ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4694/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3360 din 18

decembrie 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții

A.c.E.I.,

în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al

Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, Direcția Generală

de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul de Poliție al

j

udețului Cluj, Inspectoratul de

Poliție al Județului Prahova Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu.

Pe cale de consecință, a obligat pârâtul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative în solidar cu structurile subordonate,

la plata primelor de vacanță pentru perioada 2004 – 2006 și a sporului de

fidelitate pe anul 2005, către reclamanții din cadrul acestor structuri.

A respins totodată excepțiile

necompetenței materiale și lipsei calității procesuale pasive invocată de

I.P.J. Prahova precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca neîntemeiate și

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul

Economiei și Finanțelor și Școala de Poliție Câmpina, respingând cererile

formulate în contradictoriu cu aceștia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, că potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 polițiștii sunt

îndreptățiți la plata unei prime de concediu egală cu salariul de bază din luna

precedentă celei în care i s-a acordat concediul, iar în conformitate cu art. 6

din același act normativ și la plata unui spor de fidelitate de până la 20% din

salariul de bază în condițiile concrete de stabilire a acestui procent,

reglementate prin Ordinul nr. 132 din 9 februarie 2004.

S-a mai reținut că, prin dispozițiile Legilor

nr. 507/2003, nr. 511/2004 și nr. 379/2005, aplicarea prevederilor legale

privitoare la prima de concediu a fost suspendată succesiv până la data de 31

decembrie 2006, iar prin O.U.G. nr. 118/2004 aplicarea prevederilor referitoare

la sporul de fidelitate a fost suspendată pentru anul 2005.

În raport de aceste dispoziții legale

instanța a apreciat că măsura suspendării are ca efect numai amânarea punerii

în aplicare a dispozițiilor legilor menționate și nu este echivalentă cu

abrogarea acestora, astfel încât, odată cu expirarea duratei de suspendare,

obligația corelativă dreptului acordat prin lege, devine executorie.

Sub aspectul excepțiilor invocate s-a

reținut că, în speță, obiectul acțiunii privește drepturi născute din derularea

raportului de serviciu și obligațiile corelative acestora, ceea ce atrage

incidența dispozițiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 conform cărora

cauzele având ca obiect raporturi de serviciu sunt de competența instanțelor de

contencios administrativ, excepția necompetenței materiale a instanței,

invocate de I.P.J. Prahova, fiind neîntemeiată.

Instanța a constatat de asemenea că

obligația ce face obiectul cererii derivă din raportul juridic de serviciu

născut între Ministerul Internelor și Reformei Administrative , prin

autoritățile subordonate și reclamanți, raporturi față de care Ministerului

Economiei și Finanțelor are calitate de terț, neexistând vreo obligație de

plată a sumelor respective în sarcina acestora atâta vreme cât nu există nici

raport juridic cu un asemenea conținut.

Pe de altă parte, s-a considerat că nu

s-a făcut dovada îndreptățirii pârâtei Școala de Poliție Câmpina, de a sta în

judecată în calitate de pârâtă cu privire la vreunul dintre reclamanți.

În ceea ce privește calitatea de pârâți a

I.P.J. Prahova și Ministerului Internelor și Reformei Administrative s-a

reținut că aceasta este conferită de prezenta, în calitate de reclamant a lui M.A.C.C.,

care și-a desfășurat activitatea în această structură a ministerului, în

perioada 2002 – 2005 și respectiv de calitatea de ordonator principal de

credite în cazul ministerului.

Având în vedere obiectul cererii de

intervenție care constă în obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la

virare a unor sume de bani instanța a apreciat că acest minister nu are

calitate de subiect pasiv al vreunui raport juridic în baza vreunei dispoziții

legale, motiv pentru care a apreciat că cererea de chemare în garanție este

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâtul I.P.J. Cluj invocând lipsa calității sale

procesuale pasive în raport cu solicitarea reclamantului A.C.O. de a-i plăti

prima de concediu aferentă anului 2006.

În susținerea excepției s-a invocat

împrejurare că reclamantul a fost salariatul I.P.J. Cluj până la data de 15

decembrie 2005 și, prin urmare nu are calitate procesuală pasivă în raport cu

pretențiile acestuia de a i se achita prima de concediu pe anul 2006.

Pe fondul cauzei, recurentul a apreciat

că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de fond, întrucât nu i-au fost comunicate acțiunea și înscrisurile

anexate.

În subsidiar, s-a solicitat modificarea

hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantului, prin

care s-a solicitat plata de către I.P.J. Cluj a primei de concediu pe anul 2006

și a sporului de fidelitate aferent anului 2005, cu motivarea că intimatul-reclamant

nu a fost salariatul instituției decât în anii 2004 și 2005 și respectiv, în

condițiile în care prevederile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 au fost suspendate

pentru anul 2005, potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2004, astfel

încât, în bugetul aprobat pentru anul 2005 nu au fost prevăzute sporuri pentru

plata sporului de fidelitate.

Cu privire la acest ultim aspect s-a mai

susținut că suspendarea unei dispoziții legale echivalează cu inexistența ei în

ordinea de drept, motiv pentru care suma nu a fost prevăzută în bugetul

instituției, iar potrivit art. 4 și art. 72 din Legea nr. 500/2002 privind

finanțele publice, angajarea cheltuielilor din buget nu se poate face decât în

limita sumelor aprobate.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea ce face obiectul prezentei

cauze s-a solicitat plata unor drepturi salariale respectiv, prima de vacanță,

spor de fidelitate și spor pentru condiții de pericol deosebit, conferite

reclamanților-intimați prin dispozițiile O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea

și alte drepturi ale polițiștilor.

Aceste drepturi salariale derivă din

raportul de serviciu pe care intimații-reclamanți îl au cu instituțiile chemate

în judecată și prin urmare presupun cu necesitate existența unei identități între

cel chemat în judecată și persoana obligată în raportul obligațional dedus

judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de dispozițiile legale mai susmenționate se constată că, într-adevăr,

între recurentul-pârât I.P.J. Cluj și intimatul A.C.O., nu există un asemenea

raport obligațional după data de 15 februarie 2005 când raportul său de

serviciu cu această instituție a încetat și, prin urmare, instituția pârâtă nu

are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește drepturile salariale pe anul

2006, respectiv prima de concediu aferentă acestui an, solicitată de

recurentul-intimat.

Evident însă, recurentul va rămâne

obligat în continuare, astfel cum corect a stabilit instanța de fond, la plata

drepturilor salariale solicitate de intimat pentru perioada anterioară datei de

15 decembrie 2005, suspendarea dispozițiilor care le reglementează, prin O.U.G.

nr. 118/2004, nefiind echivalentă cu abrogarea acestor drepturi, astfel încât,

la expirarea duratei de suspendare obligațiile corelative drepturilor

suspendate devin executorii.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul

declarat în cauză și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va

respinge obligarea recurentului-pârât la plata primei de vacanță aferentă

anului 2006 către intimat, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului

I.P.J. Cluj, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Inspectoratul

de Poliție al

j

udețului Cluj

împotriva sentinței civile nr. 3360 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal .

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că respinge cererea de obligare a Inspectoratului Județean de Poliție a

Județului Cluj la plata primei de vacanță pe anul 2006 către A.C.O. pentru

lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

decembrie 2008