Decizia nr. 5170/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9287/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.A., cetățean moldovean, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și, pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul să primească cererea de redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței.

Totodată reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la acordarea daunelor morale în cuantum de 1.000 RON. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna martie 2009 a formulat prima cerere de redobândire a cetățeniei române, solicitând înregistrarea cererii într-un termen scurt, de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în raport cu dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, republicată. S-a arătat că în mod nejustificat autoritatea pârâtă nu i-a rezolvat cererea, fiind depășit termenul rezonabil de 6 luni de la data înregistrării primei cereri. A doua cerere, formulată în luna mai, a rămas nesoluționată, iar adresa de răspuns este apreciată de reclamant ca fiind un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1132 din 4 martie 2010, a respins acțiunea reclamantului B.A., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004; adresa de răspuns a reclamantului nu reprezintă un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, deoarece în raport cu data depunerii primei cereri - martie 2009, în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii; cererea subsidiară privind acordarea daunelor morale este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul nu a probat existența unui prejudiciu moral.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înalta Curte, verificând în prealabil regularitatea recursului declarat, constată că acesta nu a fost timbrat. Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că recurentul B.A. nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxelor de timbru până la termenele de judecată stabilite, deși a fost citat cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 2 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) și ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum și pe cele ale art. 11 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995, potrivit cărora sunt supuse taxelor de timbru și căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, taxe care se plătesc anticipat, urmează ca pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul declarat în cauză să fie anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de B.A. împotriva Sentinței civile nr. 1132 din 4 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010. Procesat de GGC - CL