ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 33/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 21 martie 2014, sub nr. x/3/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. a solicitat tribunalului să pronunțe o hotărâre prin care să dispună:

Prin Sentința civilă nr. 6068 din data de 04 decembrie 2014, Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 130.006,12 euro (în echivalent în RON la data plății) și 1.408,77 RON daune contractuale. A fost respinsă cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată efectuate în Dosarele nr. x/2011 și nr. x/2/2012, ca neîntemeiată.

Ambele părți au declarat apel împotriva acestei sentințe.

Prin Decizia civilă nr. 1269A din data de 18 septembrie 2015 au fost admise apelurile, a fost anulată sentința apelată, cauza fiind reținută spre rejudecare.

Prin Decizia civilă nr. 1699A din data de 30 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admisă în parte cererea privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în Dosarul nr. x/2011 și nr. x/2/2012. Au fost respinse capetele de cerere privind restituirea sumei de 130.006 euro și 1408,77 RON, ca neîntemeiate.

Împotriva Deciziei civile nr. 1699A din data de 30 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2/2016.

Prin Decizia civilă nr. 1540 din data de 12 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, instanța reținând, în esență, următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Termenul de revizuire este de o lună, conform art. 511 alin. (1) din C. proc. civ. și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 1699A/30.10.2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în Dosarul nr. x/2014, invocând încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 8051/6.06.2012, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în Dosarul nr. x/2011, irevocabilă.

Decizia civilă nr. 1699A/30.10.2015, pronunțată în rejudecare, în urma admiterii apelului împotriva Sentinței civile nr. 6068/04.12.2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, este o hotărâre definitivă de la chiar data pronunțării ei, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care suprimă calea de atac a recursului în cazul cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv în cazul proceselor începute până la data de 31.12.2016, text aplicabil având în vedere că procesul în cauză a fost pornit la data de 21.03.2014.

Prin urmare, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. putea fi formulată în termen de o lună de la data pronunțării Deciziei civile nr. 1699A/30.10.2015, respectiv până la data de 30.11.2015.

Cum cererea a fost înaintată oficiului poștal la 24.02.2016, revizuirea este tardiv formulată, neputând fi reținută apărarea revizuentei în sensul că a putut constata încălcarea autorității de lucru judecat doar la momentul comunicării deciziei, atunci când a luat cunoștință de considerentele hotărârii. Aceasta întrucât legiuitorul stabilește în mod imperativ momentul de la care începe să curgă termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, acesta fiind cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, fără nicio circumstanțiere după cum partea a luat sau nu cunoștință de motivele pentru care instanța a pronunțat soluția respectivă.

S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1540 din data de 12 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Motivele recursului declarat sunt, în esență, următoarele:

Sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., în sensul că sunt aplicabile numai dispozițiile art. 511 alin. (1) din același Cod, recurenta arată că, potrivit art. 430 alin. (1) noul C. proc. civ., hotărârea prin care se dispune asupra unei situații de fapt și de drept, inclusiv asupra unui alt incident, are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, prin raportare atât la dispozitiv, dar și la considerente.

Cu privire la Dosarul nr. x/2014, recurenta arată că a luat cunoștință despre considerentele hotărârii la data comunicării acesteia, respectiv la 25 ianuarie 2016, când a observat încălcarea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește norma de drept nouă - art. 430 alin. (1) și 2 din noul C. proc. civ., care face trimitere nu doar la dispozitivul hotărârii, raportat la autoritatea de lucru judecat, este considerată de recurentă ca o omisiune a legiuitorului la redactarea și corelarea textului, însă intenția acestuia este clară, iar aplicarea art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fără a se ține cont de situația de fapt, respectiv de luarea la cunoștință de conținutul considerentelor și de data efectivă la care s-a realizat aceasta este considerată contrară spiritului legii.

Recurenta apreciază că, în cazul în care calea de atac vizează considerentele hotărârii, termenul de revizuire începe să curgă de la data comunicării hotărârii și nu de la data pronunțării, deoarece părțile sunt în imposibilitatea de a face aprecieri cu privire la considerente până la momentul comunicării.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 07 iunie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2017 a fost admis în principiu recursul ce face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 17 ianuarie 2018.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea de revizuire ce a fost respinsă prin decizia recurată se întemeiază pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din același Cod, în cazurile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ., sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracterul definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În cauză, Decizia civilă nr. 1699A din data de 30 octombrie 2015 are caracter definitiv de la pronunțarea sa, împrejurare față de care Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 30 octombrie 2015, iar revizuenta a formulat cererea la data de 24.02.2016.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta - revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 1540 din 12 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 1540 din 12 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN