ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8342/2009

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 713 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. împotriva pârâtei SC L.C. SRL, dispunându-se obligarea pârâtei după cum urmează: - plata sumei de 9.976,28 lei remunerații datorate pe perioada 4 mai 2005-30 septembrie 2007 + 1895,49 lei – T.V.A. + 3256,46 lei penalități; - să comunice raportul privind programele retransmise, numărul total de abonați și valoarea abonamentului în perioada 1 aprilie 2005 – 30 septembrie 2007; - plata sumei de 2.180 lei (onorariu de expert majorat) + 2000 lei (parte din onorariul avocat) + 30 lei (parte din taxa de timbru) – cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că pârâta, în calitate de distribuitor prin cablu a programelor de televiziune are, potrivit deciziei nr. 260/2006 O.R.D.A., obligația de plată a remunerației pentru dreptul de autor de 2% lunar din baza de calcul – totalitatea veniturilor brute obținute prin activitatea de transmitere de servicii de programe, astfel cum s-a convenit și la art. 4 din contractul - licență neexclusivă, convenit de părți. La stabilirea cuantumului s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, refăcut în baza actelor contabile depuse după întocmirea raportului de expertiză inițial.

Prin decizia civilă nr. 7 A din 20 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, dispunându-se obligarea acesteia la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiuni sau a cererii. La aceste dispoziții legale făcând trimitere și art. 9 din O.G.

nr. 32/2005 referitoare la timbrul judiciar. Întrucât apelantul nu a făcut dovada aplicării timbrului judiciar, deși a fost citat cu această mențiune, iar taxa de timbru nu a fost depusă în original la dosar, Curtea a dispus anularea apelului ca netimbrat. Împotriva deciziei de apel a formulat recurs pârâta-apelantă, în motivarea căreia s-au arătat următoarele: la termenul de judecată a comunicat prin fax copia taxei de timbru achitată încă din 19 decembrie 2008 pe care a aplicat și timbrul judiciar, originalele fiind transmise în aceeași zi instanței de apel. Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta-apelantă este nul. Art. 302 1 C. proc. civ. prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Or, cererea de recurs astfel cum a fost motivată nu face referire la dispozițiile legale care ar fi fost încălcate de către instanța de apel, respectiv în ce constă nelegalitatea acestei decizii. În consecință, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, iar cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 1785 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC L.C. SRL împotriva deciziei nr. 7 A din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1785 lei cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.