ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 99/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, a chemat în judecată pârâta S.C. B.. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 398.376,35 RON, reprezentând rest rămas neachitat din factura fiscală nr. x din 28 iulie 2011 și la plata sumei de 361.725,72 RON, reprezentând penalități de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada 23 decembrie 2011- 21 martie 2013, precum și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate în continuare, până la stingerea integrală și efectivă a datoriei.

În cauză, pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate intervenită compensația legală, iar în subsidiar să se dispună compensarea pe cale judecătorească, între suma solicitată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată și suma de 375.853,29 RON, datorată pârâtei conform facturii fiscale nr. x/28.07.2011.

Prin sentința civilă nr. 6333 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. B.., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta-reclamantă S.C. B.. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

Prin decizia civilă nr. 421/A din 08 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar C. împotriva sentinței civile nr. 6333 din 15 decembrie 2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar C. a formulat recurs împotriva deciziei civile 421/A din 08 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel București.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8, art. 483 și următoarele din noul C. proc. civ., prin raportare la art. 977-985 din vechiul C. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că decizia atacată este definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 09 noiembrie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata S.C. B.. a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a arătat că își însușește concluziile acestuia.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 421/A din 08 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 01 aprilie 2013, ulterior datei de 15 februarie 2013, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013.

Art. 98 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ. stabilește că determinarea competenței materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, se face în funcție de valoarea obiectului principal de cerere, pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.

Prețuirea valorii obiectului se face, potrivit art. 194 lit. c) din C. proc. civ. de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În speță, capătul principal al cererii de chemare în judecată este în cuantum de 398.376,35 RON, sub pragul prevăzut de dispozițiile evocate, suma de 361.725,72 RON reprezentând penalități de întârziere aferente.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. CHIȘODA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 421/A din 8 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2017.