ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 470/2018

Ședința publică din data de 21 februarie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 17 aprilie 2014 sub nr. x/2014, reclamanții A. ș.a. au chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitând constatarea nulității absolute a clauzelor indicate în Anexa 1 coloana J din contractele de credit indicate în Anexa 1 coloana F, respectiv din condițiile generale, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract de credit, care să prevadă restituirea creditului în RON, prin raportare la valoarea CHF de la momentul contractării, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat, ca în ipoteza admiterii solicitării reclamanților, conversia creditului să se realizeze la cursul CHF-leu de la data acordării creditului, cu luarea în considerare a condițiilor de cost/rambursare a creditului în RON, astfel cum acestea existau în oferta băncii la data acordării fiecărui credit.

La data de 15.01.2015 reclamanții au depus cerere precizatoare cu privire la valoarea obiectului cererii și temeiul juridic al acesteia, precum și cerere completatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 45.000.000 RON, cu titlul de daune morale pentru suferințele de ordin psihic pe care reclamanții le-au îndurat ca urmare a practicilor abuzive ale băncii.

Prin sentința civilă nr. 157 din 12 februarie 2015, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială și teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a Civilă, pe rolul căruia litigiul a fost înregistrat la data de 12.06.2015, sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 3206 din 09 iunie 2015, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind o parte din reclamanți și s-a disjuns judecata cererilor privind pe reclamanții menționați în cuprinsul sentinței și formarea unor dosare separate pentru fiecare dintre aceștia.

Potrivit dispozițiilor instanței, s-a format dosarul nr. x/2015 privind pe reclamantul C., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

La data de 06.10.2015 pârâta a depus cerere de renunțare la judecata cererii reconvenționale.

Prin sentința civilă nr. 7294 din data de 22 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a luat act de renunțarea pârâtei la judecata cererii reconvenționale. A respins acțiunea principală ca neîntemeiată, obligând reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 498,40 RON, cheltuieli de judecată.

Reclamantul C. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 7294 din data de 22 decembrie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 210A din 02 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamant.

Reclamantul C. a declarat recurs împotriva acestei decizii.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă civilă nr. 210A din 2 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În speță, se constatată că, așa cum reiese din art. 1 pct. 1.1 din contractul de credit nr. x din 06 decembrie 2007, pârâta a acordat reclamantului suma de 110.153,52 CHF. La momentul încheierii contractului, cursul oficial al BNR pentru CHF era de 2,1352 RON/CHF, valoarea actului juridic fiind, așadar de 235.199,79 RON.

Prin sentința civilă nr. 3206 de la 09 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015 a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a instanței, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei cu privire la o parte din reclamanți. S-a dispus disjungerea cererii privind pe reclamantul C.. Instanța a apreciat că, "în privința valorii capătului de cerere privind constatarea nulității prevederilor contractuale care reglementează moneda de plată a creditului și riscul valutar, aceasta este dată de diferența dintre suma de rambursat de către fiecare reclamant, la cursul de la data încheierii contractului (menționat în Anexa 1 lit. H) și aceeași sumă la cursul valutar de la data sesizării instanței (1 CHF - 3.6694 RON), aceasta fiind valoarea dreptului patrimonial pe care reclamanții doresc să îl valorifice pe calea prezentei acțiuni."

Această diferență este, în ceea ce îl privește pe reclamant în cuantum de 168.997,53 RON (404.197,32 RON - 235.199.79 RON).

Hotărârea mai sus menționată nu a făcut obiectul apelului, intrând astfel în puterea lucrului judecat.

Din argumentele expuse mai sus, reiese că valoarea litigiului se situează sub valoarea prevăzută de art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Bihor la data de 07 aprilie 2014, sub nr. x/2014, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condițiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale vizează atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină (decizia Curții Constituționale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 iulie 2017.

Per a contrario, hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, cum este și cazul deciziei recurate în prezenta cauză, care a fost pronunțată la data de 2 februarie 2017, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea pretențiilor capătului principal de cerere este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant C. împotriva deciziei civile nr. 210A din 2 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.