ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4880/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3.10.2012 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă reclamanta A. S.R.L. București a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., prin C. - Sucursala București, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.043.935,16 Euro, reprezentând datoriile restante rezultate din executarea Contractului din data de 10.09.2010, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional nr. x/28.07.2011; obligarea la plata penalităților de întârziere datorate aferent debitului restant, estimate provizoriu la valoarea de 100.000 RON, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, și în continuare, până la stingerea debitului, conform prevederilor Contractului din 10.09.2010, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional nr. x/28.07.2011; suplinirea consimțământului pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepție a lucrărilor, în condițiile cuvenite prin Contractul din data de 10.09.2010, astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional nr. 2/28.07.2011; obligarea la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.

La data de 06.12.2012 reclamanta a solicitat completarea cererii, sub forma chemării în judecată și a pârâtei S.C. Compania de Utilități Publice Dunărea Brăila S.A. Brăila (CUP Brăila), solicitând obligarea acesteia în solidar cu pârâta inițială la plata debitului principal.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. x/2014 reclamanta C. - Sucursala România a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. București obligarea pârâtei la plata sumei de 672.472,71 euro, reprezentând lucrări neexecutate; obligarea la plata penalităților de întârziere; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22.04.2014 pârâta A. S.R.L. București a formulat în cadrul Dosarului nr. x/2014 al aceluiași Tribunal o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte D. București să-i plătească suma de 345.791,50 euro, c/val. reținerilor făcute de A. în baza contractului de antrepriză, cu titlu de garanție de bună execuție.

La data de 18.09.2014 Dosarul nr. x/2014 a fost conexat la Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Brăila.

Prin sentința civilă nr. 63/Fca/30.04.2015 Tribunalul Brăila a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Compania de Utilități Publice Dunărea S.A. Brăila și a respins cererea îndreptată față de pârâta Compania de Utilități Publice Dunărea S.A. Brăila, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. București în contradictoriu cu pârâta B. - prin C., Sucursala București și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 220.047,54 Euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând prețul lucrărilor.

A admis în parte cererea conexă formulată de B. - prin C., Sucursala București, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. București și a obligat-o pe pârâta A. S.R.L. București să plătească reclamantei C. - Sucursala București, suma de 105.559,41 Euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând preț lucrări.

Totodată, a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. București în cererea conexă.

De asemenea, a obligat-o pe pârâta-reclamantă B., prin C. - Sucursala București, să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L. București suma de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Între reclamantă și pârâta B. s-a încheiat la data de 10.09.2010 Contractul de subantrepriză, prin care s-au stabilit condițiile executării lucrărilor asumate în legătură cu proiectul Stația de epurare a apelor reziduale Brăila, proiect a cărui execuție a fost asumată de societatea pârâtă prin Contractul nr. x încheiat cu E. Brăila.

La data 28.07.2011 între părți s-a încheiat Actul adițional nr. x, care, la Anexa nr. 1, prevedea lucrările rămase de executat și termenul de execuție, respectiv 14.08.2011.

Reclamanta a convocat pârâta să se prezinte pentru recepția lucrărilor la data de 11.08.2011 și apoi la data de 12.08.2011.

La data de 17.10.2011 pârâta a semnat cu Beneficiarul E. S.A. Brăila procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

Din Anexa 1 la Actul Adițional nr. 2/28.07.2011 rezultă că la data încheierii acestuia s-a stabilit ca unele lucrări lipsă sau restante aferente contractului de subantrepriză, respectiv cele de la lit. A), urmau să fie executate/finalizate de reclamantă până la data de 10 08 2011, iar unele lucrări lipsă sau restante aferente contractului de subantrepriză, respectiv cele de la lit. B), urmau să fie executate/finalizate de pârâtă și deduse din suma decontării contabile finale ale reclamantei.

Din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/17.10.2011 încheiat între pârâte la data de 17.10.2011, rezultă că în Anexa 2 au fost menționate o listă de remedieri.

Din Obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă rezultă că în Anexa 2 din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/17.10.2011 încheiat între pârâte la data de 17.10.2011 sunt menționate și lucrări care trebuiau realizate de reclamantă, potrivit Actului adițional nr. x la Contractul de subantrepriză, fără să fie precizate.

S-a reținut astfel că la data de 11.08.2011, când reclamanta a solicitat recepția lucrărilor, acestea nu erau în totalitate finalizate, astfel că nu se poate suplini consimțământul pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepție.

Din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză rezultă că au fost efectuate de către reclamantă lucrări în valoare de 8.771.886,13 Euro, din care acesteia i s-a plătit suma de 8.206.046,91 euro .

În consecință, pârâta trebuie să fie obligată să plătească reclamantei diferența de 220.047,54 Euro, în echivalent RON la data plății.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, din expertiza contabilă rezultă că acestea nu au putut fi stabilite cu certitudine.

Referitor la lucrările menționate în adresa nr. x/08.07.2013, din expertiza în construcții rezultă că nu există nici un document în baza căruia trebuiau efectuate ca lucrări suplimentare celor stabilite pe relația contractuală.

Față de cererea conexă, instanța a constatat următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pentru lucrările efectiv realizate și corespunzătoare calitativ pârâta mai are de încasat suma de 220.047,54 Euro și că nu s-a dovedit efectuarea plăților pentru lucrări inexistente ori necorespunzătoare.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că valoarea lucrărilor efectuate în contul pârâtei de reclamantă cu subcontractorii, a căror prestații au putut fi identificate cu certitudine ca fiind dintre cele din Anexa actului Adițional nr. 2/28.07.2011, este de 601.225,84 RON, care la cursul valutar avut în vedere de reclamantă în cerere, respectiv 1 EURO = 4,5 RON, reprezintă 133.605 Euro. Cu toate acestea, se observă că în cerere reclamanta menționează că valoarea acestor lucrări este de 105.599,41Euro.

