ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 560/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Prin cererea formulată la data de

11 aprilie 2011 „înregistrată sub nr. 5024/111/2011, reclamanta SC R.R. SA

Bihor a solicitat, în contradictoriu cu G.V. și SC S.G.T. SRL. obligarea la

plata către reclamanta a sumei de 10.710 euro, în echivalent în lei, cu titlu

de despăgubiri materiale, și a sumei de 20.000 euro, în echivalent în lei,

despăgubiri morale produs pentru încălcarea drepturilor de autor și conexe prin

folosirea fără drept a canalelor TV - D.S. și D.S.+, pentru care deține decizie

de autorizare audiovizuală emisă în baza licenței audiovizuale nr. S - TV 246.1

din 27 aprilie 2009, eliberată de C.N.A. în iulie 2009, cu valabilitate până în

iulie 2018.

Prin sentința

civilă nr. 1047/ C din 01 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a admis în parte

acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 10.710 euro, cu

titlu de daune materiale și cheltuieli de judecată In sumă de 960 lei, fiind

respinsă cererea de acordare de daune morale.

Tribunalul a

reținut că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale,

prevăzute de art. 998, 999 C. civ., respectiv fapta ilicită, ce a constat în

retransmiterea neautorizată a serviciilor de programe purtătoare de drepturi

conexe recunoscute și protejate de prevederile art. 94 din Legea nr. 8/1996,

fără acordul reclamantei, precum și culpa pârâtului G.V., care se face vinovat

de retransmiterea în mod ilicit a acestui serviciu de programe protejat.

Tribunalul a

apreciat că reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului produs prin

fapta ilicită, în sensul prevederilor art. 139 din Legea nr. 8/1996, în cuantum

de 10.710 euro, stabilit în baza criteriilor prevăzute de art. 139 lit. b) din

Legea nr. 8/1996, luându-se în considerare prețul minim pentru contractul de

licență, de 1 euro/lună/abonat, perioada de la data începerii emisiei fără

acord a serviciului de programe și până la data de 23 noiembrie 2010, precum și

numărul de abonați (630 x 1 euro x 17). Instanța a făcut și aplicarea

prevederilor art. 1000 alin. (1) C. civ., ce reglementează răspunderea comitentului

pentru fapta prepusului.

Tribunalul a

respins cererea de acordare a daunelor morale pe motivul că reclamanta nu a

făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură morală, respectiv că, prin

fapta săvârșită, s-ar fi adus atingere imaginii sale ca furnizor de servicii de

televiziune.

Prin decizia

civilă nr. 43/ A din data de 25 iunie 2013 Curtea de Apel Oradea, secția I

civilă, a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta SC S.G.T. SRL, prin

administrator G.V. și ca nefondat apelul declarat de reclamantă SC R.R. SA.

In privința

apelului declarat de reclamantă, Curtea de apel a reținut că instanța de fond a

acordat despăgubiri corect întemeiate de prevederile art. 139 lit. b) din Legea

nr. 8/1996, iar nu întemeiate pe litera „a" a acestui text de lege, la

evaluarea cuantumului despăgubirilor civile pentru daune materiale luând în

considerare atât câștigul nerealizat de reclamantă, cât și beneficiile

realizate pe nedrept de pârâtă, motiv pentru care a stabilit întinderea acestui

prejudiciu, raportat la numărul de abonați ai pârâtei, perioada prezumată de

retransmisie iară drept a canalului D.S. și costul de 1 euro/lună/abonat la

care reclamanta acordă dreptul de retransmisie al programelor pe care le deține

legal.

Curtea de apel

a apreciat că a fost corectă dezlegarea în privința despăgubirilor civile

pentru daune morale, deoarece reclamanta nu a tăcut dovada existenței unui

prejudiciu moral și nu a învederat instanței care sunt criteriile de

cuantificare a întinderii respectivului prejudiciu.

Curtea de apel

a respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă, urmare a admiterii excepției

invocate de reclamanta-apelantă la data de 18 iunie 2013.

