ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2554/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de fată, constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul București, secția III-a civilă, prin sentința civilă 184 din 11 februarie 2009 a admis acțiunea formulată la 22 iunie 2007 de reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. împotriva pârâtei SC P.P.S.C.T.S. SRL și a obligat pârâta la plata sumei de 107.058 lei reprezentând remunerație de 2% pentru retransmiterea prin cablu, drepturi de autor, aferente perioadei 4 mai 2005 - 30 septembrie 2008 plus 55.392 lei penalități de întârziere pentru această perioadă. A fost obligată pârâta să comunice reclamantei raportul cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise lunar prin cablu, numărul de abonați și valoarea abonamentelor din perioada menționată.

A fost obligată pârâta la 2919,3 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acestei soluții instanța a reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate față de împrejurarea că utilizarea operelor muzicale și audiovizuale în cadrul retransmiterii de servicii de programe prin cablu de către societăți de acest profil dă naștere la drepturi exclusive ale autorilor de opere, în temeiul art.13 din Legea nr. 8/1996 modificată. Conform deciziei O.R.D.A. nr. 135/2005, remunerațiile cuvenite pentru exploatarea cu acest titlu se colectează de organismele de gestiune colectivă ca unic colector numite de acest organism iar pârâta face parte din categoria utilizatorilor care sunt obligați la această plată, corespunzător procentului de 2% din veniturile brute lunare.

S-a mai reținut că obligația decurge și din Protocolul privind utilizarea de retransmitere prin cablu, publica prin Decizia O.R.D.A. nr. 124/2005. Acest act normativ a fost menționat și în Licența neexclusivă încheiată între părțile din cauză prin care pârâta și-a asumat obligația să plătească 2% pentru dreptul de autor și conexe (1,5% pentru drepturile de autor și 0,5% pentru drepturile conexe), precum și penalități de întârziere (art. 4.4. b). Suma datorată de pârâtă a fost reținută prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză în raport de veniturile brute lunare totale obținute de pârâtă în perioada 4 mai 2005 până la data efectuării raportului de expertiză, septembrie 2008. 2. Instanța de apel Curtea de Apel București, secția a IX-a, prin decizia civilă nr. 104.A din 26 mai 2009 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut în esență următoarele: Criticile privind încălcarea dreptului procedural cu privire la citarea pârâtei în proces au fost considerate nefondate având în vedere că pârâta a fost corect citată la adresa indicată prin acțiune iar după momentul precizării de către reclamantă a noii denumiri a pârâtei, după 16 ianuarie 2009, aceasta a fost citată corespunzător cu respectarea art. 91 C. proc. civ. de fiecare dată existând un primitor al citației, fapt menționat și în dovada reîntoarsă la dosar. Nu s-au primit nici criticile referitoare la modalitatea de întocmire a expertizei în raport de împrejurările în care s-a efectuat expertiza, prin examinarea documentelor fiscale puse la dispoziție de organul fiscal de care aparține pârâta, în condițiile refuzului acesteia de a prezenta documentația solicitată de către expert.

Nu s-a considerat întemeiată nici critica referitoare la calculul expertului, cu raportare la un contract (nr. 1015 din 19 februarie 2008, încheiat cu pârâtă cu o terță persoană și care în prezent nu mai există în obiectul de activitate al părții). Astfel s-a constatat că actul a fost perfectat sub condiția suspensivă a îndeplinirii cumulative a unor obligații ale vânzătoarei-pârâte incluzând achitarea de către aceasta a datoriilor aferente rețelelor de comunicații vândute și acumulate până la 31 martie 2008 și că acest înscris nu înlătură obligațiile anterior acumulate de pârâtă și care fac obiectul prezentei cauze. S-a mai constatat că în cazul efectuării unei plăți nedatorate plătitorul se poate îndrepta împotriva timbrului obligației, separat în temeiul contractului invocat.

3. Recursul Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei Curții de apel. În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a criticat modul în care a soluționat curtea excepția nelegală citări a pârâtei, fără să țină cont că la sediul indicat își desfășoară activitatea mai multe societăți comerciale, astfel că din eroare actele de procedură nu au fost comunicate reprezentantului societății. Soluția pe fond a fost criticată prin reluarea criticilor formulate împotriva expertizei efectuate în cauză - în sensul că nu s-au examinat atent veniturile pârâtei și s-a dat o greșită interpretare convenției nr. 1015 încheiată la 19 februarie 2008 cu SC D.C.S.

SA, contract de care nu a ținut seama expertul. 4. Analiza instanței de recurs. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică. În mod corect s-a constatat că dispozițiile incidente în materie de citare a părților în proces au fost respectate iar recurenta nu a produs dovezi în susținerea împrejurării că citațiile au fost greșit transmise și pentru aceasta nu au intrat în posesia reprezentantului unității. Împrejurarea că la adresa indicată funcționează mai multe societăți nu este de natură să conducă la concluzia erorii de înmânare câtă vreme exista individualizarea prin numele pârâtei care apare corect înscris în citație. Nici criticile pe fondul cauzei nu pot fi reținute.

În primul rând este de remarcat faptul că se reiau criticile din apel sub aspectul comentariilor făcute la raportul de expertiză, la care instanța de apel răspunde motivat în detaliu, argumentele acesteia nefiind combătute de recurentă. În al doilea rând criticile la raportul de expertiză - o probă administrată - nu pot forma motiv de recurs în noua redactare a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. care prevede limitativ în punctele 1-9 motivele pentru care se poate casa sau modifica o decizie. Constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea motivelor de recurs invocat (criticile referindu-se expres numai la motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. -nereținute pentru considerentele arătate, celelalte motive prevăzute de pct. 6, 7 și 8 ale art. 304 nefiind dezvoltate), văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. s-a respins recursul ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ. constatând dovedite cheltuielile făcute de intimata reclamantă în această fază procesuală a fost obligată pârâta recurentă la plata sumei de 2388 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. 335 din 27 aprilie 2010, depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC P.P.S.C.T.S. SRL împotriva deciziei nr. 104/A din 26 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă recurenta-pârâtă la 2388 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.