În consecință, instanța de fond a considerat că se impune ca pârâta să fie obligată la plata sumei menționată de reclamantă, aceea de 105.599,41Euro.

Nu s-a precizat de către reclamantă procentul de calcul al penalităților de întârziere, data de la care acestea curg și temeiul în baza căruia au fost solicitate.

Referitor la cererea reconvențională având ca obiect garanția de bună execuție, instanța nu a putut reține susținerile potrivit cărora restituirea a jumătate din aceasta echivalează cu recunoașterea îndeplinirii obligațiilor contractuale, în condițiile în care la data recepționării lucrărilor de către beneficiarul final s-au constatat necesare multiple remedieri, iar expertul în construcții arată că unele dintre acestea vizau lucrări care trebuiau efectuate de pârâtă. În consecință această cerere a fost respinsă.

În baza art. 274 al 3 C. proc. civ., pârâta-reclamantă B., prin C. - Sucursala București, a fost obligată să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L. București suma de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, având în vedere valoarea obiectului cauzei și complexitatea acesteia.

Împotriva sentinței Tribunalului Brăila în termen legal a declarat apel, la data de 6.07.2015 reclamanta A. S.R.L. București și la data de 23.09.2015 pârâta B., prin C. - Sucursala București.

Prin decizia civilă nr. 70/A/28.03.2016 Curtea de Apel Galați a respins ca fiind nefondate ambele apeluri.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta-pârâtă, s-a constatat că aceasta nu a avut relații contractuale cu pârâta Compania de Utilități Publice Dunărea S.A. Brăila.

Apelanta-reclamantă și-a întemeiat pretențiile pe contractul de subantrepriză încheiat cu pârâta-reclamantă, având ca obiect executarea de lucrări în cadrul Stației de epurare a apelor reziduale Brăila, beneficiarul lucrării fiind Compania de Utilități Publice Dunărea S.A. (valoarea totală a lucrărilor contractate fiind de 9.325.000 euro).

În ceea ce privește motivarea instanței de fond, este nefondată critica apelantei că nu s-a analizat critic raportul de expertiză în construcții, din moment ce expertul s-a raportat la un tabel ce cuprindea stadiile de execuție a lucrărilor de către A. S.R.L..

Rezultă din probele dosarului că instanța de fond a încuviințat obiecțiunile părților și a chemat și expertul în fața instanței pentru a da lămuririle necesare.

Deși contestă stadiile de execuție al lucrărilor, conform tabelului - Anexa 1 la raportul de expertiză, reclamanta nu prezintă vreun document nou sau vreo altă situație de lucrări semnată de ambele părți, de care expertul să țină seama.

În preambulul Actului adițional nr. x părțile au arătat că au agreat ca A. S.R.L. să finalizeze până la data de 14 august 2011 parte din lucrările nerealizate sau realizate necorespunzător și identificate la Anexa 1 la actul adițional .

Celelalte lucrări rămase urmau a fi executate de F. pe seama A. S.R.L. și toate costurile aferente acestor lucrări urmau a fi deduse din documentul final de decontare/plată.

Reclamanta consideră că instanța de fond a motivat eronat pe concluziile celor două rapoarte de expertiză, că pârâta are de plată suma de 220.047,54 euro, deși acestea au în vedere procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/17.20.2011.

Instanța a motivat că în cadrul acestei analize comparative expertul contabil a ajuns la concluzia că valoarea lucrărilor efectuate de A. S.R.L., în cuantum total de 8.551.838,59 euro, inclusiv garanția de bună execuție, este sub nivelul stabilit prin expertiza tehnică pentru lucrările efectuate de expertul tehnic ca fiind lucrări efectiv realizate de către reclamantă, de 8.771.886,13 euro

Referitor la penalitățile de întârziere, nu pot fi înlăturate concluziile expertului contabil, potrivit cărora acestea nu au putut fi stabilite cu certitudine.

În cadrul răspunsului la obiectivului 3, expertul concluzionează că, din cauza modului în care s-a realizat plata facturilor (global, fără a se indica facturile plătite), nu se poate stabili cu certitudine data încasării sumelor de către PASSAVANT ROEDIGER pentru lucrările executate de către A. S.R.L., astfel că nu se poate proceda la un calcul al penalităților.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâta-reclamantă B., este de reținut faptul că suma de 105.599,41 euro reprezintă lucrările efectuate de apelantă în numele și pe seama A. S.R.L..

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că valoarea lucrărilor efectuate în contul pârâtei de reclamantă cu subcontractorii, ale căror prestații au putut fi identificate cu certitudine (Anexa actului adițional nr. x/28.07.2011), este de 601.225,4 RON, care, la cursul avut în vedere de reclamantă în cerere (1 euro - 4,5 RON), reprezintă 133.605 euro.

Prin urmare valoarea din cerere, stabilită de reclamantă, de 105.544,41 euro, a fost corect acordată.

În mod corect s-a reținut de instanța de fond că reclamanta-pârâtă nu a precizat procentul de calcul al penalităților de întârziere, data de la care curg și temeiul în care au fost solicitate.

În ceea ce privește cererea reconvențională având ca obiect garanția de bună execuție, potrivit art. 8.1 din contract, din facturile emise de A. S.R.L. s-a reținut un procent de 10 %.

