ÎCCJ, decizie (scj.ro #118612)

Novație subiectivă prin schimbarea debitorului. Inexistența obligației novate la momentul încheierii convenției. Consecințe

Cuprins pe materii: Drept comerciale. Obligații

Index alfabetic: acțiune în constatare

-novație subiectivă prin schimbarea debitorului

C. civ. din 1864, art. 1130 - art. 1134

Una dintre condițiile novației este existența obligației care urmează să se stingă prin novație și care constituie obiectul acesteia.

Astfel, în cazul în care titlurile executorii care consfințesc existența obligației ce urmează să se stingă prin novație nu existau încă la data încheierii convenției,

nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a opera novația,

părțile neavând cum să își exprime intenția de a nova, lipsind tocmai elementul esențial al convenției.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2561 din 17 septembrie 2014

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr. xx130/196/2011, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL, cu sediul în București, str. P.R.C.D. nr. 30, sector 1 și S.Y.I.V.T. AS Turcia prin SC S.Y.I.V.T. AS Turcia - Sucursala București, cu sediul în București, sector 3, str. P.N. nr. 185, ap. 3 spre a se constata, în temeiul art. 1131 C. civ., novația subiectivă prin schimbarea debitorului dintre  S.Y.I.V.T. AS Turcia prin SC S.Y.I.V.T. AS Turcia - Sucursala Brăila și P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL – Sucursala București, în urma căreia debitor, în titlurile executorii constând în sentințele civile nr. 176/Fcom/14.10.2010, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul xx79/113/2010, sentința nr. 178/Fcom/14.10.2010 în dosarul xx81/113/2010, sentința nr. 180/Fcom/14.10.2010 în dosarul nr. xx83/113/2010 și sentința nr. 181/Fcom/14.10.2010 în dosarul xx84/113/2010, este P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL – Sucursala București, în persoana căreia a operat transmisiunea calității procesual pasive de la SC S.Y.I.V.T. AS Turcia  - Sucursala București.

Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 7279/13.10.2011, pronunțată în dosarul nr. xx130/196/2011, a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brăila și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pe pârâtele P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL (Sucursala București a P.R. GmbH) și S.Y.I.V.T. AS Turcia prin SC S.Y.I.V.T. AS Turcia - Sucursala București, având ca obiect acțiune în constatare, în favoarea Tribunalului Brăila.

Prin sentința nr. 2 din 10.01.2012 pronunțată în dosarul nr. xx130/196/2011, Tribunalul Brăila, Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea, iar, prin decizia nr. 64/2012, Curtea de Apel Galați a admis apelul reclamantei, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila, reținându-se, în esență, că acțiunea nu are caracter patrimonial, întrucât reclamanta a solicitat instanței de judecată să constate că a intervenit stingerea unui raport juridic de creanță și să se constate calitatea de debitoare a pârâtei.

În rejudecarea cererii, Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 17 din 04.02.2013, a admis acțiunea reclamantei și a constatat novația subiectivă prin schimbarea debitorului dintre S.Y.I.V.T. AS Turcia și P.R. GMBH Germania în titlurile executorii, constând în : sentința civilă nr. 176/Fcom/14.10.2010, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. xx79/113/2010, sentința civilă nr. 178/Fcom/14.10.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul xx81/113/2010, sentința civilă nr. 180/Fcom/14.10.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. xx83/113/2010 și sentința civilă nr. 181/Fcom/14.10.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul xx84/113/2010.

În motivare, s-a apreciat că, prin actul adițional nr. 2/26.08.2010, prin convenția Agrement din 20.09.2010 și prin adresa nr. 843/01.02.2011, pârâta a preluat datoriile Consorțiului față de reclamanta SC A. SRL Brăila în sumă totală de 840.000 Euro, la data de 20.09.2010, perfectându-se, în drept, o novație prin schimbare de debitor, în urma căreia au fost stinse obligațiile Consorțiului și au fost înlocuite cu obligațiile pârâtei P.R. Germania.

Faptul că ulterior nu s-a perfectat un nou contract între reclamantă și pârâtă nu este de natură a lipsi de efecte juridice novația efectuată, iar neinvocarea de către reclamantă a acestei novații la data pronunțării hotărârilor de către Tribunalul Brăila (novația fiind anterioară datei soluționării litigiilor) nu conduce la inexistența novației.