Instanța de

apel a motivat faptul că sentința instanței de fond a fost comunicată, atât

reprezentantul legal, cât și cu societății pârâte, la data de 2 noiembrie 2012,

iar apelul a fost înregistrat la instanță la data de 27 noiembrie 2012, peste

termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 C. proc. civ.

Prin cererea

înregistrată la data de 7 august 2013 la Curtea de Apel Oradea, pârâta SC

S.G.T. SRL, prin reprezentant legai, administrator G.V., a declarat recurs

împotriva deciziei civile pronunțate de instanța de apel, solicitând casarea

deciziei pronunțate, în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. (5) C. proc. civ.

și retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar,

dacă instanța de recurs va aprecia că este competentă, judecarea cauzei pe

fond, dispunând refacerea expertizei.

Pârâta a

criticat hotărârea instanței de apel pe motivul că apelul a fost declarat în

termen, deoarece termenul de apel curge de la data comunicării sentinței,

respectiv de la 12 noiembrie 2012 și se împlinește la data de 28 noiembrie

2012, iar apelul a fost declarat la data de 27 noiembrie 2012, în termenul

legal. Prin respingerea apelului ca tardiv au fost încălcat dreptul la un

proces echitabil și accesul la justiție.

În continuare,

reluând integral criticile formulate în apel, pârâta a invocat faptul că:

- Prima

instanță nu a fost competentă teritorial să judece acțiunea dat fiind faptul că

domiciliul pârâților era în județul Vrancea, fiind încălcate prevederile art. 5

teza 1 C. proc. civ. și art. 7 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea

se face la instanța domiciliului pârâtului și a soluționat procesul tară a

intra în cercetarea fondului și tară a soluționa excepțiile invocate prin

întâmpinarea depusă la prima zi de înfățișare. în temeiul art. 297 C. proc.

civ., instanța de apel trebuia să anuleze sentința apelată și să trimită cauza

spre rejudecare, la instanța de judecată competentă.

- Acordarea de

despăgubiri reprezintă o îmbogățire fără justă cauză deoarece reclamanta nu a

dovedit că fapta săvârșită a reprezentat o vătămare atât de gravă care să o

îndreptățească ia sumele solicitate.

- Hotărârea

instanței de fond nu se întemeiază pe probe concludente, expertiza fiind

efectuată după conținutul cererii de chemare în judecată, iar nu al unor acte

contabile;

- Procedura de

citare la instanța de fond a fost viciată deoarece citațiile au fost înmânate

unor persoane care nu au fost mandatari ai societății pârâte sau ai

administratorului acesteia, iar citarea nu a fost efectuată la adresa indicată,

motive care atrag nulitatea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecarea fondului.

- Instanța de

fond nu a analizat apărările formulate de pârâtă prin actele depuse în cauză,

motiv pentru care lipsește roiul activ al judecătorului în cauză.

Analizând

recursul declarat, Înalta Curte urmează să îl respingă având în vedere

următoarele considerente:

Căile de atac

și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice

împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință,

nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de

interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de

atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În sensul

dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., „termenul de apel este de 15

zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea,

potrivit dispozițiilor art. 103 teza I C. proc. civ., neexercitarea oricărei

căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal,

atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa.

Înalta Curte

constată faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată, atât societății

pârâte, cât și reprezentantului acesteia, la data de 2 noiembrie 2012, potrivit

dovezilor de comunicare atașate la filele 184-185 în dosarul instanței de fond.

Față de data

comunicării, termenul de apel, calculat In sensul dispozițiilor art. 101 C.

proc. civ., se împlinește la data de 19 noiembrie 2012, motiv pentru care este

tardiv apelul declarat la data de 27 noiembrie 2012.

Înalta Curte

constată, în aceste condiții, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

legală, cu aplicarea corectă a prevederilor art. 284 C. proc. civ., ceea ce

face să nu se poată reține în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ.

Pentru toate

aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.G.T. SRL prin reprezentant G.V.

împotriva deciziei nr. 43/ A din data de 25 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.