ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2019

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 București la data de 27 martie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtei B. SA la includerea în grila de programe și retransmiterea în rețeaua B. din județele Buzău, Prahova, Ilfov, Călărași, Constanța, Ialomița, Tulcea și Brăila, a serviciului de programe de televiziune cu denumirea "C.".

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese pentru neexecutarea culpabilă a obligației ce îi revenea de la data la care obligația sa a devenit exigibilă și până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive în cauză. În acest sens, s-a arătat că, până la data introducerii acțiunii, valoarea daunelor-interese era de 558.600 de RON, la care se adaugă o valoare lunară de 26.600 de RON, de la data introducerii acțiunii și până la soluționarea sa cu caracter definitiv. Au fost solicitate și cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, 4, 6, 74, 75, 80, 81, 82 din Legea audiovizualului, Decizia CNA nr. 72/2012, art. 1516, 1528 C. civ., art. 1349, 1357 - 1359, 1381, 1385, 1386 C. civ., art. 451 - 453 C. proc. civ.

La data de 21 aprilie 2015, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare a obiectului acțiunii, prin care a învederat faptul că înțelege să-și majoreze pretențiile, solicitând instanței obligarea pârâtei și la plata sumei corespunzătoare prejudiciului cauzat, prin încălcarea dreptului la retransmisie al reclamantei, aferent lunilor ianuarie - martie 2015, cu suma de 79.800 de RON.

În consecință, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 638.400 RON, reprezentând daune-interese.

Prin Sentința civilă nr. 6851 din 30 septembrie 2015, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 5 noiembrie 2015, sub nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 2445 din 18 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată și modificată, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. SA.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A. SRL a formulat apel, care a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 2389A/2017 din 20 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

La data de 12 februarie 2018, recurenta-reclamantă SC A. SRL a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii, reclamanta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și a Sentinței nr. 2445/18.04.2016 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea pronunțării unei hotărâri, conform cadrului legal și probatoriului administrat de reclamantă, cu aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1532 alin. (3) C. civ.

Recurenta-reclamantă a subliniat că, prin raportare la primul capăt al acțiunii, decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 74, art. 80, art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, astfel cum aceste se coroborează cu Decizia CNA nr. 72/2012.

Recurenta a susținut că și cel de-al doilea capăt al cererii, având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor-interese pentru neexecutarea culpabilă a obligației ce îi revenea de la data la care obligația a devenit exigibilă și până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive, a fost în mod greșit respins, decizia recurată fiind astfel pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 1349 coroborat cu art. 1532 alin. (3) C. civ., raportat la situația de fapt și probatoriul administrat în cauză, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 12 martie 2018, intimata-pârâtă B. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Prin rezoluția aflată la dosar, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante SC A. SRL o taxă judiciară de timbru în valoare de 4994,5 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul întocmit la data de 3 mai 2018 s-a constatat, în principal, că recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 2389A/2017 din 20 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu a fost timbrat cu suma de 4994,5 RON, astfel cum s-a pus în vedere recurentei, motiv pentru care s-a apreciat că se impune anularea acestuia ca netimbrat.

Prin încheierea din 18 septembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înțeles să uzeze de acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 15 ianuarie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării recursului promovat de reclamanta SC A. SRL, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante SC A. SRL o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 4994,5 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar reclamanta a fost înștiințată cu privire la obligația de achitare a acesteia, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă SC A. SRL nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din adresă și raport, acte ce au fost comunicate recurentei la data de 2 martie 2018, respectiv 26 septembrie 2018, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 2389A/2017 din 20 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 2389A/2017 din 20 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV