ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3844/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3844/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 18 august 2009,

reclamanții B.V. și B.R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe, obligarea pârâtului, prin Secția Consulară - Ambasada

României la Chișinău, să stabilească o dată pentru primirea cererii de

redobândire a cetățeniei române, într-un termen rezonabil de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că în luna ianuarie 2006 s-au adresat Secției

Consulare - Ambasada României la Chișinău în vederea depunerii cererii de

redobândire a cetățeniei, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât

accesul în sediul ambasadei pentru depunerea unei astfel de cereri era

condiționat de prezentarea invitației din partea ambasadei, a fost îndrumat

verbal să solicite prin scrisoare recomandată o programare pentru depunerea

cererii.

Reclamanții au mai

arătat că deși Secția Consulară avea obligația de a răspunde într-un termen de

30 de zile de la data la care a luat la cunoștință de solicitare, acest lucru

nu s-a întâmplat.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe Legea nr. 21/1991, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că la

data introducerii cererii în instanță se împlinise termenul de 6 luni în care

reclamanții trebuiau să formuleze acțiunea.

Pe fondul cauzei, a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că s-a impus organizarea

unei programări, având în vedere capacitatea limitată a Secției Consulare din

cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile

de redobândire a cetățeniei, solicitanții fiind invitați în ordinea cronologică

a formulării cererilor de intenție.

instanțe

Prin Sentința nr. 161

din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune,

a admis cererea formulată de formulată de reclamanții B.V. și B.R. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și, în consecință, a

obligat pârâtul să stabilească o dată pentru primirea cererilor de redobândire

a cetățenie române formulate de reclamanți într-un termen scurt, rezonabil,

precum și la plata sume de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția prescripției dreptului la acțiune a avut în vedere dispozițiile art.

11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 și

conținutul cererii formulate de reclamanți în luna ianuarie 2006, adresată

pârâtului.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat, potrivit art. 12 alin.

(2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetățeniei române prin cerere adresată

misiunii diplomatice a României la Chișinău, autoritatea publică competentă

având obligația de a înregistra cererea, în vederea parcurgerii procedurii

prevăzute de dispozițiile Legii nr. 21/1991.

A considerat că nu

poate fi primită apărarea pârâtei, potrivit căreia este în imposibilitate de a

respecta dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004, având în

vedere capacitatea limitată a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României

la Chișinău, de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri și actele

necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiției, întrucât

aceste susțineri nu au fost probate, iar dispozițiile imperative ale Legii nr.

554/2004, impun soluționarea cererilor într-un termen de 30 de zile de la

formulare.

Concluzionând,

judecătorul fondului a apreciat că în condițiile în care legea specială în

materie, respectiv Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea

pârâtă cu atribuții în domeniu are obligația de a soluționa cererile formulate

de persoanele care doresc redobândirea cetățeniei române, se impune respectarea

dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la

soluționarea cererii, într-un termen rezonabil.

Recursul formulat de

pârât

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, încadrând

motivele de nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În ceea privește

motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât

a susținut că în mod nelegal prima instanță a dispus închiderea dezbaterilor pe

fond, întrucât a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității, iar

reclamanții, luând act de această apărare, au depus înscrisuri ce nu au fost

comunicate părții pârâte, astfel că prima instanță a reținut cauza pentru

soluționarea excepției prescripției extinctive, fără ca pârâtul să aibă

posibilitatea să analizeze actele depuse în combaterea excepției. Mai mult,

instanța de fond nu a pus în discuție și excepția inadmisibilității, apreciind

că neobservarea acestei excepții este o eroare de procedură.

Pe fondul cauzei,

recurentul-pârât a arătat că răspunsul transmis reclamaților nu încorporează un

refuz de soluționare a cererilor, ci cuprinde condițiile în care urma să le fie

procesat dosarul, apreciind astfel că și din această perspectivă hotărârea

atacată este dată cu aplicarea greșită a legii.

Totodată, a invocat

jurisprudența europeană, potrivit căreia un termen rezonabil nu este neapărat

un termen scurt și faptul că numărul mare al cererilor de redobândire a

cetățeniei depuse la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău

generează în continuare o dificultate în rezolvarea acestor cereri.

De asemenea, a mai

afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret

în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu

putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea

ordinii cronologice stabilite și la primirea cererii reclamanților în

detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestora, puterea

judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta

termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.

Recurentul-pârât a

menționat că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamanți,

nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a

fost decantată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar nu se

aplică decât în cazurile expres specificate.

Termenul rezonabil de

procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele

relevante.

În legătură cu eforturile

autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate

de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul-pârât a menționat

că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 36/2009

ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea

și documentele vizând recunoașterea cetățeniei vor putea fi înregistrate și la

birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul

Ministerului Justiției, astfel că nu se poate reține lipsa de diligență a

Statului Român în deblocarea situației.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Referitor la

criticile invocate de recurentul-pârât sub aspectul motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., constată că nu există nereguli

procedurale în ceea ce privește citarea pârâtului, actele depuse de reclamanți

nu constituie acte noi, în speță, fiind vorba despre corespondența purtată cu

autoritatea pârâtă în anul 2006, reprezentată de scrisoarea de intenție

formulată de reclamanți, or, pârâtul a făcut considerații în privința excepției

inadmisibilității doar în cazul nerespectării prevederilor art. 12 din Legea

nr. 554/2004, iar în cazul în care se prezintă acte justificative în acest

sens, a solicitat să se constate că acțiunea este prescrisă.

Cum în cauză

reclamanții au depus dovezi în sensul celor invocate de către recurentul-pârât,

constată că aceste critici sunt neîntemeiate.

Din actele depuse la

dosarul de fond rezultă că în luna ianuarie 2006 intimații-reclamanți s-au

adresat Secției Consulare a Ambasadei României de la Chișinău cu solicitarea de

a le fi comunicată data la care va putea depune cererea de redobândire a

cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996,

însă nu a primit răspuns.

Pornind de la această

situație de fapt, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea

corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății, atât în

ceea privește prescripția dreptului la acțiune, cât și cu privire la dezlegarea

fondului cauzei.

Prevederile art. 1

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și

completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată".

Legea nr. 21/1991 nu

prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei

române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod

obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art.

2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Or, atâta vreme cât

nu există o dată prestabilită pentru rezolvarea cererii, nu se poate considera

că, în raport de conținutul cererii adresate autorității pârâte în 2006,

reclamanții ar fi depășit termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului

la acțiune în contencios administrativ, prevăzut în art. 11 alin. (1) lit. c)

corelat cu art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea

specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja

însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire

a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra

Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România

prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui

stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia

sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește

criteriile de apreciere caracterului rezonabil al duratei unei proceduri,

aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se

poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a

procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de

particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei,

conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente,

miza litigiului.

Or, din această

perspectivă, instanța de fond a apreciat în mod corect că trecerea unui termen

de aproape 4 ani de la data formulării cererii de către reclamant este în

măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus,

fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric,

invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este

însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei

de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul

caracterului nerezonabil al duratei procedurii.

Concluzionând,

instanța de fond a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în

termenul legal a cererii reclamanților privind stabilirea datei pentru primirea

actelor necesare redobândirii cetățeniei române.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art.

304

1

C. proc. civ. și va obliga recurentul-pârât la 100 RON

cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, cu aplicarea art. 274 alin.

(3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor

Externe împotriva Sentinței nr. 161 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, -secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

100 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, cu aplicarea art.

274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.