ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3843/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3843/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

L.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

obligarea pârâtului ca prin intermediul Ambasadei României la Chișinău să-i

indice o zi într-un termen rezonabil, scurt, de maxim 30 de zile, pentru a

putea depune cererea și actele necesare cu privire la redobândirea cetățeniei

române.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în septembrie 2006 s-a prezentat la Secția

Consulară a Ambasadei României de la Chișinău în vederea depunerii cererii și

actelor necesare pentru redobândirea cetățeniei române, dar a fost refuzat, cu

motivarea că trebuie să depună mai întâi o cerere de intenție ca să fie

programat pentru depunerea actelor prin intermediul poștei și peste 6 luni va

primi o invitație de programare.

Reclamantul a mai

arătat că a depus o asemenea cerere, dar nu a fost programat nici peste 6 luni,

nici până în prezent, cu toate că cererea a fost primită de Ambasada României

Secția Consulară, ceea ce se confirmă prin aviz de primire.

La data de 19 iunie

2009, reclamantul s-a adresat cu o altă cerere Ambasadei României de la

Chișinău cu rugămintea ca într-un termen rezonabil, scurt, de 30 de zile, să-i

stabilească o zi când va putea depune cererea și actele pentru redobândirea

cetățeniei române, însă până în prezent nu a primit niciun răspuns.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune față de

dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la data introducerii

acțiunii fiind împlinit termenul de 6 luni care curge de la data când s-a

împlinit intervalul legal de răspuns pentru prima cerere, respectiv data de 18

octombrie 2006.

Pe fondul cauzei, a

solicitat respingerea acțiunii, având în vedere capacitatea limitată a Secției

Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele

cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei române și actele necesare a fi

depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiției.

instanțe

Prin Sentința nr. 122

din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, a admis

acțiunea formulată de reclamantul L.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să stabilească, în termen de 30 de zile

de la pronunțarea sentinței, data la care reclamantul să se prezinte pentru

primirea cererii de redobândire a cetățeniei române.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

prescripției dreptului la acțiune, prima instanță a constatat că reclamantul s-a

adresat în luna septembrie 2006 Secției Consulare a Ambasadei României la

Chișinău pentru a fi invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei

române și pentru că nu a primit răspuns, a adresat Ambasadei României la

Chișinău o cerere, la data de 19 iunie 2009, prin care a solicitat să i se

stabilească o zi pentru a depune actele și cererea de redobândire a cetățeniei

române, dar nici la aceasta nu a primit răspuns.

Astfel, a apreciat că

această excepție nu este întemeiată în raport de prevederile art. 11 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004 conform cărora cererile prin care se solicită

(…) recunoașterea dreptului pretins se pot introduce în termen de 6 luni de la

data expirării termenului legal de soluționarea cererii, întrucât reclamantul

nu a primit răspuns la prima cerere și din acest motiv a revenit cu o nouă

solicitare în luna iunie 2009, iar termenul de 6 luni pentru introducerea

acțiunii în contencios administrativ curge de la data expirării termenului

legal de soluționare a celei de-a doua cereri.

Or, în raport cu data

introducerii acțiunii, 11 august 2009, prima instanță a constatat că

reclamantul a respectat termenul de 6 luni pentru sesizarea instanței de

contencios administrativ.

Pe fondul cauzei,

judecătorul fondului a reținut că potrivit prevederilor art. 12 alin. (3) din

Legea nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate

pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române însoțită de actele care

dovedesc îndeplinirea condițiilor legale, la misiunile diplomatice sau oficiile

consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei

pentru cetățenie.

Astfel, prima

instanță a constatat că solicitanții pot depune oricând cereri pentru

redobândirea cetățeniei române, nefiind reglementată o procedură ca aceea

derulată de pârât, constând în programarea pentru depunerea cererii și a

documentelor necesare.

Susținerile

pârâtului, în sensul că o asemenea procedură a fost determinată de numărul

foarte mare al cererilor, de personalul redus al secției consulare și de

insuficiența spațiului, sunt aspecte ce nu pot fi imputabile reclamantului și

nu pot constitui o justificare pentru depășirea unui termen rezonabil de

soluționare a cererii.

De asemenea, a mai

constatat instanța de fond că, într-adevăr, legea cetățeniei române nu prevede

un termen în care pârâtul să proceseze cererile formulate pentru redobândirea

cetățeniei române, ci doar împrejurarea că cererile vor fi înaintate de îndată

Comisiei pentru cetățenie, însă trecerea unui termen de aproape 3 ani de la

data depunerii primei cereri și până la data introducerii prezentei acțiuni are

drept consecință imposibilitatea reclamantului de valorificare a dreptului

prevăzut de lege, fiind lipsite, astfel, de efecte juridice dispozițiile art.

