ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2012

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1993 din 14 martie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta M.L. în contradictoriu cu A.N.C., ca neîntemeiată, respingând și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M.L., fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului, mai înainte de a cerceta motivele invocate, a constatat că nu s-a achitat taxa de timbru, deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru (fila x din dosarul de recurs).

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de M.L. împotriva Sentinței nr. 1993 din 14 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA