ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 138/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 28 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1797 euro în echivalent RON la cursul BNR de la data plății și a penalităților în cuantum de 0,5% pe zi până la momentul plății.

Prin Sentința civilă nr. 1631/2017 din 14 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta SC A. SRL și l-a obligat pe pârâtul B. să plătească reclamantei suma de 7050 RON, reprezentând comision contract de prestare servicii.

Împotriva Sentinței civile nr. 1631 din 14 februarie 2017 și încheierilor de ședință din 5 decembrie 2016 și 11 ianuarie 2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București a declarat apel pârâtul B., solicitând în principal admiterea excepției nulității cererii de chemare în judecată și, în subsidiar, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii.

Prin Decizia civilă nr. 4677 din 29 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins apelul declarat de apelantul B. împotriva încheierilor de ședință din 5 decembrie 2016 și 11 ianuarie 2017 și a Sentinței civile nr. 1631 din 14 februarie 2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimata SC A. SRL.

Împotriva acestei decizii, B. a declarat recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la 2 iulie 2018.

Prin Decizia civilă nr. 292 R din 8 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis cu majoritate excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului formulat de recurentul-pârât B., împotriva Deciziei civile nr. 4677 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 23 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată și în prezenta cauză.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia civilă nr. 4677 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului București este Curtea de Apel București rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva Deciziei civile nr. 4677 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

GGC - CL