ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2012

Asupra cererii de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1993 din 14 martie 2011,

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta M.L. în

contradictoriu cu A.N.C., ca neîntemeiată, respingând și cererea de obligare a

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs M.L., fără a depune, însă, și dovada plății taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac

exercitate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului, mai înainte de a

cerceta motivele invocate, a constatat că nu s-a achitat taxa de timbru, deși

recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru (fila x din

dosarul de recurs).

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de M.L. împotriva Sentinței nr. 1993 din 14 martie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA