ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data

de 21 august 2008, reclamanții R.I., R.N., R.E., G.V., G.A. și N.N. au

solicitat, în contradictoriu cu M.A.E., obligarea pârâtului, prin S.C.A.R. Chișinău

să le primească, într-un termen scurt, cererea de redobândire a cetățeniei române

însoțită de actele doveditoare și să le transmită de îndată către C.C. din

cadrul Ministerului Justiției.

În motivarea, în fapt, a

cererii, reclamanții au arătat că în luna februarie 2007 s-au adresat S.C.A.R. Chișinău

în vederea depunerii cererilor de redobândire a cetățeniei, conform art. 12 din

Legea nr. 21/1991. Întrucât accesul în sediul ambasadei pentru depunerea unei

astfel de cereri era condiționat de prezentarea invitației din partea

ambasadei, au fost îndrumați verbal să solicite prin scrisoare recomandată o

programare pentru depunerea acesteia.

Deși S.C. avea obligația de

a le răspunde într-un

termen de 30 de zile

de la data la care au luat la cunoștință de solicitare,

acest lucru nu

s-a întâmplat.

Reclamanții au apreciat că

refuzul S.C. Chișinău de a primi cererea de redobândire a cetățeniei și

condiționarea acestei primiri de o solicitare pentru programare este

nejustificată și

discriminatorie, având în

vedere dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991.

Prin întâmpinare, pârâtul a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamanții N.N., R.N.

și G.A. nu au făcut dovada că s-au adresat prin cerere scrisă S.C.A.R. Chișinău

în vederea programării pentru a primi o invitație în sensul depunerii dosarului

cu documente pentru redobândirea cetățeniei române.

Pe fondul cauzei, pârâtul a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că s-a impus organizarea

unei programări, având în vedere capacitatea limitată a S.C.A.R. Chișinău de a

procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei, aceste

persoane fiind invitate în ordinea cronologică a formulării cererilor de

intenție.

La termenul de judecată de

la 27 ianuarie 2009 pârâtul a invocat excepția prescripției

dreptului la acțiune, față de cererea formulată

de reclamanți la 1 februarie 2007.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 358 din 3

februarie 2009, a respins excepțiile inadmisibilității și prescripției

dreptului la acțiune invocate de M.A.E., a admis acțiunea formulată de

reclamanții R.I., R.N., R.E., G.V., G.

A. și

N.N. în contradictoriu cu pârâtul M.

A.E., a

obligat pârâtul să procedeze la stabilirea datei pentru primirea

actelor

necesare soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române

de către reclamanți.

Pentru

a hotăra astfel, această instanță a reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității acțiunii

este neîntemeiată, având în vedere conținutul înscrisurilor depuse de

reclamanți la dosarul cauzei, potrivit cărora s-au adresat cu cerere de

redobândire a cetățeniei române A.R. Chișinău.

Excepția prescripției

dreptului la acțiune a fost, de asemenea, respinsă, reținându-se conținutul

adresei comunicată de pârâtă la 28 mai 2008 sub nr. C 668,

prin care reclamanții au fost înștiințați că urmează

a primi pe cale poștală invitație,

împreună cu lista actelor ce trebuie

să constituie dosarul de redobândire a cetățeniei române.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, reclamanții

au solicitat, redobândirea cetățeniei române prin cererea adresată misiunii diplomatice

a României la Chișinău, autoritatea publică competentă având obligația de a înregistra

cererea

formulată în vederea parcurgerii

procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 21/1991.

Prima instanță a arătat că

autoritatea pârâtă nu a probat susținerea pe care a făcut-o, în sensul că nu

are capacitatea necesară pentru a procesa toate cererile de redobândire a

cetățeniei române.

În plus, curtea a precizat

că, în speța de față, pârâtul nu a respectat principiul celerității ce

guvernează această materie.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat recurs pârâtul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul arată că prima instanță a interpretat în mod greșit legea când a

respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune.

Pe acest aspect, recurentul

susține că intimații au invocat refuzul nejustificat al instituției abilitate

de a le soluționa cererea înregistrată în luna februarie 2007, fără a preciza

faptul că cererea de revenire din data de 12 mai 2008 ar fi o cerere nouă,

motiv pentru care, în raport de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,

modificată, acțiunea este prescrisă.

