ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3758/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 455 din 26

ianuarie 2010, a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de

contestatorul E.A.A.H., în contradictoriu cu intimatul O.R.I., reținând că,

deși citat pentru primul termen de judecat, cu mențiunea obligației de a achita

taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de

0,3 lei, conform art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, contestatorul nu și-a

îndeplinit, până la termenul din 26 ianuarie 2010, această obligație, în speță

devenind astfel incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din legea menționată,

referitoare la nulitatea recursului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs contestatorul E.A.A.H. susținând că motivul pentru care nu a

achitat taxa de timbru în cauza având ca obiect contestația în anulare pe care

a formulat-o împotriva sentinței civile nr. 2657 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, a fost asigurarea pe care a primit-o, din partea avocatului ales, că

acesta va depune, personal la dosarul cauzei, dovada achitării taxei.

Recursul este nefondat.

În acest sens se constată că, așa

cum corect a reținut instanța de fond, recurentul avea obligația, în

conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. m) raportat la art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 146/1997, să timbreze cererea sa în cuantumul stabilit de lege și să

achite, anticipat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Cum potrivit actelor dosarului

această obligație nu a fost îndeplinită, în mod legal, Curtea de Apel

București, prin sentința atacată, a constatat incidența în speță a

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 care în atare situație

impun anularea acțiunii.

Referitor la susținerile

recurentului privind motivul neachitării taxei de timbru, Curtea constată că

acesta nu se circumscrie cazurilor prevăzute expres de art. 304 C. proc. civ.

și nici nu reprezintă un motiv de recurs în sensul art. 304

1

C.

proc. civ.

Pe cale de consecință, pentru

motivele mai sus arătate, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.A.A.H.

împotriva sentinței civile nr. 455 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2010.