ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 513/2017

Decizia nr. 513/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, la data de 15 ianuarie 2013, sub nr. x/3/2013 reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2.457.619,66 euro conform situației contabile.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006, art. 1516 și urm. C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 8812 din 4 noiembrie 2015, Tribunalul București a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.528.641,01 lei, echivalent a 1.993.236,64 euro, reprezentând obligații contractuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând, în principal, casarea ei în întregime și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța specializată să judece după natura și obiectul litigiului, respectiv către Tribunalul București, secția a VI-a civilă, iar în subsidiar, modificarea ei în tot, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.

Prin Decizia civilă nr. 80 R din 15 februarie 2016 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis recursul, a casat în tot sentința recurată și a trimis cauza Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pentru rejudecare.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 29 februarie 2016, sub nr. x/3/2016.

Prin Sentința civilă nr. 2570 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016 a fost admisă excepția netimbrării și pe cale de consecință, a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, ca netimbrată.

Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 conform cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit potrivit art. 20 alin. (2) se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii și a anulat cererea ca netimbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă SC A. SA - prin administrator special C. SPRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Apelanta reclamantă a solicitat instanței casarea cu trimitere spre rejudecare către Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a hotărârii civile nr. 2570/2016, invocând dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 1679 din 24 octombrie 2016, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SC A. SA - prin administrator special C. SPRL.

A anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

În fundamentarea acestei soluții instanța de apel a apreciat fondată critica apelantei referitoare la greșita anulare a cererii de chemare în judecată, ca netimbrată, deoarece potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006, reclamanta, societate comercială aflată în procedura insolvenței, este scutită de obligația de plată a taxei de timbru, dată fiind situația sa juridică, apreciată de legiuitor ca justificând o atare scutire.

A considerat instanța că reținerea incidenței art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, aplicabilă cauzei de față declanșată în ianuarie 2013, înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013, s-a făcut greșit de către judecătorul fondului, deoarece în condițiile în care reclamanta beneficia de o scutire legală de la plata taxei de timbru, sancțiunea anulării cererii pentru netimbrare a fost aplicată în mod nelegal.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-pârâtă SC B. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a Deciziei civile nr. 1679 din 24 octombrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în sensul respingerii apelului formulat de către apelanta-reclamantă SC A. SA și menținerea, ca legală și temeinică, a Sentinței civile nr. 2570 din 22 aprilie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Recurenta-pârâtă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

O primă critică vizează faptul că, în mod nelegal, curtea de apel a soluționat apelul și a pronunțat decizia recurată în temeiul dispozițiilor noului C. proc. civ., întrucât dispozițiile art. 480 din noul C. proc. civ., referitoare la soluțiile pe care le poate pronunța instanța de apel, nu sunt aplicabile în prezenta cauză, aceasta fiind supusă prevederilor vechiului C. proc. civ. și nu dispozițiilor noului C. proc. civ.

În cadrul celei de-a doua critici recurenta-pârâtă arată că, în mod greșit și nelegal, instanța de apel a considerat că prima instanță nu ar fi analizat situația juridică a reclamantei și nu a făcut aplicarea art. 77 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care instanța a fost în eroare cu privire la momentul deschiderii procedurii insolvenței, dat fiind faptul că reclamanta era în insolvență încă din anul 2011, anterior datei formulării cererii de chemare în judecată (15 ianuarie 2013).

Mai mult decât atât, se arată, instanța de apel a considerat în mod nelegal și total arbitrar că prima instanță nu ar fi analizat situația juridică a reclamantei, întrucât prima instanță a avut corecta reprezentare a situației reclamantei, respectiv a stării de insolvență a acesteia, însă raportat la faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către administratorul special al reclamantei și nu de către administratorul judiciar sau lichidatorul reclamantei, recurenta-pârâtă precizează că nu erau incidente și aplicabile în cauză prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Prin cea de-a treia critică recurenta-pârâtă precizează că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006.

În acest sens se arată că în mod greșit și nelegal instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste dispoziții legale nu erau incidente și aplicabile în prezenta cauză, cererea de chemare în judecată nefiind o acțiune formulată de administratorul judiciar sau de către lichidator, pentru a fi scutită de taxa de timbru, ci este o acțiune formulată de administratorul special al reclamantei, evocatele dispoziții fiind de strictă interpretare și aplicare și neputând fi astfel extinse și la alte acțiuni, precum cele introduse de administratorul special al debitoarei.

În concluzie, se arată că, scutirea de la plata taxei de timbru prevăzută de art. 77 din Legea nr. 85/2006 nu este aplicabilă în ceea ce privește cauza pendinte, cererea fiind supusă obligației de plata taxei de timbru, la valoarea obiectului cererii, calculat conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Înalta Curte, examinând decizia recurată constată că recursul este fondat din perspectiva motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă pentru cele ce se vor arăta și prin care se va analiza posibilitatea părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, în căile de atac de reformare, critici care să vizeze existența obligației de plată a taxei judiciare de timbru decurgând din aprecierea caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Acest aspect a fost tranșat prin Decizia în interesul legii nr. VII din 8 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție publicată în M. Of. nr. 137/24.02.2015 prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici prin intermediul apelului sau recursului.

După cum reiese din considerentele acestei decizii Înalta Curte a apreciat că împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare, "nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului".

Revenind la particularitatea speței, în aplicarea ideii de principiu ce se desprinde din decizia în interesul legii mai sus evocată, reiese faptul că nu se pot invoca în calea de atac promovată critici care să supună analizei de control judiciar existența sau inexistența obligației de timbrare a acțiunii.

În speță, intimata-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în procedura reglementată de art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în soluționarea pricinii în primă instanță, examenul de legalitate propus de recurentă fiind astfel imposibil de realizat în calea de atac a apelului.

Prin urmare, instanța de apel, încălcând dezlegarea dată de instanța supremă prin decizia sus arătată, a procedat în mod nelegal la reformarea sentinței apelate.

În considerarea celor ce preced și care fac de prisos analiza criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul formulat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței nr. 2570 din 22 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1679 din 24 octombrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței nr. 2570 din 22 aprilie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 martie 2017.

Procesat de GGC - CT