ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4395/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.C.A. a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al județului Ilfov și Arhivele Naționale pentru a fi obligați la plata primei de vacanță pentru perioada 2004-2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu coeficientul de inflație. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 331 din 5 februarie 2008, a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantei prima de vacanță pentru anii 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în raport cu rata inflației.

În motivarea sentinței s-a reținut că potrivit art. 37 alin. (2) teza 1 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, s-a prevăzut că "La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Ulterior, prin art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 s-a prevăzut că "Aplicarea prevederilor din actele normative [...] referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, [...] se suspendă până la data de 31 decembrie 2004". De asemenea, prin art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 s-a dispus menținerea în continuare a suspendării dreptului de primă de concediu de odihnă până la data de 31 decembrie 2005, iar prin art. 5 alin. (5) din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005 s-a dispus prelungirea perioadei de suspendare până la 31 decembrie 2006. Suspendarea exercițiului dreptului reclamanților nu echivalează cu anularea lui astfel încât, I a încetarea perioadei de suspendare se impunea plata retroactivă a drepturilor salariate menționate.

În același sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XII din 2007 în soluționarea unui recurs în interesul legii, arătând că : „Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune a se reține că dreptul polițiștilor la primă pentru concediul de odihnă, instituit prin art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38 din 30 ianuarie 2003, și-a produs efectele începând cu data menționată, suspendarea exercițiului acestui drept neechivalând cu însăși înlăturare lui”. Prin art. 38 C. muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricare încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.

Se susține că, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate. De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, iar prin Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anul 2004-2005, care doar au suspendat acordarea drepturilor respective. Instanța de fond a considerat că, suspendarea exercițiului dreptului la prima concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus , ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Situația ar fi similară și în ceea ce privește sporul de fidelitate reglementat de dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003. Astfel, acest articol prevede că „Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne." Aplicabilitatea acestor dispoziții legale a fost suspendată pentru anul 2005 prin O.U.G.

nr. 118/2004 însă, ca și în cazul primei de concediu suspendarea nu poate fi considerată un act de anulare a dreptului salarial legal stabilit, impunându-se, după încetarea suspendării, acordarea retroactivă a sumelor de bani cuvenite. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Arhivele Naționale pentru că este nelegală și netemeinică. În recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformelor Administrative se arată că reclamanta a dobândit calitatea de polițist-funcționar public cu statut special, la data de 31 mai 2005, anterior desfășurându-și activitatea ca funcționar public în cadrul Arhivelor Naționale. Legea nr. 188/1999 se aplică funcționarilor publici din cadrul Ministerului Internelor și Reformelor Administrative, dar funcționarilor publici cu statut special, cum sunt și polițiștii, li se aplică prevederile O.G.

nr. 38/2003 iar numai această ultimă categorie beneficiază de sporul de fidelitate, care poate fi de până la 20% din salariul de bază, în funcție de vechime, astfel că reclamanta nu putea beneficia de acest spor decât de la 31 mai 2005. In recursul declarat de Arhivele Naționale este criticată soluția instanței de fond pentru că nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Se arată, în motivele de recurs, că recurenta a depus la instanța de fond întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive dar instanța de fond nu a analizat această excepție și a obligat-o pe recurentă la plata unor sume aferente unor perioade în care între instituția recurentă și reclamantă nu exista nici un raport juridic.

Un al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Se invocă faptul că suspendarea aplicării unui act normativ sau a unei dispoziții este atribuția legiuitorului și ea a fost o măsură temporară, motivată de faptul că în bugetul de stat nu au fost prevăzute sume cu această destinație. Tot legiuitorul a luat măsuri pentru plata drepturilor suspendate adoptând O.U.G. nr. 146/2006, act normativ în baza căruia vor fi plătite sumele ce i se cuvin reclamantei. Pe de altă parte, este criticată soluția instanței de fond pentru că a fost obligată recurenta Arhivele Naționale la plata sporului de fidelitate deși aceasta se acordă polițiștilor și nu funcționarilor publici.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente : Reclamanta a fost încadrată, ca funcționar public, în cadrul Arhivelor Naționale până la 31 mai 2005 iar începând cu 31mai 2005 și-a desfășurat activitatea ca polițist în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov. Atât în calitate de funcționar public cât și de polițist reclamanta beneficia de primă de vacanță. Pentru că dispozițiile legale care prevedeau plata acestor sume au fost suspendate prin acte normative succesive reclamanta nu a putut beneficia de plata acestora. Dispozițiile legale respective, care prevedeau dreptul funcționarului public la plata primelor de vacanță au fost numai suspendate dar nu au fost abrogate, iar suspendarea nu poate echivala cu desființarea acestui drept.

Chiar legiuitorul a recunoscut acest lucru și cu toate că a existat O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007 nu s-a făcut dovada că reclamantei i-ar fi fost plătită prima de vacanță. Insă, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru că a obligat, în solidar, pârâții la plata primei de vacanță și sporului de fidelitate fără a ține seama de faptul că obligațiile de plată a drepturilor revine acestora în mod diferit. De aceea, va fi admis recursul, modifică sentința instanței de fond, în sensul că acțiunea reclamantei va fi admisă în parte . Pentru că în cadrul Arhivelor Naționale reclamanta a fost încadrată ca funcționar public pentru anul 2004 va fi obligată pârâta Arhivele Naționale la plata către aceasta a primei de vacanță.

Începând cu 31 mai 2005 reclamanta a fost încadrată ca polițist, iar acesteia îi vor fi aplicabile și prevederile O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. De aceea vor fi obligați pârâții Inspectoratul Județean al Poliției Ilfov și Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata către reclamantă a primelor de vacanță pentru anii 2005-2006 iar începând cu 31 mai 2005 reclamanta va beneficia și de sporul de fidelitate, conform vechimii, până la 31 decembrie 2005. Toate aceste sume urmează a fi actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Arhivele Naționale împotriva sentinței civile nr. 331 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de B.C.A. Obligă pârâta Arhivele Naționale la plata către reclamantă a primei de vacanță pentru anul 2004. Obligă pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov și Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata, către reclamantă, a primelor de vacanță pentru anii 2005-2006, precum și a sporului de fidelitate, conform vechimii, spor ce va fi calculat începând cu 31 mai 2005. Sumele vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație, la data plății.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.