ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5477/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții, G.S.,

G.C., G.O., cetățeni moldoveni, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe, ca reprezentant al S.C.A.R. din Chișinău, ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al

pârâtului de a soluționa cererea reclamanților privind stabilirea datei pentru

primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, într-un termen scurt,

rezonabil (maxim 30 de zile).

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat

că, la 30 iunie 2008, au depus la S.C.A.R. la Chișinău cererile pentru a fi

programați pentru depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei române, dar

până în prezent nu au fost programați.

Reclamanții au arătat că termenul de

programare de 9 luni este exagerat de lung, iar Legea nr. 21/1991 nu prevede o

programare, nicio misiune diplomatică sau consulară a României nepracticând o

asemenea modalitate de primire a acestor cereri.

Consideră astfel, că această atitudine a

pârâtului reprezintă refuzul nejustificat de a soluționa cererea privind

invitarea într-un termen scurt, rezonabil, să depună cererea de redobândire a

cetățeniei române.

Mai arată că, pârâtul le-a îngrădit dreptul

actual, legal și constituțional la depunerea și înregistrarea cererii de

redobândire a cetățeniei române, reglementat de Legea nr. 21/1991, republicată,

și pe cale de consecință, le-a încălcat dreptul fundamental la cetățenia română

prin restrângerea exercitării dreptului de a redobândi cetățenia română.

Prin sentința nr. 2318 din 02 iunie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să primească prin

intermediul A.R. la Chișinău cererile reclamanților de redobândire a cetățeniei

române, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de

Apel a apreciat că amânarea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei

române pentru o dată neprecizată, duce la imposibilitatea reclamanților de a-și

valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte

juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, în condițiile în

care aceasta este prima etapă, urmând procedura propriu-zisă de acordare a

cetățeniei române, procedură care necesită din nou mult timp.

De asemenea, Curtea a apreciat că intervalul

de timp cuprins între data formulării cererii, iunie 2008 și data sesizării

instanței cu prezenta acțiune, 30 martie 2009, nu poate fi considerat un termen

rezonabil în sensul dispozițiilor legale menționate și a practicii C.E.D.O.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs și a solicitat admiterea

recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în respingerii acțiunii

ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, încadrată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul menționează că

în mod eronat instanța de fond a reținut refuzul său nejustificat de a

soluționa cererea intimaților, acesta reluând susținerea făcută și în fata

instanței de fond, în sensul că există motive de ordin managerial, care au

făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui termen rezonabil.

Mai arată, că în motivarea instanței de fond,

nu se indică temeiul legal pentru a sprijini ideea că stabilirea în cadrul

activității Ministerului Afacerilor Externe a unei ordini cronologice de

procesare a cererilor de redobândire a cetățeniei, poate fi asimilată unui

refuz nejustificat.

Pe de altă parte, recurentul a precizat că

durata „termenului rezonabil” a fost decantată în jurisprudența C.E.D.O., dar

ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate, respectiv, în condițiile

în care solicitanții sunt rezidenți în tara a cărei cetățenie o solicită.

Analizând sentința recurată în raport cu

criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond,

rezultă că începând cu data de 30 iunie 2008, intimații-reclamanți s-au adresat

în mod repetat S.C.A.R. din Chișinău, cu solicitarea de a-le fi comunicată data

la care vor putea depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită

de documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996.

Pornind de la această bază factuală, soluția

Curții de Apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației

incidente raportului juridic dedus judecății, atât în ceea ce privește

prescripția dreptului material la acțiune, cât și cu privire la dezlegarea

fondului cauzei.

Potrivit art. l alin. (l) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”

Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru

soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate potrivit

art. 10

1

, dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv,

incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (l)

lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea specială nu prevede un

termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea

competentă, în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei

române, pentru că art. 10 din C.E.C., adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie

1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 (M. Of. nr. 490/9.07.2002),

impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea

acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Durata rezonabilă a unei proceduri trebuie

apreciată în lumina principiilor cristalizate în jurisprudența C.E.D.O., în

aplicarea art. 6 din C.A.D.O.L.F., în funcție de particularitățile cauzei,

luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau

petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte

apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri,

iunie 2006, și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen

rezonabil, în sensul dispozițiilor mai sus menționate.

Pe de altă parte, instanța de control

judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un număr

foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a S.C.A.R. din

Chișinău, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare

pentru respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în

discuție.

Prin urmare, așa cum în mod corect a precizat

și instanța de fond, amânarea pentru o dată neprecizată în vederea depunerii

cererii de redobândire a cetățeniei române, reprezintă un refuz nejustificat de

soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

În consecință, din cele expuse, rezultă că

este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu

există, în speță, motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel

încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (l) teza a II-a C. proc. civ.,

raportat la 20 și artr.28 din Legea contenciosului administrativ, modificată,

va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 2318 din 2 iunie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2009.