ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 4 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanței să constate intervenirea compensației de drept la data de5 martie 2014, între creanța acestuia în cuantum de 19.653 RON derivată din Sentința nr. 410 din 24 martie 2010 și creanța pârâtei SC B. SRL în cuantum de 49.283 RON, ce derivă din Decizia nr. 630R din 5 martie 2014, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 8048 din 23 iunie 2017, Judecătoria Sectorului 4 București a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1778 din 16 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 8048 din 23 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SRL.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, la 3 septembrie 2018.

Prin Decizia civilă nr. 373 R din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis cu majoritate excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului formulat de recurentul- reclamant A., împotriva Deciziei civile nr. 1778 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 7 decembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o acțiune în constatare, fiind incidente dispozițiile art. 125 C. proc. civ., conform cărora în cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

Astfel, în speță este vorba de o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată și în prezenta cauză.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia civilă nr. 1778 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului București este Curtea de Apel București rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 1778 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

GGC - CL