ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3277/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3.982 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost anulată

ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul C.C.C. în contradictoriu cu

pârâta C.N.V.M.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut că în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

reclamantul avea obligația de a timbra cu câte 4 lei capetele de cerere privind

anularea actelor administrative, iar potrivit lit. e) a aceluiași text de lege cu

10 lei capătul de cerere privind suspendarea.

S-a mai reținut că deși pentru termenul din 18

noiembrie 2009 reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de

timbru în cuantum de 18 lei și 0,6 lei timbru judiciar, acesta nu a depus dovada

achitării acesteia și nici nu a formulat o cerere de reexaminare a taxei

stabilite în sarcina sa, în conformitate cu prevederea art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.C.C.,

criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre judecare primei instanțe.

A susținut recurentul că la data de 17 noiembrie 2009 a fost trimisă prin fax adresa cu dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 18

lei și timbrul judiciar, respectiv O.P. din 17 noiembrie 2009, această adresă

fiind trimisă și prin F.C. la aceeași dată, astfel încât în cauză nu poate fi

aplicată sancțiunea anulării acțiunii, ca netimbrată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997

taxele

judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin. (2) al aceluiași text de lege

stipulând că

dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în

cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în

cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va

pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de

judecată.

Art. 20 alin. (3) din același act normativ

sancționează neîndeplinirea

obligației

de plată până la termenul stabilit cu anularea cererii sau acțiunii.

În cauza de față se constată că reclamantul a fost

citat pentru termenul de judecată din 18 noiembrie 2009, cu mențiunea achitării

taxei judiciare de timbru în cuantum de 18 lei și 0,6 lei timbru judiciar, în

conformitate cu prevederile art. 3 lit. e) și m) din Legea nr. 146/1997, instanța

fondului aplicând sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

în sensul anulării acțiunii formulate ca netimbrată, urmare a constatării neîndeplinirii

obligației de plată până la termenul stabilit.

Prin recursul declarat s-a susținut însă că dovada

achitării taxei judiciare de timbru a fost transmisă prin fax la data de 17

noiembrie 2009, așadar anterior termenului de judecată la care cauza a fost

soluționată în sensul anulării acțiunii ca netimbrată, recurentul depunând la

dosarul de recurs dovada transmiterii prin fax, la data precizată de acesta, a

O.P. - ului din 17 noiembrie 2009 (file dosar de recurs).

S-a mai susținut de asemenea că documentele în speță

au fost trimise și prin F.C., acestea regăsindu-se la dosarul de fond, fiind

însă înregistrate la data 18 noiembrie 2009, ora 12:50.

În atare condiții, cum reclamantul a făcut dovada

îndeplinirii  obligației de plată până la termenul stabilit, transmițând prin

fax la data de 17 noiembrie 2009 instanței de fond O.P. - ul din aceeași dată,

în speță nu se poate reține incidența art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Ca urmare, Curtea, admițând recursul, va casa

sentința ce a fost pronunțată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.C.C., împotriva sentinței

civile nr. 3.982 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2010.