12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.

Curtea de Apel a avut

în vedere și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 396/2002, pentru ratificarea

Convenției europene asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie

1997 potrivit cărora fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să

examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea,

pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de

cetățenie.

Concluzionând,

judecătorul fondului a apreciat că intervalul de timp cuprins între data

formulării primei cereri - septembrie 2006 și data sesizării instanței cu

prezenta acțiune - 11 august 2009, nu poate fi considerat un termen rezonabil

în sensul dispozițiilor legale sus-menționate și a practicii Curții Europene a

Drepturilor Omului, constatând astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

de pârât

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, încadrând

motivele de nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la excepția

prescripției dreptului la acțiune, recurentul a arătat că cererea adresată de

reclamant în luna septembrie 2006 este prescrisă, întrucât s-a împlinit

termenul de 6 luni înăuntrul căruia trebuia să fie formulată acțiunea, având în

vedere dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Consideră astfel că

instanța de fond s-a aflat într-o eroare de aplicare a legii atunci când a

respins excepția invocată, întrucât pentru fiecare act administrativ unilateral

(în cazul de față refuzul de soluționare în termenul legal a cererii), curge un

termen separat de prescripție și în același mod se și împlinește.

Pe fondul cauzei,

recurentul a arătat că răspunsul transmis reclamantului nu încorporează un

refuz de soluționare a cererii sale, ci cuprinde condițiile în care urma să fie

procesat dosarul acestuia, apreciind astfel că și din această perspectivă

hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii.

Totodată, a invocat

jurisprudența europeană, potrivit căreia un termen rezonabil nu este neapărat

un termen scurt și faptul că numărul mare al cererilor de redobândire al

cetățeniei depuse la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău

generează în continuare o dificultate în rezolvarea acestor cereri.

De asemenea, a mai

afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret

în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu

putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea

ordinii cronologice stabilite și la primirea cererii reclamantului în

detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestuia, puterea

judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta

termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.

Recurentul-pârât a

menționat că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamant,

nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a

fost decantată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar nu se

aplică decât în cazurile expres specificate.

Termenul rezonabil de procesare a cererilor se

stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante.

În legătură cu

eforturile autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea

situației generate de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei,

recurentul-pârât a menționat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar

potrivit acestui act, cererea și documentele vizând redobândirea cetățeniei vor

putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea

Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel că nu se poate

reține lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea acestei situații.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Din actele depuse la

dosarul de fond rezultă că în luna septembrie 2006 intimatul-reclamant s-a

adresat Secției Consulare a Ambasadei României de la Chișinău cu solicitarea de

a-i fi comunicată data la care va putea depune cererea de redobândire a

cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996.

La data de 19 iunie

2009 intimatul-reclamant s-a adresat cu o nouă cerere la Secția Consulară a

Ambasadei României de la Chișinău, cu același conținut, însă nu a primit

răspuns la niciuna dintre cereri, astfel că a introdus acțiune înregistrată la

11 august 2009.

Pornind de la această

situație de fapt, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea

corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății, atât în

ceea privește prescripția dreptului la acțiune, cât și cu privire la dezlegarea

fondului cauzei.

Prevederile art. 1

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și

completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 21/1991 nu

prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei

române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod

obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art.

2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Or, atâta vreme cât

nu există o dată prestabilită pentru rezolvarea cererii, nu se poate considera

că raportat la cele două cereri din 2006 și 2009, reclamantul ar fi depășit

termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune în contencios

administrativ, termen care, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) teza a doua din

Legea nr. 554/2004, curge de la data expirării termenului legal de soluționare

a cererii

Împrejurarea că legea

specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja

însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire

a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra

Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România

prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui

stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia

sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește

criteriile de apreciere caracterului rezonabil al duratei unei proceduri,

aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se

poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a

procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de

particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei,

conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente,

miza litigiului.

Or, din această

perspectivă, instanța de fond a apreciat în mod corect că trecerea unui termen

de aproape trei ani de la data primei cereri este în măsură să lipsească de

efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție

de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea

competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea

cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a

cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil

al duratei procedurii.

Concluzionând,

instanța de fond a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în

termenul legal a cererii reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea

actelor necesare redobândirii cetățeniei române.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței nr. 122 din 12

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.