ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 294/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 294/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1466 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, s-a dispus după cum urmează:

S-a admis cererea

formulată de reclamanta U.C.M.R. – A.

D.A.

în

contradictoriu cu pârâta SC K.S. SRL.

A fost obligată

pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: 120.995,95 lei reprezentând

remunerații datorate de pârâtă aferente perioadei mai 2005 - decembrie 2007,

sumă ce include și TVA; 74.891,53 lei penalități aferente perioadei mai 2005 -

decembrie 2007, calculate până la data de 24 iunie 2008.

A fost obligată

pârâta la plata penalităților de întârziere aferente remunerațiilor restante în

sumă de 120.995,95 lei pentru perioada cuprinsă între 25 iunie 2008 și până la

plata efectivă și, totodată, să comunice reclamantei raportul cuprinzând lista

serviciilor de programe retransmise lunar prin cablu, numărul de abonați și

valoarea abonaților pentru perioada mai 2005 - decembrie 2007.

A fost obligată

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.014 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 15289/3/2007,

la data de 03 mai 2007, reclamanta U.C.M.R. – A.D.A. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC K.S. SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtei la plata remunerațiilor, reprezentând 2 % din

totalitatea veniturilor brute obținute de aceasta din activitatea de retransmitere

de servicii de programe, aferente perioadei 04 mai 2005, pana la data

efectuării raportului de expertiza precum și TVA-ul aferent; obligarea pârâtei

la plata tuturor penalităților datorate de pârâta de 0,1 %/zi de întârziere,

calculate de la fiecare termen de plata a remunerație scadente, respectiv de la

data de 20 a lunii următoare pentru care remunerația era datorata, astfel cum

prevede pct. 11 din Protocolul privind utilizarea de retransmitere prin cablu,

publicat prin Decizia O.R.D.A. nr. 124/2005 (M.O. nr. 529/22.06.2005) și art. 4.4

lit. b) din Licența neexclusivă pentru operatorii de rețele prin cablu nr. 231

din 27 octombrie 2005; obligarea pârâtei să depună la sediul U.C.M.R. - A.D.A.

raportul cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise lunar prin cablu,

numărul de abonați și valoarea abonamentului începând cu 01 decembrie 2005,

pana în momentul efectuării expertizei judiciar contabile și obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că U.C.M.R. – A.D.A. a fost desemnata prin Decizia O.R.D.A.

nr. 135 din 28 iunie 2005 unic colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de

drepturi de autor și conexe pentru retransmiterea prin cablu, conform Deciziei

O.R.D.A. nr. 124 din 01 iunie 2005 prin care s-a publicat (M. Of. nr. 529/22.06.2005)

Protocolul referitor la Metodologia privind utilizarea de retransmitere prin

cablu a operelor muzicale, audiovizuale, cinematografice, etc.

Pârâta a încheiat cu

U.C.M.R. – A.D.A. Licența neexclusivă pentru operatorii de rețele prin cablu nr.

231 din 27 octombrie 2005, privind retransmiterea nealterată simultană și integrală

prin fir, cablu, prin fibra optica sau orice procedeu similar ori printr-un

sistem de difuzare prin unde ultrascurte a programelor și serviciilor de

programe ce conțin opere din repertoriu U.C.M.R. – A.D.A.

Potrivit Metodologiei

pârâta avea obligația de a plăti organismului de gestiune colectivă desemnat

colector unic, începând cu data de 04 mai 2005, o remunerație reprezentând

drepturi patrimoniale de autor și conexe dreptului de autor, pentru

retransmiterea prin cablu, de 2 % din veniturile brute obținute de aceasta din

activitatea de retransmitere de servicii de programe.

Potrivit pct. 11 din

Metodologie în cazul întârzierii la plata remunerațiilor utilizatorii, cum este

și cazul paratei, se datorează penalități de întârziere de 0,1 %/zi de

întârziere, scadenta de plata a remunerațiilor fiind data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează remunerația.

De asemenea, prin

Licența neexclusiva mai sus menționata (art. 4) s-a prevăzut obligația

utilizatorului de a plații colectorului unic U.C.M.R. – A.D.A. o remunerație de

2 % din veniturile brute obținute de aceasta, din activitatea de retransmitere

de servicii de programe, remunerație reprezentând drepturi patrimoniale de

autor și conexe dreptului de autor, precum și obligația de plata a

penalităților, în conformitate cu prevederile Metodologiei.