Potrivit aceleiași dispoziții contractuale, jumătate din această sumă urma să fie restituită la data finalizării și predării lucrărilor, iar cealaltă jumătate la data împlinirii unui termen de 12 luni de la finalizarea lucrărilor.

Garanția solicitată prin cererea reconvențională este justă potrivit acestor mențiuni, dar se ignoră faptul că în derularea contractului A. S.R.L. nu și-a executat în mod complet și corespunzător obligațiile, motivarea constituirii acestei garanții fiind tocmai executarea corespunzătoare a acestora.

Restituirea a 1/2 din garanție, potrivit expertizei contabile nu reprezintă o dovadă a remedierii acestor lipsuri, iar trecerea intervalului de 1 an nu exonerează A. S.R.L. de vina de a nu fi efectuat lucrările de remediere aflate în sarcina sa.

Împotriva deciziei civile nr. 70/A/2016 a Curții de Apel Galați au declarat recurs atât reclamanta A. S.R.L. (la data de 19.05.2016), cât și pârâtă G., prin G. - Sucursala București (la data de 17.05.2016).

Prin decizia civilă nr. 362/2.03.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat decizia civilă nr. 70/A/2016 a Curții de Apel Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță de apel.

Motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea deciziei de recurs au constat în următoarele:

Din analizarea deciziei atacate și a motivelor de recurs formulate rezultă că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât considerentele nu justifică soluția pronunțată în ceea ce privește respingerea apelurilor declarate de reclamantă și pârâtă.

S-a reținut că, soluționând apelul reclamantei, instanța de apel nu prezintă argumentele pentru care a respins primul capăt al cererii, care a vizat obligarea intimatelor la plata sumei de 1.043.935,16 euro, al doilea capăt al cererii, care a vizat obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 1.043.935,16 euro, precum și cererea privind respingerea cererii de restituire a garanției de bună execuție. De asemenea, s-a constatat că au fost ignorate de către instanță motivele de apel care vizau interpretarea prevederilor contractuale și concluziile raportului de expertiză.

Un alt aspect se referă la faptul că instanța de apel și-a bazat hotărârea pe concluziile expertizei judiciare în construcții, care nu a clarificat în mod convingător problemele ridicate în speță, iar refuzul instanței de readministrare a acestei probe și modul în care instanța s-a raportat la probele administrate constituie o aplicare greșită a prevederilor referitoare la judecata în apel.

În ceea ce privește recursul pârâtei, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel nu a prezentat argumentele pentru care a menținut obligarea părții la plata sumei de 220.047,54 euro.

În consecință, Înalta Curte, constatând că hotărârea instanței de apel este nemotivată, ceea ce justifică aplicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea reevaluării situației de fapt și reanalizării probelor administrate în cauză.

În acest sens, în rejudecare, instanța de apel trebuie să evalueze necesitatea readministrării probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții.

În rejudecare, apelul a fost înregistrat sub nr. Rj/5253/113/2012.

Având în vedere disp. art. 315 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea din data de 13.09.2017 Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare în construcții.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză prin prisma motivelor de apel invocate în termenul legal și cu ignorarea unor eventuale motive de apel invocate cu depășirea acestui termen, pentru a face aplicarea principiului disponibilității părților în procesul civil, Curtea a apreciat că ambele apeluri sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din contractul de subantrepriză încheiat de părți la data de 10.09.2010 și Actul adițional nr. x/28.07.2011 la contract rezultă că reclamanta A. s-a obligat față de pârâta PASSAVANT să execute unele lucrări de construcție la lucrarea "Stația de epurare Brăila", valoarea contractată fiind de 9.221.108,82 euro + TVA (conform scrisorii de acceptare a contractului și conform actului adițional nr. 2), reclamanta acordând pârâtei ulterior, prin actul adițional nr. x, un discount de 200.000 euro.

Curtea reține valoarea tehnică de la acest moment, având în vedere că valorile sunt raportate în 2018 la valoarea construcțiilor din anul 2010, măcar și pentru simplul motiv că nu au fost prezentate de către părți toate actele care să cuprindă valorile de la momentul executării lucrărilor și nu au fost întocmite din culpa părților evidențe contabile exacte, așa cum au recunoscut și experții tehnici judiciari desemnați în cauză.

Din actul adițional nr. x/2011 la contract rezultă că ultimul termen de execuție a lucrării era data de 30.03.2011, dar acest termen nu a fost respectat de reclamantă, motivul invocat de aceasta din urmă fiind numeroasele cereri de modificare a lucrărilor (32 cereri).

Din actul adițional nr. x/2011 rezultă ce lucrări trebuie executate de subantreprenorul A., ce lucrări trebuie remediate de acesta și ce lucrări sunt preluate de pârâtă pentru a fi încredințate altor subantreprenori.

Totodată, prin acest act adițional părțile au stabilit și data finalizării lucrărilor, respectiv 14.08.2011.

Lucrarea a fost recepționată de pârâta-intimată CUP Brăila de la antreprenorul PASSAVANT și în lipsa subantreprenorului A. la data de 17.10.2011, moment la care a fost întocmită și o listă de remedieri ale unor repere din lucrarea de construcție, unele dintre acestea fiind executate de apelanta-reclamantă.

Remedierile ce cădeau în sarcina A. au fost realizate (cu excepția a 4 repere) și recepționate la data de 16.07.2012, conform procesului-verbal încheiat între antreprenor și subantreprenor, moment la care părțile au convenit stabilirea unei noi întâlniri pentru cuantificarea și plata sumelor datorate de antreprenor subantreprenorului.

