ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 958/2018

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucuresti, secția a VI-a Comercială, sub dosarul nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecata parata S.C. B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 262.636,93 RON reprezentând contravaloare lucrări de construire. În drept, s-au invocat prevederile art. 969 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 718 din 1 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a respins ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII C., privind obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 262.636,93 RON, reprezentând contravaloare lucrări construcții realizate conform contractului nr. x/15.10.2007.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII C., împotriva sentinței civile nr. 718 din 1 februarie 2013 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă a fost admis de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 147/2014 din 5 martie 2014, fiind anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar D. SPRL - Filiala București, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

Prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

La data de 25 ianuarie 2018 a fost întocmit referatul cu propunerea de a se verifica dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, în conformitate cu prevederile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanța verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare.".

La data de 16 martie 2018, recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., prin administrator judiciar D. SPRL - Filiala București, a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat încetarea acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte verificând măsura în care, în speță, mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, urmează să constate încetarea judecății recursului pentru următoarele considerente: Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul având ca unică posibilitate de a-și recupera creanța prin mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenței, respectiv de a formula o declarație de creanță, conform dispozițiilor legii speciale. Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează." Din interpretarea normei citate rezultă că măsura suspendării judecății produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acțiunea judiciară încetează. În cauză, deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.A. a fost dispusă prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2014, încheiere rămasă definitivă, ca urmare a anulării ca insuficient timbrate a apelurilor declarate de Divizia Centrală de Insolvență IPURL, E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., prin decizia nr. 18A/2015 din 14 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Astfel, reținând că, potrivit tezei finale a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, acțiunea judiciară declanșată încetează și, având în vedere că toate creanțele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenței, în cauză, nu mai subzistă nicio rațiune pentru a fi continuată acțiunea judiciară declanșată anterior. Așa fiind, se constată că în cauză nu se impune menținerea măsurii suspendării, iar cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, urmează să înceteze judecata recursului.