ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 20 februarie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 aprilie 2014, dosar nr. x/2014, reclamanții A. ș.a. au chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând constatarea nulității absolute a clauzelor indicate în Anexa 1 coloana J din contractele de credit indicate în Anexa 1 coloana F, respectiv din Condițiile generale, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract de credit, care să prevadă restituirea creditului în RON, prin raportare la valoarea CHF de la momentul contractării, cu cheltuieli de judecată.
La data de 15 ianuarie 2015, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare cu privire la valoarea obiectului cererii și temeiul juridic al acesteia, precum și cerere completatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 45.000.000 RON, cu titlu de daune morale pentru suferințele de ordin psihic pe care reclamanții le-au îndurat ca urmare a practicilor abuzive ale băncii.
Pârâta S.C. B. S.A. a depus la dosar cerere reconvențională.
Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 157 din 12 februarie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pe rolul căruia litigiul a fost înregistrat la data de 12 iunie 2015, sub dosarul nr. x/2015.
Prin sentința civilă nr. 3206 din 9 iunie 2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind o parte din reclamanți în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a disjuns judecata cererilor privind pe reclamanții menționați în cuprinsul sentinței și formarea unor dosare separate pentru fiecare dintre aceștia.
Potrivit dispozițiilor instanței, respectiv Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a format dosarul nr. x/2015, privind pe reclamanta C. în contradictoriu cu pârâta B. S.A..
Prin încheierea de ședință din 6 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării acțiunii, au fost unite cu fondul excepția lipsei de interes legitim și excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost calificată drept apărare de fond excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 7299 din 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., iar reclamanta a fost obligată la plata către pârâta S.C. B. S.A. a sumei de 498,40 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apel reclamantei C. declarat împotriva sentinței civile nr. 7229 din 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 211A din 2 februarie 2017.
Împotriva deciziei civile nr. 211A din 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamanta C. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Ulterior înregistrării cauzei pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2015, prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2017, recurenta-reclamantă C. a învederat instanței faptul că renunță la judecată, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar în subsidiar de respingere a recursului ca nefondat.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu din 7 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În cauză, s-a constatat că nu au fost formulate puncte de vedere la raport.
S-a stabilit termen pentru admisibilitatea în principiu la data de 20 februarie 2018.
Înalta Curte a luat în examinare cererea vizând renunțarea la judecata recursului formulat în cauză și a reținut:
Prealabil, se constată că din conținutul cererii rezultă că manifestarea de voință a părții este în sensul renunțării la calea de atac exercitată, împrejurarea față de care cererea de renunțare la judecata recursului declarat de reclamanta C. va fi analizată în raport cu prevederile art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ.
Dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că renunțarea la calea de atac se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prin prezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.
Manifestarea expresă de voință a părții reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanță sau în apel, renunță la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc și ulterior exercitării căii de atac, nu numai înainte, dar și după trimiterea dosarului la instanța superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecății în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înțelege să-și retragă calea de atac.
În cauză, retragerea căii de atac exercitate s-a făcut după înaintarea și înregistrarea dosarului la instanța superioară, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență manifestării de voință exprimată de reclamanta C. privind renunțarea la calea extraordinară de atac a recursului declarat împotriva deciziei deciziei civile nr. 211A din 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Așa fiind, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta C. împotriva deciziei civile nr. 211A din 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2018.