Din procesul-verbal de stingere remedieri încheiat la data de 28.09.2012 între PASSAVANT și CUP Brăila rezultă că acestea au fost realizate, că au fost recunoscute de beneficiar modificări de lucrări/costuri, că nu au fost imputate lui PASSAVANT daune-interese/penalități de întârziere, că lucrarea a fost plătită integral de CUP Brăila lui PASSAVANT și că la data de 1.11.2012 acesteia din urmă i-a fost restituită garanția de bună execuție.

În această situație, Curtea a apreciat că lucrările contractate/subcontractate au fost plătite antreprenorului principal și că acesta trebuie să plătească ceea ce s-a obligat față de subantreprenori, inclusiv față de A., în funcție de întinderea fiecărei obligații respectate de subantreprenor.

Din raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către ing. expert. H. în al doilea dosar de apel a rezultat că reclamanta a realizat în baza contractului de antrepriză lucrările respective, dar incomplet, într-un procent total/general de 98,94% (de aproape 90% în situația în care A. a făcut lucrări suplimentare și a acordat discount-ul în discuție).

De exemplu, din expertiza tehnică rezultă că valoarea obiectului 210 - stație de pompare 1 pentru apele reziduale interne este de 7.462,56 euro și au fost executate lucrări în valoare de 7.213,57 euro, nefiind realizate lucrări în valoare de 249 euro; valoarea lucrării este de 125.068,97 euro și valoarea lucrărilor executate este tot de 125.068,97 euro; etc.

Din valoarea lucrărilor executate cu certitudine de către A. în sumă de 9.122.898,74 euro+TVA, aceasta a încasat de la PASSAVANT doar suma de 8.551.838,59 euro+TVA, astfel că trebuie să mai primească suma de 571.060,15 euro+TVA, cu titlu de preț al contractului de subantrepriză din data de 10.09.2010 și a actelor adiționale la contract, în baza disp. art. 1413, art. 1470 pct. 3, art. 1411, art. 969 C. civ.

Având în vedere că PASSAVANT nu și-a respectat integral obligația de a plăti reclamantei-apelante A. prețul lucrărilor contractate, în valoare de 571.060,15 euro+TVA, în cauză sunt aplicabile disp. art. 969 C. civ. în ref. la art. 6 din contractul părților, în sensul că pârâta PASSAVANT trebuie să achite reclamantei A. și penalități de întârziere în valoare de 0,1% pe de întârziere aferente debitului mai sus indicat.

Data de la care curge această obligație privind penalitățile de întârziere este data de 28.09.2012, data la care a fost încheiat ultimul proces-verbal de conciliere, întrucât există dubii cu privire la momentul la care începe să curgă obligația de plată a restului prețului lucrării, iar dubiul profită debitorului obligației (acesta fiind PASSAVANT). Astfel, momentul de la care curge termenul de plată a sumelor de bani în discuție este cu certitudine doar data de 28.09.2012, când antreprenorul și beneficiarul au constatat în comun gradul de îndeplinire a lucrărilor.

Din toate probele administrate în cauză rezultă că lucrarea contractată de beneficiarul CUP Brăila a fost recepționată la data de 16.07.2012, că și ultimele deficiențe au fost constate ca fiind efectuate la data de 28.09.2012 (procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor și procesul-verbal de stingere remedieri), că obiectivul edificat funcționează în prezent, că executarea contractului de subantrepriză a fost realizată de reclamanta-subantreprenore A., dar antreprenorul PASSAVANT nu dorește încheierea unui proces-verbal de recepție a lucrărilor executate de A., singurul motiv invocat fiind acela că lucrările nu au fost executate conform contractului de subantrepriză și că există litigii cu privire la plățile ce trebuia sau trebuie a fi făcute.

Având în vedere că prin prezenta hotărâre se va stabili definitiv că A. a executat lucrările asumate, dar într-un volum mai mic și într-o valoare mai mică decât cea susținută de ea, că lucrarea practic s-a realizat și recepționat de beneficiar, că subantreprenorul mai trebuie să primească anumite valori patrimoniale cu titlu de debit principal sau de penalități de întârziere, că (așa cum se va arăta ulterior), trebuie la rândul ei să plătească pârâtei-apelante anumite sume de bani precis determinate și care conduc la stingerea litigiilor patrimoniale dintre părți, nu mai există nici un impediment pentru ca pârâta-apelantă PASSAVANT să refuze încheierea procesului-verbal de recepție a lucrărilor ce trebuie întocmit în baza contractului de subantrepriză, ca act final de constatare a executării obligațiilor subantreprenorului.

În condițiile în care acest acord de voință la întocmirea procesului-verbal de recepție nu este exprimat fără nici un temei de PASSAVANT, consimțământul acesteia se impune a fi suplinit de instanța de judecată, ceea ce impune și admiterea capătului de cerere privind suplinirea consimțământului la întocmirea procesului-verbal de recepție, dar în limita constatărilor din raportul de expertiză tehnică judiciară-construcții civile și industriale întocmit în luna ianuarie 2018 de către ing. expert H..

Cu privire la cererea conexă formulată de PASSAVANT, Curtea a reținut următoarele aspecte:

Din însușirea situației de lucrări 1-8 rezultă ă PASSAVANT a recunoscut execuția acestora de către A., dar cu ocazia încheierii Actului adițional nr. x/2011 apar unele diferențe privind lucrările respective, cum ar fi cantitățile de materiale, existența în integralitate a unor confecții metalice, palplanșele aferente bazinelor, platforma betonată de la obiectivul 10 etc.

