ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4035/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul B.I. a chemat în judecată

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și D.G.P. București, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună obligarea acestora la

plata primelor de concediu pentru anii 2004-2006, a sporului de fidelitate și

sporului de pericol, aferent anilor 2005,2006, sume actualizate cu indicele de

inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și

alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul

primește o primă egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu.

Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puțin 5 zile

înaintea datei plecării în concediu.

Prin art. 9 alin. (7) din Legea nr.

507/2003, art. 8 alin. (7) Legea nr. 511/2004 și art. 5 din Legea nr. 379/2005,

aplicarea prevederilor legale sus menționate cu privire la prima de concediu a

fost suspendată succesiv, până la 31 decembrie 2006. De asemenea prin art. 2

alin. (1), din O.U.G. nr. 118/2004, aplicarea dispozițiilor cu privire la

sporul de fidelitate a fost suspendată pentru anul 2005.

Reclamantul a mai susținut că odată cu expirarea

duratei de suspendare la data de 31 decembrie 2006 (pentru prima de vacanță)

respectiv 31 decembrie 2005 pentru sporul de fidelitate, s-a născut și dreptul

la acțiune, pentru plata acestora.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1060 din 2 aprilie

2008 a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere

privind acordarea sporului de fidelitate pe anul 2006 și a sporului de pericol,

a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a lipsei

calității procesuale pasive invocate de chematul în garanție Ministerul

Economiei și Finanțelor.

De asemenea, a admis acțiunea formulată

de reclamanți și a obligat pârâții să plătească acestora sumele cuvenite cu

titlu de primă de concediu pentru anii 2001-2006, actualizate cu indicele de

inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.

Totodată, a dispus și respingerea ca

neîntemeiată a cererii de chemare în garanție.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea

punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este

echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a

dreptului însuși. Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării

prevederilor legale, obligația corelativă dreptului consfințit prin lege devine

executorie.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și

Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor și D.G.P.

București.

Recurentul Ministerul Internelor și

Reformei Administrative a susținut că având în vedere principiul

neretroactivității legii, hotărârea recurată este nelegală și netemeinică,

deoarece anterior datei de 1 ianuarie 2004 nu au existat prevederi legale care

să statueze acordarea acestui drept polițiștilor.

În recursul său, Ministerul Economiei și

Finanțelor a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât

apreciază că nu există identitate între persoana celui chemat în judecată și

cel obligat în raportul juridic dedus judecății, respectiv Ministerul

Internelor și Reformei Administrative , care are calitate de ordonator

principal de credite.

În fine, recurenta D.G.P. București critică

hotărârea instanței de fond pe considerentul că această instanță a acordat mai

mult decât s-a cerut prin acțiune. Astfel, în ceea ce privește acordarea primei

de concediu pe anul 2006, aceasta nu i se cuvenea reclamantului, deoarece el

era îndrituit la aceasta doar dacă și-ar fi efectuat concediul în această

perioadă, ori din actele depuse la instanța de fond rezultă că polițistul și-a

efectuat concediul doar în anii 2004-2005 nu însă și în 2006. Înalta Curte,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale aplicabile cauzei, constată recursurile întemeiate

pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza

I din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la

plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă egală cu salariul

de bază din luna anterioară plecării în concediu.

De asemenea conform art. 6 din O.G. nr.

38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările

și completările ulterioare „ pentru activitatea desfășurată în instituțiile din

sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate

de militar, polițist funcționar public și personal contractual, polițiștilor li

se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.

În cadrul motivelor de recurs formulate a

fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Economiei și Finanțelor și s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului

față de acest recurent, pentru lipsa calității procesuale pasive.

În susținerea acestei excepții s-a arătat

că obligarea acestei autorități la alocarea fondurilor către Ministerul

Internelor ar însemna nesocotirea dispozițiilor art. 500/2002, prin care este

reglementată procedura bugetară.

Critica privind lipsa calității

procesuale pasive este întemeiată, întrucât cererea de chemare în judecată a

recurentului vizează plata unor drepturi salariale, care nu pot fi acordare

decât de angajator, conform raporturilor de serviciu stabilite între aceste

părți.

De altfel, Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, definește contenciosul administrativ în art. 2

alin. (1) lit. c) ca fiind „activitatea de soluționare, de către instanțele de

contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel

puțin una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie

din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul

legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de

a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Cum recurentul Ministerul Economiei și

Finanțelor nu a emis nici un act administrativ de natură să-i producă o

vătămare intimatului-reclamant, într-un drept sau interes legitim, nu putem

considera că chemarea acestei părți în proces este legitimă.

Atribuțiile acordate Ministerului

Economiei și Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu

justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către un

funcționar al altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de

serviciu existând exclusiv între reclamant și Ministerul Internelor și Reformei

Administrative.

Referitor la critica recurentei D.G.P.

București privind acordarea de către instanță mai mult decât s-a cerut,

respectiv prima de concediu pe anul 2006 urmează să se constate că aceasta este

întemeiată, deoarece prima se acordă numai în situația efectuări concediului or

din actele depuse la instanța de fond rezultă că reclamantul și-a efectuat concediul

doar în anii 2004 și 2005 nu și în anul 2006.

Celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate vor fi menținute, întrucât situația de fapt și dispozițiile legale

aplicabile au fost corect reținute de către instanța de fond, astfel încât

concluzia instanței este corectă, în sensul că reclamantul este în drept să

primească prima de concediu pentru anii 2001-2005, sume actualizate cu indicele

de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, de Ministerul Economiei și

Finanțelor și de D.G.P. București împotriva sentinței civile nr. 1060 din 2

aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată și în

fond înlătură obligarea pârâților la plata primei de vacanță pentru anul 2006.

Constată lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și

Finanțelor.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

noiembrie 2008.