond, în sensul că acțiunea

reclamantei va fi admisă în parte .

Pentru că în cadrul Arhivelor Naționale

reclamanta a fost încadrată ca funcționar public pentru anul 2004 va fi

obligată pârâta Arhivele Naționale la plata către aceasta a primei de vacanță.

Începând cu 31 mai 2005 reclamanta a fost

încadrată ca polițist, iar acesteia îi vor fi aplicabile și prevederile O.G. nr.

38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

De aceea vor fi obligați pârâții

Inspectoratul Județean al Poliției Ilfov și Ministerul Internelor și Reformei

Administrative la plata către reclamantă a primelor de vacanță pentru anii

2005-2006 iar începând cu 31 mai 2005 reclamanta va beneficia și de sporul de

fidelitate, conform vechimii, până la 31 decembrie 2005.

Toate aceste sume urmează a fi

actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Arhivele Naționale

împotriva sentinței civile nr. 331 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

admite în parte acțiunea formulată de B.C.A.

Obligă pârâta Arhivele Naționale la plata

către reclamantă a primei de vacanță pentru anul 2004.

Obligă pârâții Inspectoratul de Poliție

al Județului Ilfov și Ministerul Internelor și Reformei Administrative la

plata, către reclamantă, a primelor de vacanță pentru anii 2005-2006, precum și

a sporului de fidelitate, conform vechimii, spor ce va fi calculat începând cu

31 mai 2005.

Sumele vor fi actualizate cu rata

indicelui de inflație, la data plății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

noiembrie 2008.