ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 493/2017

Decizia nr. 493/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6190 din 18 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respinsă acțiunea formulată de SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și SC C. SRL, ca neîntemeiată și s-a dispus obligarea reclamantei la 5.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC B. SA.

Împotriva Sentinței civile nr. 6190 din 18 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a declarat apel reclamanta SC A. SRL, iar prin Decizia civilă nr. 374/2014 din 28 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, iar prin Decizia nr. 352 din 4 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 1070/2015 din 22 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 6190 din 18 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată precizată, a obligat în solidar pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 131.895 RON, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință și a sumei de 6.553 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în primă instanță.

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs pârâta SC B. SA, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 424 din 1 martie 2016 a admis recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 1070/2015 din 22 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În cadrul rejudecării cauzei în apel, în cel de al doilea ciclu procesual, intimata-pârâtă SC C. SRL prin lichidator judiciar D. IPURL a formulat cerere de suspendare în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a suspendat judecata cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă SC A. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 6190 din 18 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC B. SA și SC C. SRL prin lichidator judiciar D. IPURL.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Din actele depuse la dosar la termenul din 23 noiembrie 2016 rezultă că intimata-pârâtă C. SRL se află în procedura insolvenței din 15 noiembrie 2012 și în faliment din 19 decembrie 2013, astfel că, dată fiind poziția procesuală a acesteia în prezenta cauză, prevederile citate sunt aplicabile, cererea de suspendare fiind întemeiată.

În speță, se impune suspendarea judecății întregului apel, întrucât intimatele-pârâte sunt chemate în judecată în solidar; în temeiul raportului de solidaritate, o eventuală hotărâre pronunțată în contradictoriu numai cu unul dintre pretinșii debitori solidari ar putea dobândi putere de lucru judecat și față de debitorul cu privire la care judecata a fost suspendată, ceea ce nu poate fi acceptat.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta SC A. SRL prin care invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În temeiul acestor motive de nelegalitate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, disjungerea acțiunii în ceea ce îi privește pe cei doi pârâți, înregistrarea a două dosare separate și reluarea judecății în dosarul nou format în contradictoriu cu pârâta SC B. SA.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, încheierea de suspendare fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește situația codebitorului SC B. SA.

Se arată că în speța de față a fost deschisă procedura insolvenței doar față de debitoarea SC C. SRL.

Potrivit principiului solidarității, având în vedere că în cauza de față există doi codebitori obligați în solidar la plata creanței, fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație.

În susținere, recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 potrivit căreia sunt exceptate de la suspendarea de drept acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți.

De asemenea, se invocă dispozițiile art. 1039, art. 1042, art. 1053 vechiul C. civ. și art. 1443, art. 1447, art. 1456, art. 1457 Noul C. civ., în explicitarea noțiunii de solidaritate pasivă.

În esență, arată că prin dreptul creditorului de cere plata oricăruia dintre debitorii solidari se înțelege și dreptul acestuia de a continua acțiunea față de debitorul solvabil, având în vedere că fiecare debitor poate fi ținut separat pentru întreaga obligație, iar insolvabilitatea unuia dintre aceștia se suportă de către ceilalți debitori, iar nu un creditor.

În consecință, recurenta-reclamantă apreciază că se poate continua judecata cu debitorul solvabil în vederea recuperării în integralitate a creanței datorate și suspendarea de drept doar în ceea ce îl privește pe pârâtul insolvabil.

În combaterea cererii de recurs, intimata-pârâtă SC C. SRL prin lichidator judiciar D. IPURL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

De asemenea, intimata-pârâtă SC B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă SC A. SRL în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința nr. 1693/F/2013 din 19 decembrie 2013 Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de către administratorul judiciar D. IPURL și în consecință în temeiul art. 107 alin. (1), lit. c), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței; a dispus intrarea în procedura falimentului a debitoarei SC C. SRL; a dispus dizolvarea societății debitoare; a fost desemnat lichidator judiciar D. IPURL care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței; a dispus notificarea prezentei sentințe debitoarei, lichidatorului judiciar desemnat, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că față de data deschiderii procedurii falimentului debitoarei SC C. SRL, respectiv 19 decembrie 2013, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2006 și nu ale Legii nr. 85/2014, care a intrat în vigoare la data de 28 iunie 2014.

În acest sens sunt de menționat dispozițiile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va analiza prezentul recurs în raport de dispozițiile incidente, respectiv art. 36 din Legea nr. 85/2006, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care vizează aplicarea greșită a acestor dispoziții de drept material.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 care reglementează regimul societăților aflate în insolvență, „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal”.

Dispozițiile legale mai sus evocate au caracter imperativ, ceea ce înseamnă că suspendarea judecății operează de drept, ope legis.

Acest text conține o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului - sindic. El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare, fără ca legiuitorul să circumstanțieze partea care este supusă acestei proceduri. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezultă că deschiderea procedurii insolvenței conduce la suspendarea de drept a procesului atunci când privește fie pe reclamant, fie pe pârât, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.

Suspendarea acțiunilor sau suspendarea judecății, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 sau de art. 243 C. proc. civ., are drept efect oprirea instantanee a cursului judecății. Efectul suspendării, de oprire de îndată a cursului judecății, împiedică instanța să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept și, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să dispună disjungerea și continuarea judecății numai față de pârâta SC B. SA.

Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor SC B. SA și SC C. SRL la plata creanței care formează obiectul acțiunii, astfel încât în temeiul raportului de solidaritate, necesitatea examinării cauzei raportat la toți pârâții și la toate capetele de cererii se impune. Obiectul capetelor de cerere este reprezentat de o prestație unică, care poate fi cerută de la oricare dintre pârâți, neputându-se defalca partea fiecărui pârât.

În consecință, pluralitatea de debitori nu presupune, astfel cum afirmă recurenta, că solidaritatea debitorilor impune dreptul creditorului de a continua acțiunea față de debitorul solvabil. Efectul principal al solidarității pasive este obligația fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime.

Dintr-un alt punct de vedere, potrivit dispozițiilor art. 1041 C. civ. aplicabile cauzei, obligația solidară nu se prezumă, aceasta trebuie stipulată expres, însă SC B. SA deține calitatea de pârât și nu debitor al reclamantei.

În ceea ce privește dispozițiile art. 1443, art. 1447 alin . (1) și art. 1457 alin. (1) din Noul C. civ. se constată că acestea nu sunt aplicabile, acțiunea de față fiind introdusă la Tribunalul București la 08 februarie 2011, dată la care nu intrase în vigoare acest act normativ.

Jurisprudența Curții Europene de Justiție invocată de către recurenta-reclamantă nu prezintă relevanță în cauză, întrucât privește executarea unei sentințe devenită titlu executoriu.

În ceea ce privește invocarea motivului de casare reprezentat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că nu este incident.

Înalta Curte, observă în raport de această critică, faptul că argumentele recurentei, menite să sprijine motivul invocat, nu conduc spre cerința textului art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la încălcări ale normelor procedurale ce vizează regulile de desfășurare ale procesului civil, așa cum sunt prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

De aceea, Înalta Curte apreciază că pentru analiza acestui motiv nu este suficientă o trimitere abstractă la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., neargumentată în spiritul acestor prevederi. De reținut este conținutul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea neregularitățile procedurale și încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil, conținut în raport de care Înalta Curte observă că argumentele aduse de recurentă nu sprijină criticile, potrivit condițiilor și cerințelor textului art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva încheierii din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosar nr. x/3/2011** urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva încheierii din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosar nr. x/3/2011**.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2017.

Procesat de GGC - LM