ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 august 2008, reclamanții R.I., R.N., R.E., G.V., G.A. și N.N. au solicitat, în contradictoriu cu M.A.E., obligarea pârâtului, prin S.C.A.R. Chișinău să le primească, într-un termen scurt, cererea de redobândire a cetățeniei române însoțită de actele doveditoare și să le transmită de îndată către C.C. din cadrul Ministerului Justiției. În motivarea, în fapt, a cererii, reclamanții au arătat că în luna februarie 2007 s-au adresat S.C.A.R. Chișinău în vederea depunerii cererilor de redobândire a cetățeniei, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991.

Întrucât accesul în sediul ambasadei pentru depunerea unei astfel de cereri era condiționat de prezentarea invitației din partea ambasadei, au fost îndrumați verbal să solicite prin scrisoare recomandată o programare pentru depunerea acesteia. Deși S.C. avea obligația de a le răspunde într-un termen de 30 de zile de la data la care au luat la cunoștință de solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat. Reclamanții au apreciat că refuzul S.C. Chișinău de a primi cererea de redobândire a cetățeniei și condiționarea acestei primiri de o solicitare pentru programare este nejustificată și discriminatorie, având în vedere dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamanții N.N., R.N.

și G.A. nu au făcut dovada că s-au adresat prin cerere scrisă S.C.A.R. Chișinău în vederea programării pentru a primi o invitație în sensul depunerii dosarului cu documente pentru redobândirea cetățeniei române. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că s-a impus organizarea unei programări, având în vedere capacitatea limitată a S.C.A.R. Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei, aceste persoane fiind invitate în ordinea cronologică a formulării cererilor de intenție.

La termenul de judecată de la 27 ianuarie 2009 pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de cererea formulată de reclamanți la 1 februarie 2007. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 358 din 3 februarie 2009, a respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune invocate de M.A.E., a admis acțiunea formulată de reclamanții R.I., R.N., R.E., G.V., G. A. și N.N. în contradictoriu cu pârâtul M. A.E., a obligat pârâtul să procedeze la stabilirea datei pentru primirea actelor necesare soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române de către reclamanți. Pentru a hotăra astfel, această instanță a reținut următoarele: Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, având în vedere conținutul înscrisurilor depuse de reclamanți la dosarul cauzei, potrivit cărora s-au adresat cu cerere de redobândire a cetățeniei române A.R.

Chișinău. Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost, de asemenea, respinsă, reținându-se conținutul adresei comunicată de pârâtă la 28 mai 2008 sub nr. C 668, prin care reclamanții au fost înștiințați că urmează a primi pe cale poștală invitație, împreună cu lista actelor ce trebuie să constituie dosarul de redobândire a cetățeniei române. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, reclamanții au solicitat, redobândirea cetățeniei române prin cererea adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău, autoritatea publică competentă având obligația de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 21/1991.

Prima instanță a arătat că autoritatea pârâtă nu a probat susținerea pe care a făcut-o, în sensul că nu are capacitatea necesară pentru a procesa toate cererile de redobândire a cetățeniei române. În plus, curtea a precizat că, în speța de față, pârâtul nu a respectat principiul celerității ce guvernează această materie. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs pârâtul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul arată că prima instanță a interpretat în mod greșit legea când a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune.

Pe acest aspect, recurentul susține că intimații au invocat refuzul nejustificat al instituției abilitate de a le soluționa cererea înregistrată în luna februarie 2007, fără a preciza faptul că cererea de revenire din data de 12 mai 2008 ar fi o cerere nouă, motiv pentru care, în raport de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, acțiunea este prescrisă. Pe de altă parte, recurentul a precizat că nu a invocat în fața primei instanțe faptul că cererea de redobândire a cetățeniei române se depune exclusiv la sediul său, după cum s-a reținut în considerentele hotărârii recurate. Pe de altă parte, recurentul menționează că, în mod eronat, instanța de fond a reținut refuzului său nejustificat de a soluționa cererea intimaților având ca obiect redobândirea cetățeniei române.

În acest sens, recurentul arată că S.C.A.R. Chișinău a trimis solicitanților răspuns la cea de a doua cerere pe care au formulat-o la data de 28 mai 2008, în care le-a adus la cunoștință faptul că cererea acestora va fi soluționată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni, depuse în aceeași perioadă. Deasemenea, recurentul a reluat susținerea, făcută și în fața instanței de fond, în sensul că există motive de ordin administrativ, organizatoric, cele 600.000 de cereri înregistrate cu acest obiect, care au făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui termen rezonabil. Intimații au formulat concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte reține ca fiind nefondată critica recurentului privind greșita soluționare de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, pe de o parte, intimații-reclamanți au solicitat instanței să constate refuzul nejustificat de soluționare în raport de ultima cerere, iar pe de altă parte, situația solicitată a fi rezolvată de către recurent, atât prin cererile anterioare, cât și prin ultima cerere, a rămas actuală și nerezolvată până în prezent. Intimații-reclamanți au investit instanța de contencios administrativ la data de 21 august 2008, înlăuntrul termenului de 6 luni, reglementat de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Nici critica recurentului privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, care definește noțiunea de refuz nejustificat de soluționare a cererii, nu este fondată pentru următoarele motive: Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor impuse de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie. În urma demersurilor repetate întreprinse de intimații-reclamanți, S.C.A.R.

Chișinău a comunicat acestora, la data de 28 mai 2008, că Legea cetățeniei stabilește o procedură complexă de soluționare a cererilor și că instituția în cauză face eforturi constante pentru procesarea solicitărilor de programări formulate în ultimii ani. Aceste răspunsuri au fost apreciate de intimații-reclamanți ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale. Problema care se impune a fi rezolvată, în speța de față, este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei române. Din lecturarea textului legal anterior arătat rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

Ca atare, în lipsa unui asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din C.E.C., adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”. Doctrina europeană a arătat că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. Astfel, în materie «civilă», dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu. În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri, 1 februarie 2007, și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței C.E.D.O. Pe de altă parte, instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a S.C.A., întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în discuție.

Prin urmare, așa cum în mod corect a precizat și instanța de fond, răspunsul primit de intimații-reclamanți la data de 28 mai 2008 constituie, de fapt, o amânare la un termen nedeterminat a datei la care aceștia vor fi invitați să depună cererea de redobândire a cetățeniei române, reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, modificată. În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu există în speță motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 358 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009.