Curtea de Apel Galați, Secția I civilă, prin decizia civilă nr. 65/A din 21 octombrie 2013, a admis apelul declarat de pârâta P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL București, a schimbat în tot și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Brăila, reținând că adresa nr. 843/01.02.2011 emisă de pârâta P.R. nu confirmă preluarea de către aceasta a datoriei lui S.Y. către SC A., și, implicit, novația prin schimbare de debitor, ci doar posibilitatea preluării acestei datorii, dacă vor fi îndeplinite condițiile stabilite prin aceasta. Or, din probele administrate în cauză nu rezultă că această convenție s-a și concretizat ulterior, astfel încât nu poate fi primită concluzia că P.R., în nume propriu, ar fi preluat datoria lui S.Y.

Totodată, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a opera novația și anume nu au existat dovada intenției de a nova din partea pârâtei P.R. GMBH și nici titlurile executorii care consfințeau existența obligației ce urma să se stingă prin novație, acestea fiind pronunțate ulterior, respectiv în octombrie 2010.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. SRL a formulat recurs, solicitând        admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, s-a susținut, în esență, că, din înscrisurile depuse în probațiune, rezultă, fără îndoială, că, în această cauză, a avut loc o novație subiectivă prin schimbare de debitor, novație pe care toate părțile au intenționat să o realizeze, intenția de a nova fiind exprimată neechivoc de către pârâtă prin adresa nr. 843 din 1 februarie 2011 și confirmată prin sintagma folosită la punctul 4 al acestei adrese, potrivit căreia s-a pus în discuție doar suma rămasă a fi plătită, și nu însăși obligația de plată.

Simplul fapt că hotărârile judecătorești nu erau pronunțate la data încheierii convenției de agrement nu înseamnă că obligația de plată nu există, ci doar că nu era stabilită printr-o hotărâre judecătorească, aceasta rezultând, în primul rând, din contractele încheiate de părți din facturile fiscale semnate și ștampilate, din devize de lucrări, iar, ulterior, din hotărâri judecătorești.

De asemenea, din adresele nr. 5394 din 5.05.2011 și nr. 10073 din 30.08.2010 transmise de către Compania de Utilități Publice Dunărea Brăila către P.R. Germania, precum și din cea cu nr. 630333 din 9.06.2011 a Ministerului Finanțelor Publice rezultă, în mod evident, că, în cauză, a avut loc o novație prin schimbare de debitor, P.R. Germania preluând toate obligațiile pe care S.Y. le avea față de reclamantă.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:

Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând din nou în discuție chestiunea judecată la prima instanță, a permis instanței de apel să concluzioneze faptul că nu există probe care dovedesc, în mod indubitabil, existența unei novații prin schimbare de debitor în condițiile în care art. 1130 C. civ. statuează expres că „novațiunea nu se prezumă, iar voința de a o face trebuie să rezulte evident din act”.

Așa fiind, pentru a fi în prezența unei novații valabile, trebuia ca manifestarea de voință a părților să fie neîndoielnic și clar exprimată de părți prin actul novației, deoarece noul raport juridic obligațional ce se naște este întotdeauna de natură contractuală, fiind rezultatul voinței părților de a nova.

Dispozițiile art. 1130-1134 C. civ. au fost corect interpretate de instanța de control judiciar raportat la situația de fapt stabilită în baza probelor administrate, instanța de recurs nefiind îndreptățită a reanaliza probatoriul existent la dosarul cauzei, decât în măsura în care se impune prin prisma aplicării greșite a unor reguli procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a acestora, ceea ce nu se întâlnește în speță.

Nu în ultimul rând, cum în mod legal a arătat și instanța de control judiciar, una dintre condițiile novației este existența obligației care urmează să se stingă prin novație și care constituie obiectul novației.

Or, câtă vreme titlurile executorii respective nu existau, părțile nu aveau cum să își exprime intenția de a nova, lipsind tocmai elementul esențial al convenției.

Este de reținut că interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În condițiile în care restabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar exced competenței instanței de recurs, se impune respingerea

de plano

a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 și ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Așa fiind, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) nu a fost demonstrată.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar S.Q. SPRL Filiala Brăila împotriva deciziei civile nr. 65/A din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția I civilă, ca nefondat.