ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4694/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3360 din 18 decembrie 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.c.E.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul de Poliție al j udețului Cluj, Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu. Pe cale de consecință, a obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în solidar cu structurile subordonate, la plata primelor de vacanță pentru perioada 2004 – 2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005, către reclamanții din cadrul acestor structuri.

A respins totodată excepțiile necompetenței materiale și lipsei calității procesuale pasive invocată de I.P.J. Prahova precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca neîntemeiate și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Școala de Poliție Câmpina, respingând cererile formulate în contradictoriu cu aceștia. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, că potrivit art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003 polițiștii sunt îndreptățiți la plata unei prime de concediu egală cu salariul de bază din luna precedentă celei în care i s-a acordat concediul, iar în conformitate cu art. 6 din același act normativ și la plata unui spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile concrete de stabilire a acestui procent, reglementate prin Ordinul nr. 132 din 9 februarie 2004. S-a mai reținut că, prin dispozițiile Legilor nr. 507/2003, nr. 511/2004 și nr. 379/2005, aplicarea prevederilor legale privitoare la prima de concediu a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2006, iar prin O.U.G.

nr. 118/2004 aplicarea prevederilor referitoare la sporul de fidelitate a fost suspendată pentru anul 2005. În raport de aceste dispoziții legale instanța a apreciat că măsura suspendării are ca efect numai amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legilor menționate și nu este echivalentă cu abrogarea acestora, astfel încât, odată cu expirarea duratei de suspendare, obligația corelativă dreptului acordat prin lege, devine executorie. Sub aspectul excepțiilor invocate s-a reținut că, în speță, obiectul acțiunii privește drepturi născute din derularea raportului de serviciu și obligațiile corelative acestora, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 conform cărora cauzele având ca obiect raporturi de serviciu sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, excepția necompetenței materiale a instanței, invocate de I.P.J.

Prahova, fiind neîntemeiată. Instanța a constatat de asemenea că obligația ce face obiectul cererii derivă din raportul juridic de serviciu născut între Ministerul Internelor și Reformei Administrative , prin autoritățile subordonate și reclamanți, raporturi față de care Ministerului Economiei și Finanțelor are calitate de terț, neexistând vreo obligație de plată a sumelor respective în sarcina acestora atâta vreme cât nu există nici raport juridic cu un asemenea conținut. Pe de altă parte, s-a considerat că nu s-a făcut dovada îndreptățirii pârâtei Școala de Poliție Câmpina, de a sta în judecată în calitate de pârâtă cu privire la vreunul dintre reclamanți. În ceea ce privește calitatea de pârâți a I.P.J.

Prahova și Ministerului Internelor și Reformei Administrative s-a reținut că aceasta este conferită de prezenta, în calitate de reclamant a lui M.A.C.C., care și-a desfășurat activitatea în această structură a ministerului, în perioada 2002 – 2005 și respectiv de calitatea de ordonator principal de credite în cazul ministerului. Având în vedere obiectul cererii de intervenție care constă în obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virare a unor sume de bani instanța a apreciat că acest minister nu are calitate de subiect pasiv al vreunui raport juridic în baza vreunei dispoziții legale, motiv pentru care a apreciat că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul I.P.J.

Cluj invocând lipsa calității sale procesuale pasive în raport cu solicitarea reclamantului A.C.O. de a-i plăti prima de concediu aferentă anului 2006. În susținerea excepției s-a invocat împrejurare că reclamantul a fost salariatul I.P.J. Cluj până la data de 15 decembrie 2005 și, prin urmare nu are calitate procesuală pasivă în raport cu pretențiile acestuia de a i se achita prima de concediu pe anul 2006. Pe fondul cauzei, recurentul a apreciat că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât nu i-au fost comunicate acțiunea și înscrisurile anexate. În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantului, prin care s-a solicitat plata de către I.P.J.

Cluj a primei de concediu pe anul 2006 și a sporului de fidelitate aferent anului 2005, cu motivarea că intimatul-reclamant nu a fost salariatul instituției decât în anii 2004 și 2005 și respectiv, în condițiile în care prevederile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 au fost suspendate pentru anul 2005, potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2004, astfel încât, în bugetul aprobat pentru anul 2005 nu au fost prevăzute sporuri pentru plata sporului de fidelitate. Cu privire la acest ultim aspect s-a mai susținut că suspendarea unei dispoziții legale echivalează cu inexistența ei în ordinea de drept, motiv pentru care suma nu a fost prevăzută în bugetul instituției, iar potrivit art. 4 și art. 72 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din buget nu se poate face decât în limita sumelor aprobate.

Recursul este fondat și urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze s-a solicitat plata unor drepturi salariale respectiv, prima de vacanță, spor de fidelitate și spor pentru condiții de pericol deosebit, conferite reclamanților-intimați prin dispozițiile O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Aceste drepturi salariale derivă din raportul de serviciu pe care intimații-reclamanți îl au cu instituțiile chemate în judecată și prin urmare presupun cu necesitate existența unei identități între cel chemat în judecată și persoana obligată în raportul obligațional dedus judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale mai susmenționate se constată că, într-adevăr, între recurentul-pârât I.P.J. Cluj și intimatul A.C.O., nu există un asemenea raport obligațional după data de 15 februarie 2005 când raportul său de serviciu cu această instituție a încetat și, prin urmare, instituția pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește drepturile salariale pe anul 2006, respectiv prima de concediu aferentă acestui an, solicitată de recurentul-intimat. Evident însă, recurentul va rămâne obligat în continuare, astfel cum corect a stabilit instanța de fond, la plata drepturilor salariale solicitate de intimat pentru perioada anterioară datei de 15 decembrie 2005, suspendarea dispozițiilor care le reglementează, prin O.U.G.

nr. 118/2004, nefiind echivalentă cu abrogarea acestor drepturi, astfel încât, la expirarea duratei de suspendare obligațiile corelative drepturilor suspendate devin executorii. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge obligarea recurentului-pârât la plata primei de vacanță aferentă anului 2006 către intimat, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului I.P.J. Cluj, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al j udețului Cluj împotriva sentinței civile nr. 3360 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal . Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de obligare a Inspectoratului Județean de Poliție a Județului Cluj la plata primei de vacanță pe anul 2006 către A.C.O. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008