Pârâta a înțeles însă

să nu își respecte obligațiile contractuale și legale ce ii revin, înțelegând

să nu plătească pana în prezent.

În plus, întrucât începând

cu 01 februarie 2007, U.C.M.R. – A.D.A. a devenit plătitor de TVA,

remunerațiilor datorate de pârâta începând cu data de 01 februarie 2007 li se

adaugă și cota legala de TVA de 19 %.

Penalitățile datorate

de pârâta pentru neîndeplinirea la termenele scadente prevăzute de Metodologie

a obligațiilor de plata a remunerației sunt de 0,1 %/zi întârziere.

Reclamanta a arătat

că pârâta avea obligația să comunice și să depună la sediul U.C.M.R. – A.D.A., începând

cu data de 20 ianuarie 2006, pentru luna anterioara, pe lângă baza de calcul

asupra cărei se aplica procentul de 2 % și un raport cuprinzând: lista

serviciilor de programe retransmise lunar prin cablu, numărul de abonați și valoarea

abonamentelor.

U.C.M.R. – A.D.A. a încercat

să soluționeze acest litigiu pe cale amiabila trimițând în acest sens

notificări prin care solicita paratei sa-si îndeplinească obligațiile

contractuale, fără însă ca aceasta să se conformeze acestora.

Analizând cererea

prin prisma motivelor invocate și a înscrisurilor depuse, tribunalul a reținut

următoarele.

Pârâta SC K. SRL, a

încheiat cu reclamanta Licență neexclusivă pentru operatorii de rețele prin

cablu nr. 231 din 27 octombrie 2005, privind retransmiterea nealterată simultană

prin fir, cablu, prin fibra optica sau orice procedeu similar a programelor și serviciilor

de programe ce conțin opere din repertoriul U.C.M.R. – A.D.A.

În baza Metodologiei

pârâta avea obligația să plătească U.C.M.R. – A.D.A., începând cu data de 04

mai 2005, remunerația reprezentând 2 % din totalitatea veniturilor brute lunare

ale paratei obținute din activitatea de retransmitere de servicii de programe.

Remunerația de 2 %

prevăzuta în contract este reprezentata de 1,5 % remunerație reprezentând

drepturi patrimoniale ale titularilor de drepturi de autor, pentru

retransmitere prin cablu, și 0,5 % remunerație reprezentând drepturi

patrimoniale ale titularilor de drepturi conexe, pentru retransmitere prin

cablu.

Potrivit pct. 11 din

Metodologia, în caz de neplată a sumelor datorate în termenul fixat,

distribuitorul prin cablu datorează majorări de întârziere de 0,10 % pe fiecare

zi de întârziere, fără punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate,

scadența de plată a remunerațiilor fiind data de 20 a lunii următoare celei pentru care datorează remunerația.

Pârâta a fost

notificată să achite sumele pretinse conform contractului încheiat, însă nu a

înțeles să se conformeze prevederilor acestuia, continuând să desfășoare

activitatea de retransmitere prin cablu a operelor aflate în repertoriul

reclamantei din 04 mai 2005 până în decembrie 2007 astfel cum rezultă din

înscrisurile de la dosar și raportul de expertiză efectuat în cauză.

Așa cum rezultă din

raportul de expertiză efectuat în cauză, remunerațiile datorate de pârâta sunt

în suma de 120.995,95 lei, sumă ce include și TVA aferent, iar penalitățile de

întârziere au fost calculate conform contractului încheiat de părți, pe

perioada mai 2005 - decembrie 2007, fiind în suma de 74.891,53 lei.

Având în vedere ca

pârâta nu a achitat obligațiile ce-i reveneau conform contractului încheiat cu

reclamanta, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 969 C. civ., raportat la

dispozițiile art. 123 – art. 139 din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare

a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele: 120.995,95 lei remunerație

restantă și TVA pentru perioada mai 2005 - decembrie 2007, suma de 74.891,53

lei penalități aferente perioadei mai 2005 - decembrie 2007, calculate până la

data de 24 iunie 2008; penalități de întârziere aferente remunerațiilor

restante în sumă de 120.995,95 lei, pentru perioada cuprinsă între 25 iunie 2008

și până la plata efectivă.

