ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 362/2017

Decizia nr. 362/2017

Ședința publică de la 2 martie 2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. x/113/2012 reclamanta SC A. SRL București a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. GMBM, prin C. Germania Sucursala București, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.043.935,16 euro reprezentând datoriile restante rezultate din executarea Contractului din data de 10 septembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional din 28 iulie 2011; obligarea la plata penalităților de întârziere, estimate provizoriu la valoarea de 100.000 lei, datorate aferent debitului restant, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, și în continuare, până la stingerea debitului, conform prevederilor Contractului din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional din 28 iulie 2011; suplinirea consimțământului pârâtei pentru încheierea procesului verbal de recepție a lucrărilor, în condițiile convenite prin Contractul din data de 10 septembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional din 28 iulie 2011; obligarea la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 1073, art. 1082 și urm. C civ.

La data de 06 decembrie 2012 reclamanta a solicitat completarea cererii, sub forma chemării în judecată și a pârâtei SC D. SA, solicitând obligarea acesteia în solidar cu pârâta inițială la plata debitului principal.

Pârâta SC D. SA a depus întâmpinare. A invocat excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de faptul că nu este parte în contractul de subantrepriză încheiat între părți și, în consecință, nu îi incumbă obligațiile contractuale asumate de pârâta SC B. GMBM, prin C. Germania Sucursala București.

A mai invocat excepția prematurității cererii în ceea ce o privește deoarece nu a fost convocată la concilierea prealabilă.

La data de 31 ianuarie 2013 reclamanta a formulat precizări privind al treilea capăt de cerere.

Prin sentința civilă nr. 63 din 30 aprilie 20156 Tribunalul Brăila a respins cererea formulată față de pârâta SC D. SA

Brăila, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea principală formulată de reclamantă și a obligat pârâta SC B. GMBM prin C. Germania Sucursala București să plătească reclamantei SC A. SRL București suma de 220.047,54 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând preț lucrări; a admis în parte cererea conexă ca fondată formulată de SC B. GMBM - prin C. Germania, Sucursala București, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 105.559,41 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând preț lucrări; a fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.

S-a reținut în motivarea sentinței că pârâta

Compania de

Utilități Publice Dunărea SA Brăila nu are calitate procesuală pasivă întrucât reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe contractul de subantrepriză în care aceasta nu este parte.

Din obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă a rezultat că în anexa 2 din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 17 octombrie 2011 sunt menționate și lucrări care trebuiau realizate de reclamantă potrivit Actului adițional la Contractul de subantrepriză, fără să fie precizate.

S-a reținut că la data de 11 august 2011 când reclamanta a solicitat recepția lucrărilor, acestea nu erau în totalitate finalizate.

Din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză a rezultat că au fost efectuate de către reclamantă lucrări în valoare de 8.771.886,13 euro din care a încasat suma de 8.206.046,91 euro.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, din expertiza contabilă a rezultat că acestea nu au putut fi stabilite cu certitudine.

Față de cererea conexă se constată din probatoriul administrat că pentru lucrările efectiv realizate pârâta mai are de încasat suma de 220.047,54 euro.

Nu s-a dovedit efectuarea plăților pentru lucrări inexistente ori necorespunzătoare.

Referitor la cererea reconvențională având ca obiect garanția de bună execuție, nu se pot reține susținerile potrivit cărora restituirea a jumătate din aceasta echivalează cu recunoașterea îndeplinirii obligațiilor contractuale, în condițiile în care la data recepționării lucrărilor de către beneficiarul final s-au constatat necesare multiple remedieri, iar expertul în construcții arată că unele dintre acestea vizau lucrări care trebuiau efectuate de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC A. SRL București și pârâta SC B. GMBM prin C. Germania Sucursala București.

Ambele apeluri au fost apreciate ca nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta SC A. SRL s-a constatat că aceasta nu a avut relații contractuale cu pârâta SC D. SA.

Apelanta-reclamantă și-a întemeiat pretențiile pe contractul de subantrepriză încheiat

cu SC B. GMBM, având ca obiect executarea de lucrări în cadrul Stației de epurare a apelor reziduale Brăila, beneficiarul lucrării fiind

SC D. SA (valoarea totală a lucrărilor contractate fiind de 9.325.000 euro).

În ceea ce privește motivarea instanței de fond se constată că este nefondată critica apelantei că nu s-a analizat critic raportul de expertiză în construcții din moment ce expertul s-a raportat la un tabel ce cuprindea stadiile de execuție a lucrărilor de către SC A. SRL.

Rezultă din lucrările dosarului că instanța de fond a încuviințat obiecțiunile părților și a chemat și expertul în fața instanței pentru a da lămuririle necesar.

Deși contestă stadiile de execuție a lucrărilor conform tabelului - Anexa 1 la raportul de expertiză reclamanta nu prezintă vreun document nou sau vreo altă situație de lucrări semnată de ambele părți de care expertul să țină seama.

