ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1135/2018

Ședința publică din data de 17 aprilie 2018

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27.01.2012 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 170.954,2 RON, reprezentând despăgubiri datorate în baza actului adițional nr. x/01.11.2007 și a acordului FN/05.12.2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 06.11.2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat cauza în vederea repartizării unui complet specializat în litigii cu profesioniști.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 07.02.2013, sub nr. x/2013.

Prin sentința civilă nr. 1708/04.03.2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 08.05.2013, sub nr. x/2013.

Prin sentința civilă nr. 21385/01.11.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.099 RON.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, iar pârâta S.C. B. S.A. a declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 874/29.10.2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis apelul principal și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.811 RON, cu titlu de diferență curs valutar; suma de 20.706 RON, reprezentând daune pentru denunțarea unilaterală a contractului de management x/10.01.2007 și suma de 133.266 RON, cu titlu de daune pentru denunțarea unilaterală a contractului de management nr. x/5.01.2007; a menținut dispoziția privind obligarea pârâtei la plata sumei de 13.171,2 RON, reprezentând cheltuieli de transport; a compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 15.848,16 RON, a admis excepția lipsei de interes a apelului incident în ceea ce privește schimbarea hotărârii primei instanțe pe aspectul respingerii excepției de prematuritate și a respins acest apel ca lipsit de interes, a admis excepția de inadmisibilitate a apelului incident în ceea ce privește schimbarea considerentelor sentinței atacate și a respins acest apel ca inadmisibil și a obligat apelanta S.C. B. S.A. să plătească apelantului A. suma de 2.388,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 06.02.2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 874/29.10.2014, în sensul că în loc de "menține dispoziția privind obligarea pârâtei la plata sumei de 13.171,2 RON reprezentând cheltuieli de transport" se va menționa:

"menține dispoziția privind respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 13.171,2 RON reprezentând cheltuieli de transport".

Împotriva deciziei civile nr. 874/29.10.2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 506 R/18.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, decizia atacată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 820/08.03.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în rejudecare, a admis apelul principal, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.706 RON, reprezentând daune pentru denunțarea unilaterală a contractului de management x/10.01.2007, a sumei de 133.266 RON, cu titlu de daune pentru denunțarea unilaterală a contractului de management nr. x/5.01.2007, a sumei de 3.811 RON, cu titlu de diferență de curs valutar și a sumei de 15.848,12 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, ca urmare a compensării parțiale a acestor cheltuieli și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a respins ca nefondat apelul incident, a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a sumei de 2.388,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins ca neîntemeiată cererea apelantei-pârâte de obligare a apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, prin care a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ. 1865, până la soluționarea recursului, admiterea căii de atac declarate, modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii cererii sale de aderare la apel, urmată fie de respingerea acțiunii ca inadmisibilă, fie de modificarea considerentelor sentinței primei instanțe, precum și respingerea apelului reclamantului.

Recursul a fost depus la Tribunalul București și înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia a fost înregistrat la 12.03.2018.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) rap. la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ. 1865, reține următoarele:

Potrivit art. 3 pct. 3 C. proc. civ. 1865, curțile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, iar conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ. 1865, recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.

Cum, în speță, hotărârea recurată a fost pronunțată de Tribunalul București, față de dispozițiile legale sus-menționate, competența soluționării recursului aparține Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia, în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. 1865, competența urmează a fi declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 820 din 8 martie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2018.