Având în vedere și prevederile

contractuale cuprinse în contractul de licența neexclusiva, tribunalul a obligat-o

pe pârâta să depună la sediul U.C.M.R. raportul cuprinzând lista serviciilor de

programe retransmise prin cablu, numărul de abonați și valoarea abonamentului

în perioada mai 2005 - decembrie 2007.

Apelul declarat de

către pârâtă împotriva sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 69/ A din 26 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, pentru următoarele motive:

Retransmiterea prin

cablu intră în conținutul drepturilor patrimoniale de autor, fiind prevăzută ca

atare de art. 13 lit. g) și definit la art. 15 din Legea nr. 8/1996, cu

modificările ulterioare și este un drept supus gestiunii colective obligatorii,

potrivit prevederilor art. 123

1

alin. (1) lit. g) din același act

normativ, iar prin Decizia O.R.D.A. nr. 135/2005 intimata reclamantă U.C.M.R. –

A.D.A. a fost desemnată drept colector unic al remunerațiilor cuvenite

titularilor de drepturi de autor și conexe pentru retransmitere prin cablu.

Apelanta pârâtă este

distribuitor prin cablu, fiind persoană juridică autorizată în condițiile Legii

nr. 504/2002, astfel cum rezultă din licența neexclusivă încheiată cu intimata

sub nr. 231 din 27 octombrie 2005, prin care aceasta a fost autorizată să

utilizeze prin retransmitere prin cablu opere din repertoriul protejat

gestionat de intimata reclamantă, părțile convenind prin contract situația

remunerațiilor datorate de apelantă începând din 4 mai 2005, în cuantumul și

raportat la baza de calcul prevăzute de art. 2.2 din tabelul cuprins în

Protocolul publicat (M. Of. nr. 529/22.06.2005), atât pentru titularii de

drepturi de autor cât și pentru titularii de drepturi conexe.

La efectuarea

raportului de expertiză la prima instanță s-au avut în vedere clauzele licenței

neexclusive cu referire la perioada pentru care se datorează remunerațiile, la

baza de calcul, la cuantumul penalităților de întârziere datorate, data

scadentă pentru plata remunerațiilor, ținându-se cont și de plățile parțiale

efectuate de apelantă, contrar susținerilor acesteia din motivele de apel.

Astfel cum reiese din

conținutul obiecțiunilor formulate de intimata însăși, s-a solicitat expertului

să stabilească sumele cuvenite și pe baza plăților deja efectuate de apelantă

la momentul efectuării expertizei, expertul conformându-se acestei solicitări,

potrivit celor ce rezultă din răspunsul la obiecțiuni de la dosar primă

instanță, critica apelantei cu acest conținut fiind înlăturată ca nefondată.

În ce privește pretinsa

solicitare de acordare a unui termen de grație în favoarea apelantei debitoare,

cerere reclamată ca neanalizată de prima instanță, Curtea a constatat că

această susținere nu se verifică, așa cum corect a reținut tribunalul, pârâta

neprezentându-se în instanță, nu a formulat întâmpinare și nu a susținut vreo

apărare în contradictoriu cu reclamanta, fiind în totală pasivitate procesuală,

contrar celor stabilite în sarcina părților prin dispozițiile art. 129 alin. (1)

C. proc. civ.

La fila x dosar primă

instanță, în cadrul probatoriului depus la dosar de intimată, se află o cerere

ce i-a fost adresată acesteia de eșalonare a plăților datorate către U.C.M.R. –

A.D.A.

Această adresă ce

face parte din corespondența purtată între părți se înscrie pe linia unor

demersuri extrajudiciare privind eventuala soluționare a litigiului pe cale

amiabilă. Ea nu poate fi luată în considerare ca investind în mod valabil

instanța, în sensul solicitării unui termen de grație în baza art. 262 C. proc.

civ., deoarece nu este formulată ca atare, iar tribunalul nu putea lua în

discuție din oficiu o asemenea ipoteză, cu încălcarea limitelor principiului

disponibilității părților în procesul civil ca și a dispozițiilor art. 82 C.

proc. civ.

