ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.A.

cetățean moldovean, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe, ca reprezentant al S.C.A.R. din Chișinău, ca prin hotărârea

ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i primească cererea de redobândire

a cetățeniei romane și actele necesare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

s-a adresat pârâtului cu o cerere la data de 4 octombrie 2006 solicitând să-i

fixeze data la care să depună cererea de redobândire a cetățeniei române.

Mai arată reclamanta că, în luna decembrie

2008, s-a deplasat personal la S.C.A.R. din Republica Moldova pentru a depune

cererea de redobândire împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată

primirea acesteia.

Consideră astfel, că această atitudine a

pârâtului reprezintă refuzul nejustificat de a soluționa cererea privind

invitarea într-un termen scurt, rezonabil, să depună cererea de redobândire a

cetățeniei române.

Mai arată că, pârâtul i-a îngrădit dreptul

actual, legal și constituțional la depunerea și înregistrarea cererii de

redobândire a cetățeniei române, reglementat de Legea nr. 21/1991, republicată,

și pe cale de consecință, i-a încălcat dreptul fundamental la cetățenia română

prin restrângerea exercitării dreptului de a redobândi cetățenia română.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a

invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința nr. 1670 din 15 aprilie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea

formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să primească cererea acesteia de

redobândire a cetățeniei române și actele necesare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de

Apel a apreciat că amânarea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei

române pentru o dată neprecizată, duce la imposibilitatea reclamantei de a-și

valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte

juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, în condițiile în

care aceasta este prima etapă, urmând procedura propriu-zisă de acordare a

cetățeniei române, procedură care necesită din nou mult timp.

De asemenea, Curtea a apreciat că intervalul

de timp cuprins între data formulării cererii și data sesizării instanței cu

prezenta acțiune, nu poate fi considerat un termen rezonabil în sensul

dispozițiilor legale menționate și a practicii C.E.D.O.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs și a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca

fiind prescrisă sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, încadrată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul menționează că

în mod eronat instanța de fond a reținut refuzul său nejustificat de a

soluționa cererea intimatei, acesta reluând susținerea făcută și în fata

instanței de fond, în sensul că există motive de ordin managerial, care au

făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui termen rezonabil.

Mai arată, că în motivarea instanței de fond,

nu se indică temeiul legal pentru a sprijini ideea că stabilirea în cadrul

activității M.A.E. a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de

redobândire a cetățeniei, poate fi asimilată unui refuz nejustificat.

Pe de altă parte, recurentul a precizat că

durata „termenului rezonabil” a fost decantată în jurisprudența C.E.D.O., dar ea

nu se aplică decât în cazurile expres specificate, respectiv, în condițiile în

care solicitanții sunt rezidenți în tara a cărei cetățenie o solicită.

Analizând sentința recurată în raport cu

criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

În primul rând, în ceea ce privește excepția

nulității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta

Curte urmează să o respingă argumentat de faptul că, în conformitate cu

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., „recursul declarat împotriva

unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat

la motivele de casare prevăzute de art. 304 din același cod, instanța putând să

examineze cauza sub toate aspectele”.

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond,

rezultă că începând cu anul 2006, intimata-reclamantă s-a adresat în mod

repetat S.C.A.R. din Chișinău, cu solicitarea de a-i fi comunicată data la care

va putea depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de

documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996.

Pornind de la această bază factuală, soluția

Curții de Apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației

incidente raportului juridic dedus judecății, atât în ceea ce privește

prescripția dreptului material la acțiune, cât și cu privire la dezlegarea

fondului cauzei.

Potrivit art. l alin. (l) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”

Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru

soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate potrivit art.

10

1

, dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv,

incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (l)

lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea specială nu prevede un

termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea

competentă, în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei

române, pentru că art. 10 din C.E.A.C., adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie

1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/ 2002 (M. Of. nr. 490/9.07.2002),

impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea

acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Durata rezonabilă a unei proceduri trebuie

apreciată în lumina principiilor cristalizate în jurisprudența C.E.D.O., în

aplicarea art. 6 din C.A.D.O.L.F., în funcție de particularitățile cauzei,

luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau

petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte

apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii și data

soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul

dispozițiilor mai sus-menționate.

Pe de altă parte, instanța de control

judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un număr

foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a S.C.A.R. din

Chișinău, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare

pentru respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în

discuție.

Prin urmare, așa cum în mod corect a precizat

și instanța de fond, amânarea pentru o dată neprecizată în vederea depunerii

cererii de redobândire a cetățeniei române, reprezintă un refuz nejustificat de

soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

În consecință, din cele expuse, rezultă că

este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ și nu

există în speță motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel

încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (l) teza a II-a C. proc. civ.,

raportat la art. 20 și 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată,

va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului

invocată de C.A.

Respinge recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1670 din 15 aprilie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2010.