În preambulul Actului adițional, părțile au arătat că au agreat ca SC A. SRL să finalizeze până la data de 14 august 2011 parte din lucrările nerealizate sau realizate necorespunzător identificate la Anexa 1 la actul adițional.

Celelalte lucrări rămase, urmau a fi executate de

C. pe seama

SC A. SRL și toate costurile aferente acestor lucrări urmau a fi deduse din documentul final de decontare/plată.

Reclamanta consideră că instanța de fond a motivat eronat pe concluziile celor două rapoarte de expertiză că pârâta are de plată suma de 220.047,54 euro, deși acestea au în vedere Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 17 februarie 2011

Instanța a motivat că în cadrul acestei analize comparative expertul contabil a ajuns la concluzia că valoarea lucrărilor efectuate de SC A. SRL, în cuantum total de 8.551.838,59 euro, inclusiv garanția de bună execuție este sub nivelul stabilit prin expertiza tehnică pentru lucrările efectuate de expertul tehnic ca fiind lucrări efectiv realizate de către reclamantă de 8.771.886,13 euro.

Referitor la penalitățile de întârziere nu pot fi înlăturate concluziile expertului contabil, potrivit cărora acestea nu au putut fi stabilite cu certitudine.

În cadrul răspunsului la obiectivului 3, expertul concluzionează că din cauza modului în care s-a realizat plata facturilor (global, fără a se indica facturile plătite) nu se poate stabili cu certitudine data încasării sumelor de către

C. pentru lucrările executate de către

SC A. SRL, astfel că nu se poate proceda la un calcul al penalităților.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâta-reclamantă

SC B. GMBM s-a reținut faptul că suma de 105.599,41 euro reprezintă lucrările efectuate de apelantă în numele și pe seama

SC A. SRL.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că valoarea lucrărilor efectuate în contul pârâtei de reclamantă cu subcontractorii a căror prestații au putut fi identificate cu certitudine (Anexa actului adițional din 28 iulie 2011) este de 601.225,4 lei, care la cursul avut în vedere de reclamantă în cerere (1 euro - 4,5 lei) reprezintă 133.605 euro.

Astfel că valoarea din cerere, stabilită de reclamantă de 105.544,41 euro a fost corect acordată.

În mod corect s-a reținut de instanța de fond că reclamanta-pârâtă nu a precizat procentul de calcul al penalităților de întârziere, data de la care curg și temeiul în care au fost solicitate.

În ceea ce privește cererea reconvențională, având ca obiect garanția de bună execuție potrivit art. 8.1 din Actul contractual, din facturile emise de SC A. SRL s-a reținut un procent de 10 %.

Potrivit aceleiași dispoziții contractuale, jumătate din această sumă urma să fie restituită la data finalizării și predării lucrărilor iar cealaltă jumătate, la data împlinirii unui termen de 12 luni de la finalizarea lucrărilor.

Garanția solicitată prin cererea reconvențională este justă potrivit acestor mențiuni, dar se ignoră faptul că în derularea contractului SC A. SRL nu și-a executat în mod complet și corespunzător obligațiile, motivarea constituirii acestei garanții fiind tocmai executarea corespunzătoare a acestora.

Restituirea a ½ din garanție potrivit expertizei contabile nu reprezintă o dovadă a remedierii acestor lipsuri și trecerea intervalului de 1 an nu exonerează SC A. SRL de vina de a nu fi efectuat lucrările de remediere aflate în sarcina sa.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 70/A din 28 martie 2016 a respins ca nefondate, ambele apeluri declarate de

apelanta - reclamantă SC A. SRL București și de către pârâta SC B. GMBM prin C. Germania Sucursala București, împotriva sentinței civile nr. 63/F pronunțată la data de 30 aprilie 2015, de Tribunalul Brăila.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC A. SRL cât și pârâtă SC B. GMBH prin C. Frankfurt - Sucursala București.

Cererea de recurs formulată de către reclamanta SC A. SRL a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea acestor motive de nelegalitate s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii apelului, admiterea cererii introductive și obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere aferente, respingerea cererii de chemare în judecată conexă și admiterea cererii reconvenționale formulată de reclamantă în cadrul Dosarul nr. x/113/2014 și obligarea la plata sumei de 345.791,5 euro reprezentând garanție de bună execuție și a penalităților de întârziere de la data scadenței și până la data plății efective.

Cu privire la motivele de recurs, recurenta-reclamantă arată că decizia este nemotivată, fiind încălcate prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., prin urmare instanța de apel neintrând în cercetarea fondului.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel formulate, și se raportează în mod exclusiv la unele dintre concluziile raportului de expertiză în construcții, celelalte probe administrate în cauză fiind ignorate.

Se mai susține că una dintre criticile formulate în apel, a constat tocmai în nemotivarea hotărârii de la fond, instanța făcând confuzie între două probleme diferite, lipsa de motivare a hotărârii și precaritatea raportului de expertiză în construcții administrat în cauză.

