ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 556/2014

Deliberând

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 12 iulie 2010, pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială,

reclamanta SC T.M. SA București, prin administrator judiciar A.L. IPURL, a

chemat în judecată pe pârâta SC A.G.I. SRL București, solicitând obligarea

pârâtei la plata sumei de 244.757,76 lei, constituind contravaloarea lucrărilor

de construcții facturate și a sumei de 194.565,26 lei, reprezentând penalități

de întârziere aferente debitului.

Prin sentința

civilă nr. 1096 din 27 ianuarie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă,

a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin decizia

civilă nr. 99/2013 din 7 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

a respins apelul și a luat act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita

cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC T.M. SA

București, solicitând modificarea sa în tot, în sensul admiterii apelului și

schimbării sentinței primei instanțe, în sensul respingerii în tot a acțiunii

introductive, cu cheltuieli de judecată.

În memoriul de

recurs, reclamanta, deși a indicat ca motiv de nelegalitate prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în realitate a reiterat criticile dezvoltate în cererea

de apel, vizând exclusiv aspecte de netemeinicie a soluției, relativ la

stabilirea situației de fapt și la administrarea și interpretarea probatoriilor

de către instanțele de fond.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va

pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de

prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte,

deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului invocată din

oficiu și analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente,

urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea

următoarelor:

În condițiile

în care recursul nu a fost nici declarat și nici însușit de către practicianul

în insolvență, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei obligația de plată

a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.252 lei și a timbrului judiciar de

5 lei, aceasta fiind citată pentru termenul de astăzi cu mențiunea achitării

acestora, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.

Potrivit art. 1

din Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași

lege, taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Potrivit

prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5)

din Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu

achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată sau

insuficient timbrată, după caz.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat nici anticipat, nici până la termenul stabilit, 14

februarie 2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și,

reținând că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația satisfacerii

taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (1) și (5)

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și să

anuleze ca netimbrat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC T.M. SA București împotriva

deciziei civile nr. 99/2013 din 7 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

Secția a V-a Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 14 februarie 2014.