Așa cum și expertul judiciar a arătat, valoarea lucrărilor din lista B la actul adițional nr. x la contract nu poate fi stabilită cu exactitate, în lipsa unor informații precise cu privire la cantități sau cote procentuale din respectiva lucrare, precum și în lipsa unor informații exacte cu privire la lucrările executate de I. pentru A. cu alți subcontractori.

Din concluziile și argumentele prezentate de expertul tehnic H., ca și din centralizatorul lucrărilor executate de alți subcontractori a rezultat că valoarea lucrărilor plătite de PASSAVANT altor subcontractori pentru lucrări ce cădeau în sarcina A. este de 50.852,29 euro + TVA.

Având în vedere că această obligație era în sarcina A. și a fost executată în regie proprie (cu alți subcontractori) și plătită de PASSAVANT, se impune admiterea în parte a cererii conexe, în sensul obligării A. să plătească către PASSAVANT suma de 50.852,29 euro+TVA.

Având în vedere că această sumă a fost avansată, plătită, de PASSAVANT, deși era o obligație a reclamantei A., având în vedere aceleași argumente prezentate anterior referitoare la aplicarea disp. art. 969 C. civ. în ref. la art. 6 din contractul părților, pârâta-reclamantă A. va fi obligată să plătească reclamantei-pârâte PASSAVANT penalități de întârziere în valoare de 0,1% pe de întârziere aferente debitului de 50.852,29 euro+TVA.

Data de la care curge această obligație privind penalitățile de întârziere este data de 16.07.2012 și reprezintă data la care a fost încheiat procesul-verbal prin care A. a recunoscut existența unor lipsuri în execuția proprie.

Cu privire la cererea reconvențională formulată de A. în cererea conexă, Curtea a reținut următoarele aspecte:

Conform contractului de subantrepriză, PASSAVANT a reținut din valoarea lucrărilor executate și plătite lui A. o garanție de bună execuție a lucrărilor, reținere în cuantum de 10% din valorile executate/plătite, suma totală fiind de 345.783,50 euro fără TVA.

Așa cum și A. a susținut, susținere necombătută de PASSAVANT, 1/2 din garanție (în sumă de 345.783,50 euro+TVA) a fost restituită subantreprenorului la data finalizării chiar și în parte/cu deficiențe a lucrărilor, nefiind restituită diferența de 172.895,89 euro+TVA, sumă solicitată prin cererea reconvențională din cererea conexă.

Din raportul de expertiză tehnică instrumentată în apel rezultă că lucrările executate defectuos de A. (cele menționate în lista A la actul adițional nr. x la contract) și care a trebuit a fi remediate prin efortul financiar al PASSAVANT au valoarea totală de 20.717,61 euro.

Având în vedere convenția părților și motivul pentru care a fost stabilită convențional posibilitatea reținerii garanției de către beneficiarul-antreprenor (aceea de acoperire a unor prejudicii pentru executarea defectuoasă a unor lucrări de către subantreprenor), Curtea consideră că din suma de 345.783,50 euro+TVA reținută cu titlu de garanție de bună execuție nu se poate restitui lui A. decât suma de 152.078,28 euro+TVA (1/2 din garanția nerestituită de 345.791,68 euro minus valoarea lucrărilor realizate defectuos, de 20.717,61 euro).

Față de toate aceste aspecte, Curtea de Apel Galați, secția I civilă prin decizia civilă nr. 125/A din 27 iunie 2018 a admis apelurile declarate de reclamanta A. S.R.L. București și de pârâta G. - Sucursala București împotriva sentinței civile nr. 63/Fca/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2012.

A schimbat în parte sentința apelată și, în rejudecare:

A admis în parte acțiunea înregistrată sub nr. x/2012 și formulată de reclamanta A. S.R.L. București în contradictoriu cu pârâta G. - Sucursala București.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 571.060,15 euro + TVA, cu titlu de preț.

A obligat pârâta să plătească reclamantei penalități de 0,1%/zi de întârziere aferente debitului principal de 571.060,15 euro + TVA, penalități calculate de la data de 28.9.2012 și până la plata integrală a debitului.

A suplinit consimțământul pârâtei G. - Sucursala București la încheierea procesului-verbal de recepție a lucrărilor efectuate de reclamantă, în limita constatărilor din raportul de expertiză tehnică judiciară - construcții civile și industriale întocmit în luna ianuarie 2018 de către ing. expert. H..

A admis în parte acțiunea conexă înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă.

A obligat pe pârâta A. S.R.L. București să plătească reclamantei G. - Sucursala București suma de 50.852,29 euro + TVA, cu titlu de preț lucrări executate de reclamantă în regie proprie și în contul pârâtei.

A obligat pârâta să plătească reclamantei penalități de 0,1%/zi de întârziere aferente debitului principal de 50.852,29 euro + TVA, penalități calculate de la data de 16.07.2012 și până la plata integrală a debitului.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. București în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. - Sucursala București în cadrul cererii conexe nr. 410/113/2014 a Tribunalului Brăila și în consecință, obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 152.078,88 euro + TVA, cu titlu de garanție reținută pentru executarea contractului de subantrepriză.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A obligat pe apelanta-pârâtă G. - Sucursala București să plătească apelantei-reclamante A. S.R.L. București suma de 40.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apeluri și în recurs, după compensare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L. cât și pârâtă S.C. G. prin G. - Sucursala București.

