ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5170/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

9287/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul B.A., cetățean moldovean, a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, pronunțarea unei

hotărâri judecătorești prin care să se constate refuzul nejustificat al

pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind primirea actelor

necesare redobândirii cetățeniei române și, pe cale de consecință, să fie

obligat pârâtul să primească cererea de redobândire a cetățeniei române în

maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței.

Totodată reclamantul

a solicitat și obligarea pârâtului la acordarea daunelor morale în cuantum de 1.000

RON.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în luna martie 2009 a formulat prima cerere

de redobândire a cetățeniei române, solicitând înregistrarea cererii într-un

termen scurt, de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii,

în raport cu dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, republicată.

S-a arătat că în mod

nejustificat autoritatea pârâtă nu i-a rezolvat cererea, fiind depășit termenul

rezonabil de 6 luni de la data înregistrării primei cereri. A doua cerere,

formulată în luna mai, a rămas nesoluționată, iar adresa de răspuns este

apreciată de reclamant ca fiind un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 1132 din 4 martie 2010, a respins acțiunea reclamantului B.A., ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, această instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 2

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004; adresa de răspuns a reclamantului nu

reprezintă un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. o)

din Legea nr. 554/2004, deoarece în raport cu data depunerii primei cereri -

martie 2009, în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a

cererii; cererea subsidiară privind acordarea daunelor morale este

neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 (3)

din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul nu a probat existența unui

prejudiciu moral.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înalta Curte,

verificând în prealabil regularitatea recursului declarat, constată că acesta

nu a fost timbrat.

Astfel, din analiza

actelor dosarului rezultă că recurentul B.A. nu și-a îndeplinit obligația

legală de plată a taxelor de timbru până la termenele de judecată stabilite,

deși a fost citat cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 2

RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 11 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 3 lit. m)

și ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum și pe cele ale art. 11

alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, potrivit cărora sunt supuse taxelor de timbru

și căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, taxe care se plătesc

anticipat, urmează ca pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de

timbru până la termenul stabilit, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997, recursul declarat în cauză să fie anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de B.A. împotriva Sentinței civile nr. 1132 din 4 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - CL