ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3844/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 18 august 2009, reclamanții B.V. și B.R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea pârâtului, prin Secția Consulară - Ambasada României la Chișinău, să stabilească o dată pentru primirea cererii de redobândire a cetățeniei române, într-un termen rezonabil de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în luna ianuarie 2006 s-au adresat Secției Consulare - Ambasada României la Chișinău în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât accesul în sediul ambasadei pentru depunerea unei astfel de cereri era condiționat de prezentarea invitației din partea ambasadei, a fost îndrumat verbal să solicite prin scrisoare recomandată o programare pentru depunerea cererii. Reclamanții au mai arătat că deși Secția Consulară avea obligația de a răspunde într-un termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință de solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat. În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 21/1991, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că la data introducerii cererii în instanță se împlinise termenul de 6 luni în care reclamanții trebuiau să formuleze acțiunea. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că s-a impus organizarea unei programări, având în vedere capacitatea limitată a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei, solicitanții fiind invitați în ordinea cronologică a formulării cererilor de intenție. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 161 din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis cererea formulată de formulată de reclamanții B.V.

și B.R. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și, în consecință, a obligat pârâtul să stabilească o dată pentru primirea cererilor de redobândire a cetățenie române formulate de reclamanți într-un termen scurt, rezonabil, precum și la plata sume de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune a avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 și conținutul cererii formulate de reclamanți în luna ianuarie 2006, adresată pârâtului.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetățeniei române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău, autoritatea publică competentă având obligația de a înregistra cererea, în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 21/1991. A considerat că nu poate fi primită apărarea pârâtei, potrivit căreia este în imposibilitate de a respecta dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004, având în vedere capacitatea limitată a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău, de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri și actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiției, întrucât aceste susțineri nu au fost probate, iar dispozițiile imperative ale Legii nr. 554/2004, impun soluționarea cererilor într-un termen de 30 de zile de la formulare.

Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că în condițiile în care legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuții în domeniu are obligația de a soluționa cererile formulate de persoanele care doresc redobândirea cetățeniei române, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii, într-un termen rezonabil. Recursul formulat de pârât Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, încadrând motivele de nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În ceea privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recurentul-pârât a susținut că în mod nelegal prima instanță a dispus închiderea dezbaterilor pe fond, întrucât a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității, iar reclamanții, luând act de această apărare, au depus înscrisuri ce nu au fost comunicate părții pârâte, astfel că prima instanță a reținut cauza pentru soluționarea excepției prescripției extinctive, fără ca pârâtul să aibă posibilitatea să analizeze actele depuse în combaterea excepției. Mai mult, instanța de fond nu a pus în discuție și excepția inadmisibilității, apreciind că neobservarea acestei excepții este o eroare de procedură. Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a arătat că răspunsul transmis reclamaților nu încorporează un refuz de soluționare a cererilor, ci cuprinde condițiile în care urma să le fie procesat dosarul, apreciind astfel că și din această perspectivă hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii.

Totodată, a invocat jurisprudența europeană, potrivit căreia un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și faptul că numărul mare al cererilor de redobândire a cetățeniei depuse la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău generează în continuare o dificultate în rezolvarea acestor cereri. De asemenea, a mai afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite și la primirea cererii reclamanților în detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestora, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.

Recurentul-pârât a menționat că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamanți, nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate. Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante. În legătură cu eforturile autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul-pârât a menționat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel că nu se poate reține lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea situației. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Referitor la criticile invocate de recurentul-pârât sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., constată că nu există nereguli procedurale în ceea ce privește citarea pârâtului, actele depuse de reclamanți nu constituie acte noi, în speță, fiind vorba despre corespondența purtată cu autoritatea pârâtă în anul 2006, reprezentată de scrisoarea de intenție formulată de reclamanți, or, pârâtul a făcut considerații în privința excepției inadmisibilității doar în cazul nerespectării prevederilor art. 12 din Legea nr. 554/2004, iar în cazul în care se prezintă acte justificative în acest sens, a solicitat să se constate că acțiunea este prescrisă. Cum în cauză reclamanții au depus dovezi în sensul celor invocate de către recurentul-pârât, constată că aceste critici sunt neîntemeiate.

Din actele depuse la dosarul de fond rezultă că în luna ianuarie 2006 intimații-reclamanți s-au adresat Secției Consulare a Ambasadei României de la Chișinău cu solicitarea de a le fi comunicată data la care va putea depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996, însă nu a primit răspuns. Pornind de la această situație de fapt, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății, atât în ceea privește prescripția dreptului la acțiune, cât și cu privire la dezlegarea fondului cauzei.

Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Or, atâta vreme cât nu există o dată prestabilită pentru rezolvarea cererii, nu se poate considera că, în raport de conținutul cererii adresate autorității pârâte în 2006, reclamanții ar fi depășit termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune în contencios administrativ, prevăzut în art. 11 alin. (1) lit. c) corelat cu art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of.

nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. În ceea ce privește criteriile de apreciere caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

Or, din această perspectivă, instanța de fond a apreciat în mod corect că trecerea unui termen de aproape 4 ani de la data formulării cererii de către reclamant este în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii. Concluzionând, instanța de fond a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în termenul legal a cererii reclamanților privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române.

2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ. și va obliga recurentul-pârât la 100 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței nr. 161 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, -secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la 100 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.