ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5046/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul U.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe obligarea acestuia, prin secția consulară - Ambasada României la Chișinău să-i primească de îndată, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța, cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele doveditoare și să le transmită Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în septembrie 2006 s-a adresat secției consulare - Ambasada României la Chișinău în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991.

Întrucât accesul în sediul ambasadei pentru depunerea unei astfel de cereri era condiționat de prezentarea invitației din partea ambasadei, a fost îndrumat verbal să solicite prin scrisoare recomandată o programare pentru depunerea acestei cereri. Reclamantul a considerat că refuzul secției consulare la Chișinău de a primi cererea de redobândire a cetățeniei și condiționarea acestei primiri de o solicitare pentru programare este nejustificat și discriminatoriu, având în vedere dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că la data introducerii cererii în instanță se împlinise termenul de 6 luni în care reclamantul trebuia să formuleze acțiunea.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată, având în vedere diferențele dintre semnătura existentă pe acțiune și semnătura de pe cererea pe care reclamantul a adresat-o pârâtei. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 936 din 23 februarie 2010 a respins excepția lipsei calității de reprezentant și excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să stabilească o dată pentru primirea cererii și a actelor necesare redobândirii cetățeniei române de către reclamant în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: - Excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și de conținutul cererii din 1 iulie 2009, formulată de reclamant. Nici excepția lipsei calității de reprezentant nu poate fi primită, întrucât, reține instanța, cererea a fost semnată de reclamant iar eventualele diferențe dintre semnături nu conduc la nulitatea acțiunii. Pe fondul cauzei, s-a reținut că apărarea pârâtei potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 21/1991 și cele ale Legii nr. 554/2004 nu pot fi respectate din cauza capacității limitate a secției consulare de a procesa dosarele nu poate fi primită, atâta vreme cât, pe de o parte, pârâta nu a probat acest fapt, iar pe de altă parte, având în vedere Legea nr. 554/2004, soluționarea cererii trebuia făcută în termen de 30 de zile de la formulare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2). Astfel, susține recurentul, la dosar nu există dovada faptului că reclamantul și-a asumat acest litigiu or, promovarea unei acțiunii în justiție este efectul exercitării dreptului său de dispoziție. Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susține că instanța a făcut o interpretare greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) reținând că „dispozițiile imperative ale Legii nr. 554/2004 „impun” soluționarea cererilor într-un termen de 30 de zile”, întrucât numai vătămarea nu este suficientă în contenciosul administrativ, fiind necesar să se dovedească și existența unui refuz nejustificat.

Astfel, susține recurentul, nu se poate pune semnul egalității între factorul volitiv definit ca sursă a refuzului, indicat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 și factorul obiectiv al imposibilității autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române și pentru procesarea acestor solicitări într-un termen cât mai scurt. Recurentul a mai susținut și că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire a cererilor și de a le impune apoi pârâtului. Cât privește noțiunea de termen rezonabil, s-a susținut că aceasta a fost „decantată” numai în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Recursul este nefondat. Excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, este neîntemeiată și în mod corect a fost respinsă de prima instanță. Refuzul nejustificat de a i se primi cererea și de a i se stabili o dată de primire a actelor necesare redobândirii cetățeniei române se raportează la conținutul cererii formulate de reclamant la data de 1 iulie 2009 și cum acțiunea în justiție a fost înregistrată la data de 21 septembrie 2009, nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (5) cu referire la art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Soluția instanței de fond este corectă și cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant, deoarece, pe de o parte cererea a fost semnată de reclamant, neexistând dovezi în sens contrar, iar pe de altă parte, așa-zisele diferențe de semnături nu atrag sancțiunea nulității absolute invocată de pârât.

Pe fondul cauzei în mod corect Curtea de Apel a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată. Astfel, poziția autorității pârâte este evident una de natură a aduce reclamantului o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât demersurile sale pornite încă din anul 2006 au rămas fără rezolvare chiar și la momentul judecării prezentului recurs. Fără a face abstracție de faptul notoriu că secția consulară a Ambasadei Române din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuție și că din lipsa unui spațiu corespunzător procesarea lor se face în ordine cronologică, deci obiectiv procedura nu poate fi parcursă într-un termen scurt, în speță termenul de aproape 3 ani - din anul 2006 este evident unul nerezonabil.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, însă potrivit art. 10 Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Cum nici legiuitorul național și nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6) nu explicitează noțiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluționează cererile de redobândire a cetățeniei române.

Or, în speță, judecătorul fondului s-a conformat întocmai jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, invocate chiar de recurent, care a statuat că noțiunea de „termen rezonabil” fără a fi sinonimă cu cea de „termen scurt” se raportează la toate circumstanțele concrete ale cazului. Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 936 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.