ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 46/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 46/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentința nr. 2785 din 6 aprilie 2011,
Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul R.M. în contradictoriu
cu pârâta B.L.
Pentru a se pronunța
astfel, Curtea de Apel a reținut că reclamantul, deși citat, pentru termenul de
judecată din 6 aprilie 2011, cu mențiunea de a achita, o taxă judiciară de
timbru totală de 10 RON, din care 4 RON în temeiul art. 3 lit. m) (pentru capătul
de cerere privind soluționarea petiției) și 6 RON în temeiul art. 2 alin. (1)
lit. a) coroborat cu art. 3 lit. m) liniuța a III-a (pentru daunele solicitate)
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, nu s-a conformat
respectivei dispoziției, ceea ce a condus la anularea cererii de chemare în
judecată ca netimbrată, în temeiul art. 20 alin. (3) din același act normative.
Pentru a dispune în
acest sens, instanța de fond a mai avut în vedere atât faptul că reclamantul a
contestat doar parțial taxa judiciară de timbru, neachitând nici măcar suma de
4 RON apreciată de el însuși ca datorată, nici anticipat, nici după ce i s-a
pus în vedere de către instanță, cât și interpretarea per a contrario a disp.
art. 18 alin. (4) din Legea nr. 146/1997.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinței
nr. 2785 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul R.M., în
temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în
esență, că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea
principiului contradictorialității și a principiului dreptului la apărare în
condițiile în care a procedat la anularea acțiunii cu care a fost învestită
fără a pune în vedere reclamantului obligația achitării taxei judiciare de
timbru la care se face referire în considerentele hotărârii recurate.
Hotărârea
instanței de recurs
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare,
pentru următoarele considerente:
În acord cu
dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru recurentul-reclamant a fost în mod corect citat de către instanța de
fond cu mențiunea de a depune până la primul termen de judecată taxa judiciară
de timbru în valoare de 10 RON și timbru judiciar în valoare de 0,6 RON.
În mod greșit susține
recurentul-reclamant că nu i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de
timbru, în condițiile în care acest fapt rezultă atât din procesul-verbal de
îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 6 aprilie 2011 cât și
din cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2010 la dosarul cauzei, prin care
reclamantul și-a manifestat nemulțumirea față de cuantumul taxei judiciare de
timbru în legătură cu achitarea căreia a fost înștiințat prin citația emisă la
16 noiembrie 2010, prin raportare la alte dosare aflate pe rolul aceleiași
instanțe.
Prin urmare este de
necontestat că recurentul-reclamant nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor
referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul și în termenul
fixat, așa încât în mod corect instanța de fond a procedat la anularea cererii
ca netimbrate în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 147/1997.
Sunt nejustificate și
criticile referitoare la soluționarea cauzei cu încălcarea principiului
contradictorialității precum și a dreptului la apărare câtă vreme prin cererea
formulată la data de 19 noiembrie 2010 recurentul-reclamant a solicitat
judecata cauzei în lipsă, și și-a exprimat punctul de vedere referitor la
stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru fără însă a se conforma
dispozițiilor instanței de fond în sensul achitării taxei judiciare de timbru
până la termenul stabilit.
Pentru toate aceste
considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală
și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia,
recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a
fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de reclamantul R.M. împotriva Sentinței civile nr. 2785 din 6 aprilie
2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 ianuarie 2012.