Cererea de recurs formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) teza a treia și art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

În susținerea acestor motive de nelegalitate s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii atacate cu consecința admiterii apelului în totalitate, admiterea cererii introductive în tot și obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.043.935,16 euro, la plata penalităților de întârziere aferente, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, respingerea cererii de chemare în judecată conexă și admiterea cererii reconvenționale formulată de reclamantă în cadrul dosar nr. x/2014 și obligarea la plata sumei de 345.791,5 euro reprezentând garanție de bună execuție și a penalităților de întârziere de la data scadenței și până la data plății efective.

În preambulul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă prezintă istoricul cauzei și derularea cauzei în etapele procesuale anterioare, care nu vor fi reluate în sinteză de către instanța de recurs, aceste aspecte fiind prezentate pe larg de către instanțele devolutive.

Cu privire la motivele de recurs, recurenta-reclamantă arată că decizia este nemotivată, fiind încălcate prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., prin urmare instanța de apel neintrând în cercetarea fondului.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel nu arată motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, din cuprinsul motivării lipsind cu desăvârșire aspectele privind lucrările suplimentare realizate de reclamantă.

Se mai susține că omisiunea instanței de a se apleca în analiza întregului material probator dar și al argumentelor părților echivalează cu o nemotivare, astfel cum s-a apreciat în practica judiciară, precum și în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, se arată că instanța a neglijat probele administrate în cauză, respectiv expertiza contabilă, acordul încheiat între părți la 02.08.2011, adresa din 28.11.2012, răspunsurile E. la interogatoriu, cererile de modificare care au stat la baza executării lucrărilor suplimentare.

În continuare, recurenta-reclamantă dezvoltă motivele de recurs, raportat la cererea principală, cererea conexă și cererea recinvențională.

În ceea ce privește cererea principală, recurenta-reclamantă critică poziția instanței de apel în rejudecare, față de respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize tehnice, care să lămurească în integralitate aspectele litigioase dintre părți.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar instanța de apel nu a răspuns indicațiilor date prin decizia de casare, pentru lămurirea aspectelor legate de aplicarea clauzelor contractuale. În rejudecare, instanța de apel nu dorește lămurirea aspectelor importante ale litigiului prin administrarea unui nou raport de expertiză în construcții, aplicând greșit textul de lege cu privire la administrarea unui nou raport de expertiză prevăzut de art. 212 C. proc. civ.

În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la obligarea reclamantei la suma de 571.060,15 Euro plus TVA cu titlu de preț, aceasta face trimitere la proba cu expertiză, combătând motivarea instanței care nu a ținut seama de concluziile expertului parte și de probele administrate în cauză.

Este indubitabil că reclamanta și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale, executând atât obligațiile asumate prin contractul inițial și actul adițional nr. x, precum și o serie de lucrări suplimentare.

Motivarea instanței de apel se bazează exclusiv pe concluziile raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat de către H., care conține o serie de chestiuni ambigue și irelevante, față de obiectivele stabilite.

Cu privire la lucrările suplimentare executate de reclamantă, recurenta arată că motivarea este insuficientă și lacunară, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.. De asemenea, instanța a schimbat natura și înțelesul acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Se susține că deși instanța reține că reclamanta a executat în mare parte lucrările asumate, nu face o analiză pertinentă a lucrărilor suplimentare. Existența lucrărilor suplimentare este un fapt cert constatat de expertiza tehnică în construcții, pârâta recunoscând expres efectuarea acestora de către reclamantă.

În cuprinsul celui de al doilea raport de expertiză, expertul parte analizează în detaliu contractele încheiate cu terții, iar din cuprinsul acestora nu rezultă lucrări suplimentare ce coincid cu cele revendicate de pârâtă.

Recurenta-reclamantă face trimitere și la răspunsul la interogatoriu care descrie modificările și lucrările suplimentare.

În consecință, existența unor lucrări suplimentare, asumate de pârâtă, recunoscute de expertiză, în absența altor documente, înscrisuri și probe administrate, reprezintă un fapt cert, iar instanța de apel trebuia să oblige pârâta și la plata acestor sume.

Cu privire la acordarea penalităților de întârziere solicitate de către reclamantă, se susține că motivarea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a prevederilor contractuale în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Critica vizează data de la care sunt calculate penalitățile de întârziere, care în opinia recurentei-reclamantă pune în discuție structura comtractului. Data scadenței este cea prevăzută în Condițiile generale art. 14.7.

Instanța a acordat penalități de întârziere de la data procesului-verbal din 18.09.2012 și nu de la data ultimei plăți, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea conexă formulată de către pârâtă, recurenta-reclamantă apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a actului juridic dedus judecății, încălcând natura și înțelesul acestuia, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de apel aplică concluziile raportului de expertiză tehnică, fără a stabili foarte clar dacă suma a fost executată în regie proprie sau prin intermediul unei terțe firme, suma imputată nefiind corectă, prevederile contractuale nefiind corect interpretate, reclamanta fiind ținută să execute doar ceea ce a ofertat.

Recurenta-reclamantă face trimitere la adresa transmisă de pârâtă la data de 28.11.2012, care reprezintă o recunoaștere a datoriilor reciproce dintre părți, la convocarea la încheierea procesului-verbal de recepție și la restituirea garanției de bună execuție, toate acestea reprezentând terminarea și predarea lucrărilor.

Ultima critică adusă deciziei recurată se referă la admiterea cererii reconvenționale, recurenta-reclamantă apreciind că deși raționamentul instanței de apel este unul corect, au fost efectuate erori de calcul, cuantumul sumei nerestituită cu titlu de garanție de bună execuție fiind de 345.583 Euro.