În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta-reclamantă face trimitere la proba cu expertiză, combătând concluziile acesteia pentru lipsă de coerență și lipsă de fundamentare științifică.

În continuare, recurenta-reclamantă prezintă argumentele potrivit cărora raportul de expertiză administrat în cauză nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Probele trebuiau să facă obiectul unei analize riguroase și temeinice a instanței de judecată, solicitarea de readministrare a acestei probe în apel fiind respinsă prin încheierea din 17 februarie 2016.

Recurenta-reclamantă apreciază că nu a beneficiat în mod real de o cale de atac devolutivă, care să permită administrarea probatoriului necesar unei juste soluționări a cauzei. Mai mult, recurenta-reclamantă arată că este o strânsă legătură între precaritatea raportului de expertiză în construcții administrat în cauză și nemotivarea hotărârii din apel, refuzul de readministrare a acestei probe în apel, constituind o aplicare greșită a prevederilor referitoare la judecata în apel, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, recurenta-reclamantă apreciază că au fost respinse primele două capete ale cererii, precum și cererea de restituire a garanției de bună execuție, fără a fi prezentate argumentele care au format convingerea instanței, celelalte critici formulate prin cererea de apel nefiind analizate.

Cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă SC B. GMBH prin C. Frankfurt - Sucursala București a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de nelegalitate s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii apelului, admiterea cererii introductive și admiterea cererii sub aspectul sumei de 566.873,29 euro echivalent a 2.539.592,33 lei, reprezentând plata în avans a unor lucrări ce nu au mai fost executate și a penalităților de întârziere în cuantum de 100.000 lei.

Recurenta-pârâtă susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sub aspectul admiterii în parte a cererii reclamantei și obligării la plata sumei de 220.047,54 euro și nici motivele cu privire la respingerea cererii pârâtei de obligare a reclamantei la suma de 566.873,29 euro.

Se mai susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 969 și art. 1073 C. civ. cu trimitere la concluziile raportului de expertiză administrat în cauză.

În cauză, atât reclamanta SC A. SRL, cât și pârâta SC B. GMBH prin C. Frankfurt - Sucursala București au formulat întâmpinări, prin care au combătut, reciproc, cererile de recurs, solicitând respingerea acestora ca nefondate.

Analizând recursurile declarate de către reclamantă și pârâtă, raportat la criticile invocate prin cererile de recurs, Înalta Curte reține că acestea sunt fondate, în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte, constatând fondat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și constatând că acesta a fost invocat de către ambele recurente, va răspunde criticilor formulate de ambele părți prin considerente comune.

Pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. vizează cazurile de modificare a hotărârii, atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din analizarea deciziei atacate și a motivelor de recurs formulate, rezultă că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât considerentele nu justifică soluția pronunțată în ceea ce privește respingerea apelurilor declarate de reclamantă și pârâtă.

Înalta Curte arată că motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate. În speță, motivarea deciziei instanței de apel nu se conformează acestor cerințe legale sus menționate, întrucât argumentele instanței de apel nu susțin soluția din dispozitiv.

Se reține că soluționând apelul reclamantei, instanța de apel nu prezintă argumentele pentru care a respins primul capăt al cererii care a vizat obligarea intimatelor la plata sumei de 1.043.935,16 euro, al doilea capăt al cererii care a vizat obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 1.043.935, 16 euro, precum și cererea privind respingerea cererii de restituire a garanției de bună execuție. De asemenea, se constată că au fost ignorate de către instanță motivele de apel care vizau interpretarea prevederilor contractuale și concluziile raportului de expertiză.

Un alt aspect, se referă la faptul că instanța de apel și-a bazat hotărârea pe concluziile expertizei judiciare în construcții care nu a clarificat în mod convingător problemele ridicate în speță, iar refuzul instanței de readministrare a acestei probe și modul în care instanța s-a raportat la probele administrate, constituie o aplicare greșită a prevederilor referitoare la judecata în apel.

În ce privește recursul pârâtei, Înalta Curte apreciază că instanța de apel nu a prezentat argumentele pentru a menținut obligarea părții la plata sumei de 220.047,54 euro.

În consecință, Înalta Curte, constată că hotărârea instanței de apel este nemotivată, ceea ce justifică aplicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea reevaluării situației de fapt și reanalizării probelor administrate în cauză.

În acest sens, în rejudecare, instanța va evalua necesitatea readministrării probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții.

Întrucât soluția instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale analizate potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri, iar decizia recurată va fi casată, cauza urmând să fie trimisă Curții de apel pentru rejudecare, în ceea ce privește aspectele menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC A. SRL și de recurenta-pârâtă SC B. GMBH prin C. Frankfurt - Sucursala București împotriva Deciziei civile nr. 70/A din 28 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 martie

2017

.