ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8342/2009

Deliberând asupra recursului de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 713 din 10

aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. împotriva pârâtei SC

L.C. SRL, dispunându-se obligarea pârâtei după cum urmează:

- plata sumei de 9.976,28 lei

remunerații datorate pe perioada 4 mai 2005-30 septembrie 2007 + 1895,49 lei –

T.V.A. + 3256,46 lei penalități;

- să comunice raportul privind

programele retransmise, numărul total de abonați și valoarea abonamentului în

perioada 1 aprilie 2005 – 30 septembrie 2007;

- plata sumei de 2.180 lei (onorariu

de expert majorat) + 2000 lei (parte din onorariul avocat) + 30 lei (parte din

taxa de timbru) – cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța a reținut că pârâta, în calitate de distribuitor prin cablu a

programelor de televiziune are, potrivit deciziei nr. 260/2006 O.R.D.A.,

obligația de plată a remunerației pentru dreptul de autor de 2% lunar din baza

de calcul – totalitatea veniturilor brute obținute prin activitatea de

transmitere de servicii de programe, astfel cum s-a convenit și la art. 4 din

contractul - licență neexclusivă, convenit de părți.

La stabilirea cuantumului s-au avut

în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, refăcut în

baza actelor contabile depuse după întocmirea raportului de expertiză inițial.

Prin decizia civilă nr. 7 A din 20

ianuarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a anulat ca netimbrat apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, dispunându-se obligarea

acesteia la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța a avut în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997,

potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar

neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiuni sau a cererii. La aceste dispoziții legale făcând trimitere și art. 9

din O.G. nr. 32/2005 referitoare la timbrul judiciar.

Întrucât apelantul nu a făcut dovada

aplicării timbrului judiciar, deși a fost citat cu această mențiune, iar taxa

de timbru nu a fost depusă în original la dosar, Curtea a dispus anularea

apelului ca netimbrat.

Împotriva deciziei de apel a

formulat recurs pârâta-apelantă, în motivarea căreia s-au arătat următoarele:

la termenul de judecată a comunicat prin fax copia taxei de timbru achitată

încă din 19 decembrie 2008 pe care a aplicat și timbrul judiciar, originalele

fiind transmise în aceeași zi instanței de apel.

Înalta Curte constată că recursul

formulat de pârâta-apelantă este nul.

Art. 302

1

C. proc. civ.

prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Or,

cererea de recurs astfel cum a fost motivată nu face referire la dispozițiile

legale care ar fi fost încălcate de către instanța de apel, respectiv în ce

constă nelegalitatea acestei decizii.

În consecință, Înalta Curte urmează

să constate nulitatea recursului, iar cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.

recurenta va fi obligată la plata sumei de 1785 lei cheltuieli de judecată

către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta

SC L.C. SRL împotriva deciziei nr. 7 A din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1785 lei cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2009.