ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2670/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2670/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 noiembrie 2004 sub nr. 8660/1/2009, contestatorii P.A. și A.P. au solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 8584 din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pentru următoarele considerente: Contestatorii menționează că au fost citați, în calitate de recurenți în Dosarul nr. 16462/299/2004 având ca obiect recurs împotriva încheierii de ședință referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, procedura de citare fiind însă viciată pentru primul termen de judecată, respectiv 23 octombrie 2009, dată la care a fost soluționat irevocabil recursul formulat.
Astfel, citația pentru acel termen de judecată a fost redactată în mod greșit, în sensul că nu conținea mențiunea de a depune taxa de timbru și timbrul judiciar, astfel că, pe cale de consecință, aceasta a avut ca efect anularea recursului. În drept contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 8584 din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost constatat nul recursul pentru nemotivare, în temeiul art. 304 C. proc. civ., fiind aplicată sancțiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc.
civ., astfel încât nu pot fi reținute criticile contestatorilor referitoare la nelegala citare în cauză prin neindicarea, în cuprinsul citației, a obligației de achitare a taxei de timbru, cât timp o astfel de obligație nu incumba recurenților, iar soluția dispusă în cauză s-a întemeiat pe alt text legal decât cel specific anulării căii de atac ca netimbrată, motiv pentru care recurenții nu pot invoca nici o vătămare adusă prin procedura de citare, care a fost astfel legal îndeplinită.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că motivele contestației în anulare sunt nefondate, procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina fiind legal îndeplinită, prin citarea recurenților la domiciliul indicat, fără a fi menționată obligația de a achita taxă de timbru și timbru judiciar, deoarece o astfel de obligație nu a fost stabilită în sarcina recurenților, calea de atac fiind scutită de taxă de timbru în temeiul art. 11 coroborat cu art. 15 lit. r) al Legii nr. 147/1996 privind taxele judiciare de timbru, astfel că nu este incident cazul de contestație în anulare invocat, reglementat de art. 317 pct. 1 C. proc. civ. În consecință, urmează a fi respinsă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii P.A. și A.P. împotriva deciziei nr. 8584 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosar nr. 16562/299/2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.