Se mai reproșează instanței de apel că deși au fost solicitate penalități de întârziere la suma care reprezintă garanția de bună execuție, instanța nu se pronunță asupra acestora.

Cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă S.C. G. prin G. - Sucursala București a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea acestor motive de nelegalitate s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii apelului, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale și admiterea acțiunii conexe.

În preambulul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă prezintă istoricul cauzei și derularea cauzei în etapele procesuale anterioare, care nu vor fi reluate în sinteză de către instanța de recurs, aceste aspecte fiind prezentate pe larg de către instanțele devolutive.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că deși Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre rejudecare în vederea reevaluării situației de fapt și reanalizării probelor administrate în cauză, instanța de apel nu a reevaluat situația de fapt și a reținut doar că valoarea lucrărilor executate de reclamantă este de 9.122.898,59 Euro și i se cuvine suma de 571.060,15 Euro fără să arate din ce probe rezultă această certitudine.

Se reproșează instanței de ael că nu a analizat probele administrate în cauză, înscrisuri, corespondență, cele două rapoarte de expertiză în construcții și contabilă efectuate la dosarul de fond.

În raport de aceste considerente, recurenta-pârâtă apreciază că hotărârea este nemotivată, nefiind indicate probele care au format convingerea instanței.

Se mai critică decizia atacată întrucât instanța nu a analizat motivele de apel ale pârâtei, și nu a prezentat argumentele pentru care a înlăturat concluziile primei expertize tehnice potrivit cărora valoarea lucrărilor executate este de 606.974,30 Euro.

De asemenea, arată că hotărârea cuprinde și motive contradictorii, nu rezultă care este procentul lucrărilor realizat de pârâtă sau dacă reclamanta a efectuat lucrări suplimentare. Motive contradictorii sunt legate si de consimțământul pârâtei.

De asemenea, se mai reproșează că hotărârea cuprinde și motive străine de natura pricinii, atunci când a pronunțat decizia în baza procesului-verbal de recepție finală încheiat la data de 28.09.2012 între pârâtă și CUP Brăila act juridic care nu are legătură cu reclamanta.

În temeiul motivului de recurs reprezentat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care a fost obligată la plata penalităților începând cu data de 28.09.2012 data semnării procesului-verbal de recepție finală încheiat între subscrisa și beneficiarul final.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv procesul-verbal de recepție finală încheiat la 28.09.2012 și actul adițional nr. x/28.07.2011.

Procesul-verbal de recepție finală nu reprezintă actul juridic dedus judecății, acesta fiind contractul de subantrepriză, procesul-verbal de recepție finală neavând legătură cu reclamanta.

Din procesul-verbal din 16.07.2012 rezultă că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâta fiind nevoită să execute lucrările asumate de aceasta și neexecutate sau executate defectuos.

De asemenea, instanța a interpretat greșit și actul adițional nr. x din 28.07.2011 atunci când a ignorat că prin acest act adițional părțile au soluționat amiabil diferendele dintre părți privind executarea contractului de subantrepriză din 10.09.2010. Acesta are natura juridică a unei tranzacții, orice pretenție anterioară a reclamantei anterioară acestui act adițional fiind neîntemeiată.

Prin expertiza efectuată au fost incluse în suma datorată reclamantei lucrări suplimentare cuprinse în adresele nr. x și 503 din 08.07.2011 care sunt anterioare actului adițional nr. x semnat de către părți.

Prin urmare, susține recurenta pretențiile reclamantei pot fi întemeiate doar pe actul adițional, iar din probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu are nicio obligație de plată față de reclamantă.

În temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a creat părții o situație mai grea în propria cale de atac, fiind încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub un ultim aspect recurenta-pârâtă arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a art. 969 C. civ., instanța reținând în mod greșit că nu au fost îndeplinite obligațiile de plată asumate prin contractul de subantrepriză de către pârâtă.

De asemenea se arată că în mod greșit a fost admisă cererea reconvențională, deși din probele administrate în cauză a rezultat că la data la care trebuiau predate lucrările de remediere stația nu era funcțională.

Nici obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere nu este întemeiată, instanța acordând mai mult decât s-a cerut.

În cauză, atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât și pârâta S.C. G. prin G. - Sucursala București au formulat întâmpinări, prin care au combătut, reciproc, cererile de recurs, solicitând respingerea acestora ca nefondate.

În cadrul chestiunilor prealabile de la termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2018, reprezentanta recurentei-pârâte S.C. G. - SUCURSALA OTOPENI învederează instanței faptul că a formulat o cerere de suspendare a executării deciziei recurate, pe care a depus-o la Curtea de Apel Galați, dar cu privire la care a constatat că aceasta nu a ajuns la dosar. În dovedire, a depus și comunicat părții adverse cererea de suspendare, AR-ul de confirmare a expedierii acesteia, notă de inventar, chitanța privind expedierea corespondenței potrivit AR și înscrisuri privind înștiințarea măsurii popririi, în dovedirea faptului că reclamanta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI a început executarea silită.

În urma deliberării, față de argumentele pârâtei și de stadiul dosarului, Înalta Curte urmează să respingă cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, constatând terminată cercetarea judecătorească, în temeiul dispozițiilor art. 150 C. proc. civ., declarând închise dezbaterile și reținând cauza în pronunțare.

