ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 154/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Buzău sub nr. 4780/114/2010, reclamanta SC M.I.C. SRL, prin

Lichidator Judiciar S.P. B. Asociații Sprl, a solicitat în contradictoriu cu

pârâta SC A. SA să se pronunțe o hotărâre prin care aceasta să fie obligată la

plata sumei de 135.155,96 lei precum și la plata penalităților de întârziere

care se ridică până la data sesizării instanței la suma de 135.155,96 lei, cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința

nr. 422 din 11 februarie 2011, Tribunalul Buzău a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței și a declinat competența în favoarea Judecătoriei

sector 3.

Pe rolul

Judecătoriei Sectorului 3 București cauza a fost înregistrată la data de 14

martie 2011 sub nr. 9324/301/2011.

Prin sentința

civilă nr. 11160 din 17 august 2011, Judecătoria Sectorului 3 București a admis

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul

Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, cauza a fost înregistrată la data

de 29 noiembrie 2011, sub nr. 74644/3/2011.

La data de 28

martie 2012 reclamanta SC M.I.C. SRL a formulat o cerere precizatoare prin care

a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei totale de 135.155,96 lei reprezentând

contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului de prestări servicii din

26 iulie 2007 din care: 41.199,46 lei rest de plată din factura totală din 31

decembrie 2007, respectiv 93.956,50 lei conform facturii fiscale din 31

decembrie 2007, precum și la plata sumei de 135.155,96 lei reprezentând

penalități de întârziere conform dispozițiilor art. 12.2 din contractul

menționat.

Prin sentința

civilă nr. 8389 din 13 iunie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a

admis cererea, astfel cum a fost precizată, și a obligat pe pârâta SC A. SA la

plata către reclamanta SC M.I.C. SRL a sumei de 135.155,96 lei reprezentând

contravaloare servicii, din care 41.199,46 lei rest plată factură fiscală din 31

decembrie 2007 și 93.956,50 lei conform facturii fiscale din 31 decembrie 2007.

A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 135.155,96 lei reprezentând

penalități contractuale.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A. SA, solicitând modificarea

sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată

promovată de reclamantă ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin Decizia civilă

nr. 467 din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a

respins apelul declarat de apelanta SC A. SA împotriva sentinței civile nr.

8389 din data de 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a

Vl-a civilă, ca nefondat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A. SA, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

La termenul din

data de 22 ianuarie 2014, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția

netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul

art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta

-pârâtă SC A. SA a fost citată pentru termenul de judecată din data de 22

ianuarie 2014, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de

4.314 lei și de a aplica timbrul judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum

rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 8. Citația

a fost comunicată recurentei la data de 6 martie 2013, fiind afișată la sediul

din București, sector 3, indicat în cererea de recurs.

La termenul

stabilit pentru soluționarea recursului, 22 ianuarie 2014, recurenta nu s-a

prezentat în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și

a timbrului judiciar.

Constatând că,

deși a fost înștiințată cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin

intermediul citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp

și dovada împrejurării că recurenta a avut cunoștință de obligația timbrării

recursului), aceasta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până la

termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art.

20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației de

plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul sancțiunii

nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la dispozițiile legale

referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva Deciziei civile nr.

467 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.