În ce privește plata

parțială efectuată de apelantă după pronunțarea sentinței, conform OP nr. 19

din 3 martie 2009 ce atestă plata sumei de 7.177,35 lei, Curtea a apreciat că

aceasta nu constituie o împrejurare de natură a conduce la schimbarea sentinței

în apel, instanța de control judiciar fiind ținută să verifice corecta

stabilire a situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță,

astfel cum dispun prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, o asemenea

schimbare a soluției fondului pentru alte motive decât cele privind nelegalitatea

și netemeinicia sentinței, ar fi conturat în apel aparența culpei procesuale

contra intimatei reclamante, lipsind-o de vocația recuperării cheltuielilor de

judecată efectuate în calea de atac, în condițiile în care aceasta a dat dovadă

de bună credință; chiar în pasivitatea pârâtei a formulat obiecțiuni la

raportul de expertiză în fața primei instanțe, prin care a solicitat ca

expertul să deducă din sumele calculate ceea ce deja pârâta achitase până la

momentul efectuării expertizei; sumele pe care pârâta le-a achitat conform

ordinului de plată de la fila 13 dosar apel vor fi deduse din cele ce vor fi

executate de intimată în cazul pornirii executării silite sau cu ocazia

executării benevole a obligațiilor stabilite în sarcina apelantei.

Împotriva deciziei de

apel a formulat cerere de recurs pârâta-apelantă criticând-o pentru următoarele

motive:

a) Hotărârea a fost

pronunțată de către o instanță necompetentă, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., art. 5 C. proc. civ., prevede că îi revine competența de soluționare

instanței de la domiciliul pârâtului, în speță Tribunalului Sibiu. Este

competentă să soluționeze cauza instanța de la sediul pârâtei-apelante,

potrivit licenței încheiate între părți.

b) Potrivit

contractului de licență încheiat, pct. 10, în cazul în care un litigiu nu se

poate rezolva pe cale amiabilă, competența de soluționare revine instanțelor

judecătorești; nu se face nicio dovadă legată de lipsa acordului amiabil și

demersurile făcute pentru soluționarea amiabilă a diferendului.

c) Instanța a

obligat-o la plata sumelor solicitate de către reclamantă deși acestea nu sunt

cele stabilite de expert.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu în parte dispozițiilor

art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele motive:

a) Primul motiv de

recurs nu poate atrage incidența în cauză a art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

pentru următoarele motive:

Acțiunea formulată în

fața primei instanțe este justificată pe licența neexclusivă pentru operatorii

de rețele prin cablu nr. 231 din 27 octombrie 2005, act încheiat între ambele

părți în litigiu.

Instanța competentă

nu este determinată numai de dispozițiile art. 5 C. proc. civ. (instanța de la

domiciliul pârâtului) ci și de dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ. (în

afară de instanța de la domiciliul pârâtului mai este competentă în cererea

privind executarea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru

executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii), fiind o cerere privitoare la

executarea unui contract.

În aceste condiții,

competența de soluționare este relativă și alternativă, iar potrivit art. 12 C.

proc. civ., reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente.

Din clauzele

contractului încheiat între părți rezultă că locul prevăzut pentru executarea

obligațiunii pârâtei este sediul reclamantei, sediu care se află în raza

teritorială a Tribunalului București, instanță care a și soluționat cauza în

primă instanță.

b) Cea de-a doua

critică de recurs, ce vizează o prematuritate a formulării acțiunii, este

nefondată.

Potrivit art. 10.2 din

contractul încheiat între părți, diferendele referitoare la executarea

contractului vor fi soluționate, în absența unui acord amiabil, de instanțele

judecătorești competente.

După cum rezultă și

din cererea de chemare în judecată, reclamanta a încercat să soluționeze

litigiul pe cale amiabilă, notificând-o pe pârâtă referitor la obligațiile

contractuale.

c) Ultima critică de

recurs nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., vizând

temeinicia hotărârii.

Constatând, prin

urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte va face aplicarea și

a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecință.

În conformitate cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de

2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de pârâta SC K.S. SRL împotriva deciziei nr. 69/ A din 26

martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Obligă pe recurentă

la 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. – A.D.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2010.