Analizând recursul declarat de către reclamanta S.C. A. S.R.L, raportat la criticile invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că o parte din susținerile acesteia vizează aspecte de netemeinicie, de apreciere a probatoriilor administrate, care nu se încadrează în motivele de nelegalitate invocate, respectiv art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, criticile referitoare la neglijarea probelor administrate în cauză, respectiv proba cu expertiză și cu înscrisuri, critică subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este o chestiune de fapt, care aparține suveran instanței apelului, față de caracterul devolutiv al căii de atac.

Hotărârea instanței de apel, în rejudecare, pe aspectele criticate de recurenta-reclamantă, este confirmată de probele administrate, astfel că nu se poate reține că netemeinicia hotărârii se convertește într-o veritabilă nelegalitate așa cum numai afirmă recurenta, fără să argumenteze clar și concret susținerea sa.

Altfel spus, reaprecierea probatoriilor administrate cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează nemotivarea hotărârii și nici în ipoteza lipsei de temei legal sau aplicării greșite a legii reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește pertinența probei cu expertiza tehnică în construcții dispusă prin încheierea de ședință din data de 13 septembrie 2017, a fost motivată de instanța de apel la data încuviințării probei sub aspectul admisibilității, legalității și utilității probei, cu obiectivele formulate atât în primul ciclu de apel, cât și în etapa rejudecării apelului.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 212 C. proc. civ. care reglementează posibilitatea refacerii expertizei, în situația în care instanța nu este lămurită de expertiza efectuată, au fost corect aplicate, întrucât instanța de apel, respingând motivat proba cu o nouă expertiză tehnică, probă solicitată prin obiecțiunile la expertiza efectuată în cauză, a procedat în mod legal, verificând, din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, stabilirea corectă a situației de fapt, verificare care impunea încuviințarea sau nu a probei.

Potrivit art. 295 alin. 2 C. proc. civ. instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță precum și administrarea de probe noi propuse în condițiile art. 292 C. proc. civ. dacă le consideră necesare soluționării cauzei.

În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la obligarea reclamantei la suma de 571.060,15 Euro plus TVA cu titlu de preț, cu privire la conținutul raportului de expertiză efectuat în apel, Înalta Curte constată că nu vizează niciun aspect de nelegalitate cu referire la dispozițiile legale (art. 201 și urm.) care reglementează administrarea acestei probe, pentru a putea fi cenzurate pe calea recursului.

Afirmația recurentei-reclamantă în sensul că instanța de apel a omologat raportul de expertiză efectuat de către expert H., care conține chestiuni ambigue și irelevante, este o proiecție subiectivă a părții, neavând niciun fundament legal, care oricum nu poate face obiect de analiză al instanței de recurs.

Motivul de recurs referitor la nemotivarea hotărârii privind lucrările suplimentare nu va fi reținut. Considerentele deciziei demonstrează contrariul celor afirmate de către recurenta-reclamantă. Instanța de apel a desprins chestiunile de drept și de fapt care erau de esența litigiului și a răspuns motivat la acestea. Instanța de apel a stabilit că reclamanta a executat lucrările asumate, dar într-un volum mai mic și într-o valoare mai mică, suplinind consimțâmântul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepție în limita constatărilor din raportul de expertiză tehnică judiciară construcții civile și industriale.

Din acest punct de vedere, trebuie remarcat faptul că și în cazul unei căi de atac devolutive, criticile de netemeinicie și nelegalitate nu presupun expunerea considerentelor instanței în funcție de argumentele aduse de parte. De altfel, art. 261 alin. (5) C. proc. civ. cere ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Prin urmare, dispozițiile invocate nu presupun alte obligații din partea instanței pentru a se reține că decizia instanței de apel nu a fost motivată sau că ar conține considerente contradictorii sau străine de natura pricinii.

Față de validarea raționamentului instanței de apel cu privire la însușirea concluziilor raportului de expertiză în ceea ce privește lucrările suplimentare, argumentele recurentei-reclamantă legate de analiza pertinentă a lucrărilor suplimentare cu trimitere la proba cu interogatoriu și înscrisurile analizate de către instanță este lipsită de temei legal.

Criticile recurentei-reclamantă întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privind aplicarea în mod greșit a clauzei de la art. 14.7 din Condițiile de asigurare Fidic nu pot fi reținute pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată instanța de apel a acordat penalități în baza art. 6 din Contract, stabilind că data de la care acestea încep să curgă este 28 septembrie 2012, dată la care a fost încheiat ultimul proces-verbal de concliere, întrucât există dubii cu privire la momentul în care începe să curgă obligația de plată a restului prețului lucrării, iar dubiul profită debitorului obligației.

Criticile recurentei-reclamantă în ceea ce privește cererea conexă formulată de pârâtă de obligare la plata sumei de 672.472,71 Euro a fost subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Se constată că acest motiv de recurs nu a fost argumentat potrivit cerințelor textului redat mai sus, în speță nefiind indicat în ce constă denaturarea actului juridic dedus judecății, care în speța de față nu poate constitui decât contractul încheiat între părți. Cenzura instanței de recurs, în cazul în care se invocă acest motiv nu poate interveni decât atunci când se demonstrează că s-a denaturat adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în act, astfel încât s-a ajuns la o calificare greșită din punct de vedere legal al actului dedus judecății.

Având în vedere că recursul este o cale extraordinară de atac fără caracter devolutiv, Înalta Curte nu se poate substitui părții care a invocat acest motiv pentru a desprinde din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul recursului eventualele critici care ar putea să facă posibilă această încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., actul juridic dedus judecății neputând fi reprezentat de expertiza tehnică ale cărei concluzii au fost reținut