ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 118/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată că: Prin decizia comercială nr. 3089 din data de 4 octombrie 2010, Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la recurenta-reclamantă P.I. a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de aceasta, împotriva deciziei comerciale a Secției a V-a comercială a Curții de Apel București nr. 261 din data de 26 mai 2009. Contestatoarea P.I. a formulat contestație în anularea deciziei Secției comerciale a înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3089 din 4 octombrie 2010. Contestatoarea a invocat, în drept, prevederile art. 318 alin. (l) C. proc. civ., arătând, în esență, că, în mod eronat, Înalta Curte a anulat recursul, ca netimbrat, fără a observa înscrisul ce atesta îndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru, Contestația în anulare este nefondată.

În adevăr, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ., hotărârea dată în recurs poate fi retractată în cazul în care a fost rezultatul unei erori materiale evidente, cu consecința greșitei anulări ca netimbrat a recursului. Însă, în pricina de față, din examinarea înscrisurilor dosarului, se constată că, în mod just, instanța de recurs a anulat, ca netimbrat, recursul recurentei P.I., având în vedere ca aceasta nu s-a conformat obligației de timbrare, nici anticipat și nici ulterior legalei sale citări cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul și valoarea legal datorate, Înalta Curte dând, așadar, eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (l) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (l) și (5) din Normele metodologice de aplicare a precitatei legi.

De asemenea, este de subliniat că, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament, în sistem online sau prin unități bancare în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul debitorul, astfel că, înscrisul depus în copie la dosar, ce cuprinde mențiunea contravaloare factură, nu poate fi asimilat dovezii de plată a taxei judiciare de timbru, cum, în mod eronat, a apreciat contestatoarea. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare formulată în cauză. Așa fiind, PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3089 din 4 octombrie 2010, formulată de contestatoarea P.I.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2012.