ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5476/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.V. cetățean moldovean, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca reprezentant al S.C.A.R. din Chișinău, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil (maxim 6 luni) de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești și la plata unor daune morale în valoare de 380 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu o cerere la data de 7 ianuarie 2009 solicitând expedierea cererii sale către A.R.

la Chișinău, instituție competentă conform Legii nr. 21/1991 să primească cererile de redobândire a cetățeniei române din partea solicitanților care au domiciliul în Republica Moldova. Mai arată reclamantul că în luna decembrie 2008 s-a deplasat personal la S.C.A.R. din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată primirea acesteia și i s-a comunicat să facă o cerere scrisă de programare prin poștă, recomandat cu confirmare de primire pentru a fi invitat să depună această cerere. Consideră astfel, că această atitudine a pârâtului reprezintă refuzul nejustificat de a soluționa cererea privind invitarea într-un termen scurt, rezonabil, să depună cererea de redobândire a cetățeniei române.

Mai arată că, pârâtul i-a îngrădit dreptul actual, legal și constituțional la depunerea și înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, reglementat de Legea nr. 21/1991, republicată, și pe cale de consecință, i-a încălcat dreptul fundamental la cetățenia română prin restrângerea exercitării dreptului de a redobândi cetățenia română. Prin sentința nr. 2355 din 03 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.V. și a obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamantului în sensul stabilirii datei pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de cel mult 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și a respins capătul de cerere privind obligarea la plata de daune morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a apreciat că amânarea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române pentru o dată neprecizată, duce la imposibilitatea reclamantului de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, în condițiile în care aceasta este prima etapă, urmând procedura propriu-zisă de acordare a cetățeniei române, procedură care necesită din nou mult timp. De asemenea, Curtea a apreciat că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii și data sesizării instanței cu prezenta acțiune, nu poate fi considerat un termen rezonabil în sensul dispozițiilor legale menționate și a practicii C.E.D.O.

Referitor la capătul de cerere privind daunele morale de 380 lei, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat, întrucât pârâtul nu a rămas în pasivitate față de cererile reclamantului, iar prin obligarea autorității de a răspunde în sensul cerut de reclamant se realizează o reparație morală îndestulătoare. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul menționează că în mod eronat instanța de fond a reținut refuzul său nejustificat de a soluționa cererea intimatului, acesta reluând susținerea făcută și în fata instanței de fond, în sensul că există motive de ordin managerial, care au făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui termen rezonabil.

Mai arată, că în motivarea instanței de fond nu se indică temeiul legal pentru a sprijini ideea că stabilirea în cadrul activității Ministerului Afacerilor Externe a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de redobândire a cetățeniei, poate fi asimilată unui refuz nejustificat. Pe de altă parte, recurentul a precizat că durata „termenului rezonabil” a fost decantată în jurisprudența C.E.D.O., dar ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate, respectiv, în condițiile în care solicitanții sunt rezidenți în tara a cărei cetățenie o solicită. Analizând sentința recurată în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că începând cu luna decembrie 2008, intimatul-reclamant s-a adresat în mod repetat S.C.A.R. din Chișinău, cu solicitarea de a-i fi comunicată data la care va putea depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996. Pornind de la această bază factuală, soluția Curții de Apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății, atât în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, cât și cu privire la dezlegarea fondului cauzei.

Potrivit art. l alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.” Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate potrivit art. 10 1 , dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă, în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din C.E.C., adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 (M. Of. nr. 490/9.07.2002), impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Durata rezonabilă a unei proceduri trebuie apreciată în lumina principiilor cristalizate în jurisprudența C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din C.A.D.O.L.F., în funcție de particularitățile cauzei, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor mai susmenționate. Pe de altă parte, instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a S.C.A.R. din Chișinău, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în discuție. Prin urmare, așa cum în mod corect a precizat și instanța de fond, amânarea pentru o dată neprecizată în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

În consecință, din cele expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ și nu există, în speță, motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (l) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 2355 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.