ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2554/2010

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de fată, constată

următoarele:

de fond

Tribunalul

București, secția III-a civilă, prin sentința civilă 184 din 11 februarie 2009

a admis acțiunea formulată la 22 iunie 2007 de reclamanta U.C.M.R.-A.D.A.

împotriva pârâtei SC P.P.S.C.T.S. SRL și a obligat pârâta la plata sumei de 107.058

lei reprezentând remunerație de 2% pentru retransmiterea prin cablu, drepturi

de autor, aferente perioadei 4 mai 2005 - 30 septembrie 2008 plus 55.392 lei

penalități de întârziere pentru această perioadă.

A fost obligată pârâta să comunice

reclamantei raportul cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise lunar

prin cablu, numărul de abonați și valoarea abonamentelor din perioada

menționată. A fost obligată pârâta la 2919,3 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții

instanța a reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate față de

împrejurarea că utilizarea operelor muzicale și audiovizuale în cadrul retransmiterii

de servicii de programe prin cablu de către societăți de acest profil dă

naștere la drepturi exclusive ale autorilor de opere, în temeiul art.13 din

Legea nr. 8/1996 modificată.

Conform deciziei O.R.D.A. nr. 135/2005,

remunerațiile cuvenite pentru exploatarea cu acest titlu se colectează de

organismele de gestiune colectivă ca unic colector numite de acest organism iar

pârâta face parte din categoria utilizatorilor care sunt obligați la această plată,

corespunzător procentului de 2% din veniturile brute lunare.

S-a mai reținut că obligația decurge

și din Protocolul privind utilizarea de retransmitere prin cablu, publica prin

Decizia O.R.D.A. nr. 124/2005.

Acest act normativ a fost menționat

și în Licența neexclusivă încheiată între părțile din cauză prin care pârâta

și-a asumat obligația să plătească 2% pentru dreptul de autor și conexe (1,5% pentru

drepturile de autor și 0,5% pentru drepturile conexe), precum și penalități de

întârziere (art. 4.4. b).

Suma datorată de pârâtă a fost

reținută prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză în raport de

veniturile brute lunare totale obținute de pârâtă în perioada 4 mai 2005 până

la data efectuării raportului de expertiză, septembrie 2008.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a, prin decizia civilă nr. 104.A din 26 mai 2009 a respins apelul declarat de

pârâtă ca nefondat.

În motivarea soluției instanța de

apel a reținut în esență următoarele:

Criticile privind încălcarea

dreptului procedural cu privire la citarea pârâtei în proces au fost

considerate nefondate având în vedere că pârâta a fost corect citată la adresa

indicată prin acțiune iar după momentul precizării de către reclamantă a noii

denumiri a pârâtei, după 16 ianuarie 2009, aceasta a fost citată corespunzător

cu respectarea art. 91 C. proc. civ. de fiecare dată existând un primitor al

citației, fapt menționat și în dovada reîntoarsă la dosar.

Nu s-au primit nici criticile

referitoare la modalitatea de întocmire a expertizei în raport de împrejurările

în care s-a efectuat expertiza, prin examinarea documentelor fiscale puse la

dispoziție de organul fiscal de care aparține pârâta, în condițiile refuzului

acesteia de a prezenta documentația solicitată de către expert.

Nu s-a considerat întemeiată nici

critica referitoare la calculul expertului, cu raportare la un contract (nr. 1015

din 19 februarie 2008, încheiat cu pârâtă cu o terță persoană și care în

prezent nu mai există în obiectul de activitate al părții). Astfel s-a

constatat că actul a fost perfectat sub condiția suspensivă a îndeplinirii

cumulative a unor obligații ale vânzătoarei-pârâte incluzând achitarea de către

aceasta a datoriilor aferente rețelelor de comunicații vândute și acumulate

până la 31 martie 2008 și că acest înscris nu înlătură obligațiile anterior

acumulate de pârâtă și care fac obiectul prezentei cauze. S-a mai constatat că

în cazul efectuării unei plăți nedatorate plătitorul se poate îndrepta

împotriva timbrului obligației, separat în temeiul contractului invocat.

Pârâta a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de apel.

În drept au fost invocate motivele

prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-a criticat modul în care a

soluționat curtea excepția nelegală citări a pârâtei, fără să țină cont că la

sediul indicat își desfășoară activitatea mai multe societăți comerciale,

astfel că din eroare actele de procedură nu au fost comunicate reprezentantului

societății.

Soluția pe fond a fost criticată prin reluarea

criticilor formulate împotriva expertizei efectuate în cauză - în sensul că nu

s-au examinat atent veniturile pârâtei și s-a dat o greșită interpretare convenției

nr. 1015 încheiată la 19 februarie 2008 cu SC D.C.S. SA, contract de care nu a

ținut seama expertul.

Analizând hotărârea atacată prin

prisma motivelor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică.

În mod corect s-a constatat că dispozițiile

incidente în materie de citare a părților în proces au fost respectate iar

recurenta nu a produs dovezi în susținerea împrejurării că citațiile au fost

greșit transmise și pentru aceasta nu au intrat în posesia reprezentantului

unității.

Împrejurarea că la adresa indicată

funcționează mai multe societăți nu este de natură să conducă la concluzia

erorii de înmânare câtă vreme exista individualizarea prin numele pârâtei care

apare corect înscris în citație.

Nici criticile pe fondul cauzei nu

pot fi reținute.

În primul rând este de remarcat

faptul că se reiau criticile din apel sub aspectul comentariilor făcute la

raportul de expertiză, la care instanța de apel răspunde motivat în detaliu,

argumentele acesteia nefiind combătute de recurentă.

În al doilea rând criticile la

raportul de expertiză - o probă administrată - nu pot forma motiv de recurs în

noua redactare a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. care prevede limitativ în

punctele 1-9 motivele pentru care se poate casa sau modifica o decizie.

Constatând că în cauză nu sunt

întrunite condițiile pentru reținerea motivelor de recurs invocat (criticile

referindu-se expres numai la motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ. -nereținute pentru considerentele arătate, celelalte motive

prevăzute de pct. 6, 7 și 8 ale art. 304 nefiind dezvoltate), văzând

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. constatând

dovedite cheltuielile făcute de intimata reclamantă în această fază procesuală

a fost obligată pârâta recurentă la plata sumei de 2388 lei cheltuieli de

judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr.

335 din 27 aprilie 2010, depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC

P.P.S.C.T.S. SRL împotriva deciziei nr. 104/A din 26 mai 2009 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Obligă recurenta-pârâtă la 2388 lei cheltuieli

de judecată către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie

2010.