ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3814/2013

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința civila nr. 2611 de la 29 februarie 2011, Tribunalul București, secția a VI a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta SC T.C. SRL București prin reprezentant BNP - C.S.P.R.L. Craiova în contradictoriu cu pârâta SC P.C.

SRL, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 404.108,38 lei cu titlu de contravaloare lucrări și 265.428 lei cu titlu de penalități de întârziere și a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Domeniului Public Sector 5 București, ca neîntemeiată, cu motivarea că pârâta a recunoscut obligația de plată a acestor facturi prin semnarea și ștampilarea lor și a semnat situațiile de lucrări aferente, prin procesul-verbal de conciliere directă încheiat la data de 21 februarie 2011 aceasta a recunoscut că datorează reclamantei suma de 571.108 lei, neîndeplinirea obligației de plată a contravalorii lucrărilor în termenele scadente convenite, în conformitate cu clauza 8.1 din contractul încheiat cu reclamanta, atrage și plata de penalități de întârziere în cuantum de 265.428 lei, iar, cu privire la cererea de chemare în garanție, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc.

civ., astfel încât nu există nicio obligație de a despăgubi pârâta ca urmare a faptului că aceasta din urmă a fost obligată să plătească executantului lucrării lucrările executate în temeiul contractului din 15 octombrie 2008. Curtea de Apel București, secția a V a civilă, prin decizia nr. 474 de la 14 noiembrie 2012, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă SC P.E.C. SRL, reținând că plățile efectuate înainte de 21 februarie 2011 nu pot fi scăzute din debit, întrucât a fost avut în vedere de către părți la încheierea procesului verbal de conciliere, în urma căruia s-a stabilit suma datorată de apelantă, plățile făcute ulterior pronunțării reprezintă executarea sentinței pronunțate de Tribunal și nu pot conduce la schimbarea hotărârii, iar între contractul încheiat de apelanta cu intimata SC T.C.

SRL, ce constituie cauza acțiunii de față și contractul perfectat cu Administrația Domeniului Public Sector 5 București nu există vreo legătură, care să justifice pretențiile din cererea de chemare în garanție. Împotriva acestei decizii, pârâta SC P.E.C. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că hotărârea instanței de apel nu putea fi aplicată și executată, instanța de apel interpretând greșit actul supus judecății, respectiv procesul verbal de conciliere. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată. În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 10 dosar Î.C.C.J.), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii de recurs, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 7 noiembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului formulată de pârâta SC P.E.C. SRL. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC P.E.C.

SRL împotriva deciziei nr. 474 din 14 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC P.E.C. SRL împotriva deciziei nr. 474 din 14 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.