ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 46/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 2785 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâta B.L. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că reclamantul, deși citat, pentru termenul de judecată din 6 aprilie 2011, cu mențiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru totală de 10 RON, din care 4 RON în temeiul art. 3 lit. m) (pentru capătul de cerere privind soluționarea petiției) și 6 RON în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 3 lit. m) liniuța a III-a (pentru daunele solicitate) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, nu s-a conformat respectivei dispoziției, ceea ce a condus la anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, în temeiul art. 20 alin. (3) din același act normative.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a mai avut în vedere atât faptul că reclamantul a contestat doar parțial taxa judiciară de timbru, neachitând nici măcar suma de 4 RON apreciată de el însuși ca datorată, nici anticipat, nici după ce i s-a pus în vedere de către instanță, cât și interpretarea per a contrario a disp. art. 18 alin. (4) din Legea nr. 146/1997. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 2785 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul R.M., în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea principiului contradictorialității și a principiului dreptului la apărare în condițiile în care a procedat la anularea acțiunii cu care a fost învestită fără a pune în vedere reclamantului obligația achitării taxei judiciare de timbru la care se face referire în considerentele hotărârii recurate. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: În acord cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru recurentul-reclamant a fost în mod corect citat de către instanța de fond cu mențiunea de a depune până la primul termen de judecată taxa judiciară de timbru în valoare de 10 RON și timbru judiciar în valoare de 0,6 RON.

În mod greșit susține recurentul-reclamant că nu i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, în condițiile în care acest fapt rezultă atât din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 6 aprilie 2011 cât și din cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2010 la dosarul cauzei, prin care reclamantul și-a manifestat nemulțumirea față de cuantumul taxei judiciare de timbru în legătură cu achitarea căreia a fost înștiințat prin citația emisă la 16 noiembrie 2010, prin raportare la alte dosare aflate pe rolul aceleiași instanțe. Prin urmare este de necontestat că recurentul-reclamant nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul și în termenul fixat, așa încât în mod corect instanța de fond a procedat la anularea cererii ca netimbrate în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 147/1997.

Sunt nejustificate și criticile referitoare la soluționarea cauzei cu încălcarea principiului contradictorialității precum și a dreptului la apărare câtă vreme prin cererea formulată la data de 19 noiembrie 2010 recurentul-reclamant a solicitat judecata cauzei în lipsă, și și-a exprimat punctul de vedere referitor la stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru fără însă a se conforma dispozițiilor instanței de fond în sensul achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit. Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Sentinței civile nr. 2785 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.