Pe de altă parte, recurentul

a precizat că nu a invocat în fața primei instanțe faptul că cererea de redobândire

a cetățeniei române se depune exclusiv la sediul său, după cum s-a reținut în

considerentele hotărârii recurate.

Pe de altă parte, recurentul

menționează că, în mod eronat, instanța de fond a reținut refuzului său

nejustificat de a soluționa cererea intimaților având ca obiect redobândirea

cetățeniei române. În acest sens, recurentul arată că S.C.A.R. Chișinău a

trimis solicitanților răspuns la cea de a doua cerere pe care au formulat-o la

data de 28 mai 2008, în care le-a adus la cunoștință faptul că cererea acestora

va fi soluționată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile

similare ale altor cetățeni moldoveni, depuse în aceeași perioadă.

Deasemenea, recurentul a

reluat susținerea, făcută și în fața instanței de fond, în sensul că există

motive de ordin administrativ, organizatoric, cele 600.000 de cereri

înregistrate cu acest obiect, care au făcut imposibilă rezolvarea acestora în

cadrul unui termen rezonabil.

Intimații au formulat

concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a

reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în

cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte reține ca fiind

nefondată critica recurentului privind greșita soluționare de către instanța de

fond a excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, pe de o

parte, intimații-reclamanți au solicitat instanței să constate refuzul

nejustificat de soluționare în raport de ultima cerere, iar pe de altă parte,

situația solicitată a fi rezolvată de către recurent, atât prin cererile

anterioare, cât și prin ultima cerere, a rămas actuală și nerezolvată până în

prezent.

Intimații-reclamanți au

investit instanța de contencios administrativ la data de 21 august 2008,

înlăuntrul termenului de 6 luni, reglementat de art. 11 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 554/2004, modificată.

Nici critica recurentului

privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

contenciosului administrativ, care definește noțiunea de refuz nejustificat de

soluționare a cererii, nu este fondată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 12 alin. (3)

din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reședința

în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită

de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor impuse de lege, la misiunile

diplomatice sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi

înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie.

În urma demersurilor

repetate întreprinse de intimații-reclamanți, S.C.A.R. Chișinău a comunicat

acestora, la data de 28 mai 2008, că Legea cetățeniei stabilește o procedură

complexă de soluționare a cererilor și că instituția în cauză face eforturi

constante pentru procesarea solicitărilor de programări formulate în ultimii

ani.

Aceste răspunsuri au fost

apreciate de intimații-reclamanți ca reprezentând un refuz nejustificat de

soluționare a cererii sale.

Problema care se impune a fi

rezolvată, în speța de față, este legată de termenul în care autoritățile

române trebuie să soluționeze depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei

române.

Din lecturarea textului

legal anterior arătat rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit

un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

Ca atare, în lipsa unui asemenea

termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din C.E.C.,

adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România

prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte trebuie să facă

astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea,

păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui

atestat de cetățenie”.

Doctrina europeană a arătat

că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi

definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen

rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în

mod concret.

Curtea de la Strasbourg a

avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare

pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil

sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra

întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării

unei durate rezonabile.

Astfel, în materie «civilă»,

dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el

include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea

jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la

Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în

funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența

sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul

reclamantului și cel al autorităților competente.

În speța dedusă judecății,

Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării

primei cereri, 1 februarie 2007, și data soluționării cauzei nu poate fi

considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus

menționate și a jurisprudenței C.E.D.O.

Pe de altă parte, instanța

de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există

un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a S.C.A.,

întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru

respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în

discuție.

Prin urmare, așa cum în mod

corect a precizat și instanța de fond, răspunsul primit de intimații-reclamanți

la data de 28 mai 2008 constituie, de fapt, o amânare la un termen nedeterminat

a datei la care aceștia vor fi invitați să depună cererea de redobândire a

cetățeniei române, reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii,

în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ,

modificată.

În consecință, din cele

anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și nu există în speță motive de ordine publică care să

poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului

administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 358 din 3 februarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2009.