ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1767/2013

Prin cererea

înregistrată la data de 22 iulie 2011, contestatorul P.G. a formulat

contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 339/2011, pronunțată de

Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 487/216/2010.

În motivarea

contestației, contestatorul a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru în

totalitate, așa cum s-a consemnat în citație și în mod greșit i s-a anulat

acțiunea, ca netimbrată, de către judecătorie.

Prin Decizia nr. 500

din 21 februarie 2012, Tribunalul Argeș a respins, ca nefondată, contestația în

anulare, reținând următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 482 din 23 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș s-a admis

excepția netimbrării și s-a anulat cererea de chemare în judecată, ca fiind

netimbrată, instanța de fond reținând că prin încheierea de ședință din data de

9 aprilie 2010, reclamanților li s-a pus în vedere să timbreze acțiunea cu taxă

judiciară de timbru de 807,35 RON, și deși citați cu această mențiune, până la

termenul de judecată din 23 aprilie 2010 nu s-a făcut dovada achitării taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Împotriva sentinței

de fond s-a declarat recurs de către reclamantul P.G., care a fost respins, ca

nefondat, prin Decizia civilă nr. 339 din 7 februarie 2011.

În soluționarea

contestației în anulare, tribunalul a constatat că, deși contestatorul nu a

încadrat contestația în anulare în vreunul dintre motivele prevăzute de

dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., în raport de motivele de fapt

invocate de către contestator, a dispus însă încadrarea în drept a contestației

în anulare în disp. art. 318 C. proc. civ., ce reglementează contestația în

anulare specială.

În cauză, în

soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 482 din 23

aprilie 2010, s-a considerat că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată de

către reclamanți, astfel cum aceasta s-a stabilit prin încheierea de ședință

din 9 aprilie 2010, iar într-o contestație în anulare, instanța de judecată nu

poate să procedeze la admiterea contestației în anulare decât atunci când este

vorba de o greșeală materială, ceea ce nu se poate însă reține.

Împotriva modului de

stabilire a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în raport de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 146/1997, părțile au la îndemână calea de

atac a reexaminării și nicidecum calea de atac a recursului sau calea

extraordinară de atac a contestației în anulare, iar la dosarul cauzei nu se

găsește chitanța de plată a taxei de timbru de 807,35 RON stabilită prin

încheierea din 9 aprilie 2010, fiind emise citații cu mențiunea achitării

acestei taxe judiciare de timbru pentru termenul din 23 aprilie 2010.

Împotriva Deciziei

civile nr. 500 din data de 21 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, a

formulat apel contestatorul P.G. în nume propriu și în calitate de procurator

pentru intimatul P.S., apreciind că hotărârea este nelegală, întrucât instanța

nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

Prin Decizia nr. 66

din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, apelul a fost

respins, ca inadmisibil.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 500/2012 s-a respins

contestația în anulare, hotărârea fiind irevocabilă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. ”hotărârile date în primă

instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date

în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel”.

În cauza de față,

contestatorul a formulat apel împotriva unei hotărâri irevocabile, în sensul

prevăzut de art. 377 alin. (2) C. proc. civ. și împotriva căreia nu se poate

exercita calea de atac a apelului.

Cum apelul nu

privește o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 282 alin. (1) C. proc. civ.,

acesta a fost respins, ca inadmisibil.

Împotriva acestei

decizii contestatorul P.G. a declarat recurs arătând în cuprinsul cererii că va

depune ulterior motivele pentru care consideră decizia nelegală.

Ulterior, la data de

21 decembrie 2012 și apoi la 30 ianuarie 2013 contestatorul P.G. a depus cereri

care au caracterul unor note scrise.

La termenul de

judecată din data de 28 martie 2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția

nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

Recursul este nul,

pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă

legea nu dispune astfel.

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Potrivit art. 303

alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar articolul

306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă

la motivele de ordine publică.

În speță, se constată

că recursul nu a fost motivat.

Deși prin declarația

de recurs, recurentul a precizat că va depune ulterior motivele de recurs,

acestea nu au mai fost depuse.

În situația în care,

instanța ar fi apreciat drept motive de recurs susținerile părții formulate

prin cele două cereri cu caracter de note scrise, depuse la 21 decembrie 2012

și 30 ianuarie 2013, tot nu s-ar fi putut considera că recursul este motivat,

întrucât acestea au fost depuse peste termenul legal de 15 zile, calculat de la

data comunicării deciziei din apel, respectiv, 2 octombrie 2012, iar prin

acestea nu s-au invocat motive de ordine publică.

Astfel, se constată

că termenul legal pentru motivarea recursului, socotit conform art. 303 alin.

(2) C. proc. civ., a expirat la data de 18 octombrie 2012, iar prin cererile

evocate, depuse la 21 decembrie 2012 și 30 ianuarie 2013, nu se face vreo

mențiune cu privire la motivarea recursului, acestea având caracterul unor

concluzii scrise.

Întrucât cererea de

recurs nu a fost motivată atât cu ocazia declarării recursului cât și în

termenul de declarare al acestuia, Înalta Curte urmează să facă aplicarea

dispozițiilor procedurale sus menționate și să dispună nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de contestatorul P.G. împotriva Deciziei nr. 66 din 12 septembrie 2012

a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - DG