ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 560/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin cererea formulată la data de 11 aprilie 2011 „înregistrată sub nr. 5024/111/2011, reclamanta SC R.R. SA Bihor a solicitat, în contradictoriu cu G.V. și SC S.G.T. SRL. obligarea la plata către reclamanta a sumei de 10.710 euro, în echivalent în lei, cu titlu de despăgubiri materiale, și a sumei de 20.000 euro, în echivalent în lei, despăgubiri morale produs pentru încălcarea drepturilor de autor și conexe prin folosirea fără drept a canalelor TV - D.S. și D.S.+, pentru care deține decizie de autorizare audiovizuală emisă în baza licenței audiovizuale nr. S - TV 246.1 din 27 aprilie 2009, eliberată de C.N.A.

în iulie 2009, cu valabilitate până în iulie 2018. Prin sentința civilă nr. 1047/ C din 01 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 10.710 euro, cu titlu de daune materiale și cheltuieli de judecată In sumă de 960 lei, fiind respinsă cererea de acordare de daune morale. Tribunalul a reținut că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998, 999 C. civ., respectiv fapta ilicită, ce a constat în retransmiterea neautorizată a serviciilor de programe purtătoare de drepturi conexe recunoscute și protejate de prevederile art. 94 din Legea nr. 8/1996, fără acordul reclamantei, precum și culpa pârâtului G.V., care se face vinovat de retransmiterea în mod ilicit a acestui serviciu de programe protejat.

Tribunalul a apreciat că reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului produs prin fapta ilicită, în sensul prevederilor art. 139 din Legea nr. 8/1996, în cuantum de 10.710 euro, stabilit în baza criteriilor prevăzute de art. 139 lit. b) din Legea nr. 8/1996, luându-se în considerare prețul minim pentru contractul de licență, de 1 euro/lună/abonat, perioada de la data începerii emisiei fără acord a serviciului de programe și până la data de 23 noiembrie 2010, precum și numărul de abonați (630 x 1 euro x 17). Instanța a făcut și aplicarea prevederilor art. 1000 alin. (1) C. civ., ce reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Tribunalul a respins cererea de acordare a daunelor morale pe motivul că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură morală, respectiv că, prin fapta săvârșită, s-ar fi adus atingere imaginii sale ca furnizor de servicii de televiziune.

Prin decizia civilă nr. 43/ A din data de 25 iunie 2013 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta SC S.G.T. SRL, prin administrator G.V. și ca nefondat apelul declarat de reclamantă SC R.R. SA. In privința apelului declarat de reclamantă, Curtea de apel a reținut că instanța de fond a acordat despăgubiri corect întemeiate de prevederile art. 139 lit. b) din Legea nr. 8/1996, iar nu întemeiate pe litera „a" a acestui text de lege, la evaluarea cuantumului despăgubirilor civile pentru daune materiale luând în considerare atât câștigul nerealizat de reclamantă, cât și beneficiile realizate pe nedrept de pârâtă, motiv pentru care a stabilit întinderea acestui prejudiciu, raportat la numărul de abonați ai pârâtei, perioada prezumată de retransmisie iară drept a canalului D.S.

și costul de 1 euro/lună/abonat la care reclamanta acordă dreptul de retransmisie al programelor pe care le deține legal. Curtea de apel a apreciat că a fost corectă dezlegarea în privința despăgubirilor civile pentru daune morale, deoarece reclamanta nu a tăcut dovada existenței unui prejudiciu moral și nu a învederat instanței care sunt criteriile de cuantificare a întinderii respectivului prejudiciu. Curtea de apel a respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă, urmare a admiterii excepției invocate de reclamanta-apelantă la data de 18 iunie 2013. Instanța de apel a motivat faptul că sentința instanței de fond a fost comunicată, atât reprezentantul legal, cât și cu societății pârâte, la data de 2 noiembrie 2012, iar apelul a fost înregistrat la instanță la data de 27 noiembrie 2012, peste termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 C. proc.

civ. Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2013 la Curtea de Apel Oradea, pârâta SC S.G.T. SRL, prin reprezentant legai, administrator G.V., a declarat recurs împotriva deciziei civile pronunțate de instanța de apel, solicitând casarea deciziei pronunțate, în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. (5) C. proc. civ. și retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, dacă instanța de recurs va aprecia că este competentă, judecarea cauzei pe fond, dispunând refacerea expertizei. Pârâta a criticat hotărârea instanței de apel pe motivul că apelul a fost declarat în termen, deoarece termenul de apel curge de la data comunicării sentinței, respectiv de la 12 noiembrie 2012 și se împlinește la data de 28 noiembrie 2012, iar apelul a fost declarat la data de 27 noiembrie 2012, în termenul legal.

Prin respingerea apelului ca tardiv au fost încălcat dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție. În continuare, reluând integral criticile formulate în apel, pârâta a invocat faptul că: - Prima instanță nu a fost competentă teritorial să judece acțiunea dat fiind faptul că domiciliul pârâților era în județul Vrancea, fiind încălcate prevederile art. 5 teza 1 C. proc. civ. și art. 7 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului și a soluționat procesul tară a intra în cercetarea fondului și tară a soluționa excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfățișare. în temeiul art. 297 C. proc. civ., instanța de apel trebuia să anuleze sentința apelată și să trimită cauza spre rejudecare, la instanța de judecată competentă.

- Acordarea de despăgubiri reprezintă o îmbogățire fără justă cauză deoarece reclamanta nu a dovedit că fapta săvârșită a reprezentat o vătămare atât de gravă care să o îndreptățească ia sumele solicitate. - Hotărârea instanței de fond nu se întemeiază pe probe concludente, expertiza fiind efectuată după conținutul cererii de chemare în judecată, iar nu al unor acte contabile; - Procedura de citare la instanța de fond a fost viciată deoarece citațiile au fost înmânate unor persoane care nu au fost mandatari ai societății pârâte sau ai administratorului acesteia, iar citarea nu a fost efectuată la adresa indicată, motive care atrag nulitatea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.

- Instanța de fond nu a analizat apărările formulate de pârâtă prin actele depuse în cauză, motiv pentru care lipsește roiul activ al judecătorului în cauză. Analizând recursul declarat, Înalta Curte urmează să îl respingă având în vedere următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În sensul dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 103 teza I C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa. Înalta Curte constată faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată, atât societății pârâte, cât și reprezentantului acesteia, la data de 2 noiembrie 2012, potrivit dovezilor de comunicare atașate la filele 184-185 în dosarul instanței de fond.

Față de data comunicării, termenul de apel, calculat In sensul dispozițiilor art. 101 C. proc. civ., se împlinește la data de 19 noiembrie 2012, motiv pentru care este tardiv apelul declarat la data de 27 noiembrie 2012. Înalta Curte constată, în aceste condiții, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, cu aplicarea corectă a prevederilor art. 284 C. proc. civ., ceea ce face să nu se poată reține în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.G.T. SRL prin reprezentant G.V. împotriva deciziei nr. 43/ A din data de 25 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.