ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2670/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2670/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin contestația în anulare
înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 noiembrie 2004 sub nr. 8660/1/2009,
contestatorii P.A. și A.P. au solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 8584
din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală, pentru următoarele considerente:
Contestatorii menționează că au fost citați, în
calitate de recurenți în Dosarul nr. 16462/299/2004 având ca obiect recurs împotriva
încheierii de ședință referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale
cu excepția de neconstituționalitate, procedura de citare fiind însă viciată pentru
primul termen de judecată, respectiv 23 octombrie 2009, dată la care a fost soluționat
irevocabil recursul formulat.
Astfel, citația pentru
acel termen de judecată a fost redactată în mod greșit, în sensul că nu conținea
mențiunea de a depune taxa de timbru și timbrul judiciar, astfel că, pe cale de
consecință, aceasta a avut ca efect anularea recursului.
În drept contestația în
anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând contestația
în anulare formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Prin decizia civilă
nr. 8584 din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost constatat nul recursul
pentru nemotivare, în temeiul art. 304 C. proc. civ., fiind aplicată sancțiunea
prevăzută de art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ.,
astfel încât nu pot fi reținute criticile contestatorilor referitoare la nelegala
citare în cauză prin neindicarea, în cuprinsul citației, a obligației de achitare
a taxei de timbru, cât timp o astfel de obligație nu incumba recurenților, iar soluția
dispusă în cauză s-a întemeiat pe alt text legal decât cel specific anulării căii
de atac ca netimbrată, motiv pentru care recurenții nu pot invoca nici o vătămare
adusă prin procedura de citare, care a fost astfel legal îndeplinită.
Astfel fiind, Înalta Curte
apreciază că motivele contestației în anulare sunt nefondate, procedura de chemare
a părții pentru ziua când s-a judecat pricina fiind legal îndeplinită, prin citarea
recurenților la domiciliul indicat, fără a fi menționată obligația de a achita taxă
de timbru și timbru judiciar, deoarece o astfel de obligație nu a fost stabilită
în sarcina recurenților, calea de atac fiind scutită de taxă de timbru în temeiul
art. 11 coroborat cu art. 15 lit. r) al Legii nr. 147/1996 privind taxele judiciare
de timbru, astfel că nu este incident cazul de contestație în anulare invocat, reglementat
de art. 317 pct. 1 C. proc. civ. În consecință, urmează a fi respinsă contestația
în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată,
contestația în anulare formulată de contestatorii P.A. și A.P. împotriva deciziei
nr. 8584 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosar nr. 16562/299/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 30 aprilie 2010.